Constantin Necula în dialog cu Constantin Chiriac
Trăim la limita răbdării lui Dumnezeu cu noi. Incităm la răutăți ieftine și ne agățăm apoi, speriați, de miracole. FITS ne-a propus să redescoperim continuitatea în omenie, reprezentativitatea în umanismul cu har și liniște sufletească. Un interval de omenie. Pentru a redescoperi viața ca viață.
Constantin Necula: Maestre Constantin Chiriac, ori cum spunea minunatul Florin Piersic, Domnule Director General – și știa ce zice – ne aflăm în fața unei noi provocări. E lângă noi Festivalul Internațional de Teatru din anul acesta, un titlu mai mult decât darnic, mai mult decât bucuros, mai mult decât prietenos – despre prietenie. De unde și în ce registru ne vom fixa anul acesta așteptările și propunerile de festival?
Constantin Chiriac: După tema de anul trecut, „Miracol”, 30 de ani de festival, era foarte greu să gândim nu numai continuitatea, dar întotdeauna și un nou început, pentru că fiecare ediție este un început care cuprinde mereu sfârșitul celorlalte ediții. Acest fir roșu, care ține de miracolul pe care, de altminteri, festivalul îl face de 31 de ani… Tema a venit firesc, cum respirăm, cum ne vine să spunem că ne e bine să fim împreună, să respirăm împreună, să gândim împreună. E, în același timp, o regândire.
Ne inspiră tot publicul, inclusiv oamenii care s-au bucurat în perioada pandemiei de Scena Digitală, pentru că la ei ne am gândit, în primul rând, când am dezvoltat acest proiect care a devenit un miracol în lume, un spațiu al prieteniei. Atunci, tot sub semnul prieteniei, am putut să facem acea ediție online, sunându-i pe toți cei de pe Aleea Celebrităților și spunând că nu e pentru mine, dar pentru publicul din toată lumea, pentru dialogul artiștilor și al celor din spatele lor și care îi duc în turnee în toată lumea, în fața publicului. Publicul așteaptă, artiștii sunt singuri și așteaptă. Și toți mi-au răspuns „Da, îți dăm spectacolele”.
Erau două țări ale prieteniei care aveau nevoie de un pod.
Constantin Chiriac: Exact! Iar faptul că nu am lăsat de izbeliște Scena Digitală după pandemie, ci am gândit, într-adevăr, cum poate să devină nu numai utilă și formatoare, dar să nu fie dușmanul a ceea ce înseamnă spectacolul live. Pentru că, dacă ne uităm retrospectiv, acum, aproape toți cei care au fost viteji în perioada pandemiei și, vezi doamne, au făcut lucruri extraordinare pentru public, au dispărut. Pentru că ei s-au bătut ca ei să existe pe mai departe uitând, de fapt, ceea ce înseamnă poli de referință, public, prietenie, dialog, bucuria de a crea, de a dărui, de a construi, de a duce mai departe.
E ca și cum noi acum ne ducem în biserică, pentru că, din păcate, am uitat să ne rugăm la Domnul Iisus, la Domnul Atotputernic și la toți cei care au ctitorit puterea de a iubi și de a crede în nemărginirea iubirii și a credinței – ne putem ruga și în fața cerului, și în fața unui lac, și în fața unui copac, și în fața unui prieten. Probabil nu numai înghesuiala dintr-o biserică ne dă binecuvântare, ci curățenia gândului și a nevoii de a părtăși această iubire și credință, pentru că, vorba poetului, „Mintea e o lumină de undeva: nu am făcut-o eu. Sufletul meu are puteri care mă înfricoşează.”
Cum e gândit programul?
Constantin Chiriac: Suntem într-un moment fără precedent acum, când facem interviul și putem vorbi pentru că suntem la cinci zile după conferința de presă pe care am făcut-o anunțând programul festivalului. Ce a fost extraordinar e faptul că toată echipa s-a mobilizat ca să avem tot programul, și avem tot programul, inclusiv și ce nu ține de ceea ce înseamnă achiziția unui bilet contra unei sume de bani. Pentru că am ținut ca darul pe care îl facem, sub semnul prieteniei pe viață cu publicul, să fie darul complet. Adică să putem să punem alături cele aproape 60% din spectacole, deci mai multe decât cele care sunt contra cost, în așa fel încât oamenii care vin de peste tot din lume să poată avea o imagine generală a ce înseamnă darul măreț pe care îl facem particularizat în fiecare conferință, expoziție, prezentare de carte, toate spectacolele de pe pietonală, din Piața Mare, din toate piețele publice, de peste tot de unde mergem, în toate bisericile de rit din Sibiu…
Un festival unic în lume
Este unic acest festival în lume. Și atunci când ai panorama tuturor evenimentelor și vezi ce miracol e în Piața Mare la cutare oră, ce spectacol special e în cutare biserică – respectând demnitatea și statutul fiecărei biserici, fiecărui spațiu de rugăciune – spectatorul vine și zice: da, domnule, uite că s-au bătut să avem inclusiv un abonament de 80 de lei, să avem câte o bicicletă cele 10 zile la Sibiu. Și ne urcăm pe bicicletă și la ora 15:00, în prima zi, ne ducem la părintele și auzim conferința din biserică despre prietenie, unde o să-l vedem și pe omul ăla care va veni să zică două vorbe, că s-a îngrijit să facă festivalul în totalitatea lui.
Apoi, ne ducem să-l vedem la 16:00 și pe Barîșnikov. Că e un moment important în istoria țării, că acest om vine să facă conferință la Sibiu și că dă o instalație împreună cu Jan Fabre, pe care o facem pe durata întregului festival, în sala de sport din Piața Teatrului și că vor fi câte cinci reprezentații și aproape toate sunt deja vândute. În 5 zile de la conferința de presă 78% din bilete sunt vândute. Oamenii s-au uitat o zi, că le-am dat o zi pauză ca ei să se uite de oriunde din lume și, după, au năvălit. Sunt zeci de spectacole deja sold out. Este un lucru fără precedent. Când vezi această bucurie pe care o stârnim dăruind atât de mult, dar dăruind, în același timp, organizat, nu ca atunci când primești prea multă mâncare, să nu-ți fie rău, ci bucurie de a întinde această sărbătoare pe durata întregului festival.
Eu remarc în fiecare an, din ultimii ani în care am convorbit împreună înainte de a începe festivalul, și ne au ajutat cei de la Capital Cultural să-l cuprindem în scris, cât de serioase au devenit temele nu că celelalte ar fi fost neserioase -, dar cât de aproape de inima oamenilor. E vizibil că lumea asta trăiește cu inima în afara ei. Dacă nu ne îngrijim de ea, capotează. Care e țelul unei astfel de provocări, care e mesajul țintit al întregii suite de baluri nemascate, de baluri de suflet, de baluri de cultură pe are îl propune festivalul?
Constantin Chiriac: Nu este un mesaj de promovare a ceea ce facem, în care să ne arătăm, vezi doamne, cât de utili, și deștepți, și inventivi suntem, ci este o căutare perpetuă pentru ceea ce înseamnă nevoia fiecărui spectator. Iar în clipa în care te gândești asiduu la ceea ce înseamnă el, cel care este polul fiecăruia dintre noi ca artiști, ca oameni care căutăm dialog și căutăm bucuria de a părtăși, atunci când descoperi nevoile fiecărei categorii de public, a fiecărui grup din comu nitate, atunci ajungi la acea matu ritate în care să dezvolți și mijloacele. Gândește-te ce înseamnă Programul de Voluntariat, care este cel puțin la fel de râvnit ca orice bilet foarte prețios de teatru. Acești copii pe care îi aducem voluntari, din zeci de mii care doresc să devină voluntari, îi selecționăm și-i pregătim. Pentru că trebuie să-i învățăm pe toți partenerii noștri și pe toți oamenii că nimic nu ni se cuvine și că poți să primești în virtutea faptului că tu te implici, nu că stai cu mâna întinsă. Și dacă sunt muieți posmagii, îi mănânci, dacă nu, nu.
Diferența dintre slujire și slugărnicie…
Constantin Chiriac: Exact! Sunt 570 de voluntari aleși. Și sunt mulți străini. Și am făcut un apel, nu foarte vocal, către sibieni, și am spus: oameni buni, haideți să facem un dar de suflet. Vor fi câțiva zeci de voluntari străini, iar cei care aveți copii voluntari, din Sibiu, din împrejurimi, luați-i în casele voastre pe străini, să se împrietenească cu copiii voștri, să găsească dialog. S-a dublat numărul celor care au primit. Anul trecut au fost 12 familii care au primit voluntarii străini în casele lor, acum sunt 24. Și avem cereri în continuare. Ce lucru extraordinar!
Prietenia dincolo de simbol, ca realitate. Sibiul ca pecete a exigențelor!
Dacă pui sub sigla prietenie, poate învățăm să fim și prieteni, că dușmani cam suntem. Eu văd festivalul ca o cură dramaturgică, dacă îmi e îngăduit așa, și are și o formă de vindecare a răutății din jur. Am spus-o și anul trecut, o spun și anul acesta: funcția asta socială a festivalului rămâne în picioare, nu cred că o să schimbați ceva din obiectivul ăsta de a spune oamenilor că se poate și altfel.
Constantin Chiriac: Absolut! Și că se poate frumos și demn și că, în același timp, tot ceea ce facem – și ai spus de slugărnicie – facem pe picior de egalitate. Că nu stăm cu capul plecat și nu spunem „Ajutați-ne!”. Nu, noi mergem peste tot să dăruim. Reamintesc momentul, când am fost la New York, în 11 ianuarie, la cea mai importantă structură de artele spectacolului din lume, construită acum 106 ani. Și de 75 de ani dă cele mai importante premii în lume. Cu o zi înainte de a lua premiul cel mare, Angel Award, pentru 30 de ani de festival, mă întâlnisem cu Tim Robbins, câștigător de Oscar, om cu mai multe premii și nominalizări, care a mai fost la Sibiu și care a ținut anul trecut să ne dea „Afrodita sau eliberarea lumii”, pe care l-am prezentat într-un spectacolul lectură, iar anul acesta vine cu premiera mondială cu care și deschidem festivalul. Ei bine, am stat cu Tim și i-am spus cum poate să facă un turneu în țările care sunt pe graniță cu Ucraina, unde e război.
Și că trebuie să facem un parteneriat strategic pentru publicul din țările astea unde sunt și militari NATO, dar și pentru publicul de acolo, din Ucraina. A doua zi, am avut surpriza ca el să vină la spectacolul de gală, când au fost date aceste premii. La final, când am făcut fotografia, cei șase care am primit distincțiile, el a sărit pe scenă. Toți cei de acolo au fost inițial surprinși, apoi l-au aplaudat foarte tare. A oprit aplauzele și-a spus următorul lucru – pe care îl avem înregistrat și pe care îl vom pune ca argument de promovare al festivalului –, zice «Dragii mei, m-am urcat pe scenă fără să merit acest lucru, să vă spun că am învățat de la acest om că dacă vreau să am succes la Londra, la Paris sau la Berlin, trebuie să trec neapărat întâi pe la Sibiu». Îți dai seama că nu există argument mai frumos de promovare.
Ce frumos! Sibiul ca pecete a exigențelor.
Constantin Chiriac: În spiritul a ceea ce spun, gândește-te că vineri, atunci când matale deschizi festivalul, după, va fi premiera mondială a spectacolului, pe care el o face aici, la Sibiu. În aceeași zi, veți vedea un alt nume uriaș, Pippo Delbono, unul din cei mai ciudați, speciali și calzi artiști, care a avut un impact incredibil la Sibiu. L-am adus prima dată în Capitala Culturală Europeană, în 2007, la sugestia fratelui nostru mai mare, George Banu. El mi l-a propus, iar eu i-am spus că nu am unde să îl pun. Mi-a răspuns instant: „Nu contează. Pune-l oricând, pentru că vei vedea ce va face, vei vedea că va schimba fața festivalului”. Și a avut dreptate. L-am pus la unu noaptea, la Fabrica de cultură, atunci la Balanța, și a fost un succes incredibil.
De atunci, a venit mereu și ne-a cerut prietenia și frățietatea, tema a doua pe care o vei prezenta în conferință și, iată, acum facem o coproducție cu el, care va fi prezentată la Sala Faust, tot în primele două zile. Să deschizi un festival cu Pippo Delbono și cu Tim Robbins, în același timp, să-i ai de la început pe Barîșnikov și pe Jan Fabre, cu spectacolul-instalație pe durata întregului festival, și să fie premiera aici, la Sibiu, cred că e un lucru fără precedent. În același timp, seara, în curtea Muzeului de Istorie, Primăria veche, una din cele mai vechi primării de pe continent – are aproape 1000 de ani – Madrigalul va susține spectacolul de deschidere oficială a festivalului, gândind ceea ce am construit lunile astea împreună, dialogul dintre rostire și cânt.
Ce înseamnă să îngemănezi poezia cu cântul. Ele vin din frumusețile primordiale a ceea ce înseamnă ritual și bucurie de a slăvi viața, cu toate frumusețile și păcatele ei. Este, cred eu, un semn de bucurie că în noi există un mic semn al dumnezeirii pe care creatorul l-a lăsat în fiecare din noi; să nu uităm că ne-a trimis pe fiul Lui jertfă.
Chipul slavei tale sunt, deși port rănile păcatelor.
Constantin Chiriac: Ce frumos! Deci vom avea această deschidere cu Madrigalul, poem pentru prietenie. Și probabil că vom încerca să includem niște nume mari. Nu pot în clipa asta să dezvălui, pentru că am propuneri și, până nu sunt confirmate… Dar vrem, acolo, în curtea interioară, unde e o acustică fabuloasă, comparabilă cu Palatul Papilor, de la Avignon, vrem, pe lângă tot ceea ce înseamnă acest spectacol unic, să aducem și zona de proiecție și așa mai departe, iar închiderea o vom face pe lac, în Dumbrava Sibiului, tot cu Madrigalul, pe ceea ce înseamnă prietenia cu locul, cu natura, cu lacul, cu copacii.
Tonul, tonusul și tempoul Festivalului
Care e tonusul festivalului? Știm, de obicei se schimbă orașul. Devine o scenă ca să o spunem mai cinstit. Vor fi o mulțime de sărbători într-o singură sărbătoare. La câți oameni se așteaptă Sibiul în zilele acelea?
Constantin Chiriac: Privind retrospectiv, pentru că nimic nu construim fără a vedea temelia și puntea de pe care mergem mai departe, am avut anii trecuți, la cele două spectacole de drone, și tot ce am adăugat alături, în jur de 100.000 de oameni. Într-un oraș care oficial are 140-150.000 maximum. Faptul că poți să aduni aici, pe Bălcescu, în fața teatrului, sus, încă un oraș, un oraș al festivalului, este inimaginabil. Și inclusiv faptul că biletele se epuizează în cinci zile și că publicul are bucuria să meargă la toate spectacolele pe care le oferim cu mare generozitate, este un lucru remarcabil. Față de anul trecut, avem șapte concerte în loc de cinci, în Piața Mare.
Avem în Piața Mare, de asemenea, pentru prima dată, printr-un program al Ministerului Culturii din România cu Ministerul Culturii din Polonia, Teatr KTO, cea mai mare companie de stradă din Polonia. Luni, marți și miercuri va prezenta trei spectacole diferite. Deci, iată ce bucurie să poți să dai în Piața Mare, pe parcursul întregului festival, șapte concerte și zece spectacole special gândite pentru asta. Știm bine că putem să avem numai la un eveniment de la 15-20.000 până la 35-40.000 de spectatori.
E impresionant și din alt punct de vedere, pentru că prietenia înseamnă și comuniune, înseamnă să strângi oameni laolaltă, să-i pui să gândească împreună asupra acelorași teme. Acum 2 ani spuneam că aveam niște drone care ne vindecă de drone. Anul ăsta avem o prietenie care ne vindecă de dușmănie. E festivalul de teatru un promotor al păcii într-o vreme de război, și din acest punct de vedere?
Constantin Chiriac: Categoric. Avem din Israel o prezență importantă. În același timp, am primit un semn de prietenie cum rar, rar întâlnești. Trebuia să aducem Batsheva, una dintre cele mai mari companii de dans din lume, din toate timpurile, care ne-a arătat, și ne arată, și le arătăm o prietenie cu totul specială. Cu două zile înainte de atacul Iranului asupra Israelului, m-a sunat Ohad Naharin și mi-a trimis un mesaj: Constantin, suntem într-o situație de neînțeles și vreau să mă sfătuiesc cu tine ca frate, ca prieten, ca om cu care am făcut atât de multe lucruri de-a lungul timpului. Am fost primiți extraordinar la voi. Eu mi-am imaginat prezența noastră anul acesta la voi ca pe o mare sărbătoare și am gândit să mergem la Paris, să mergem la Roma, la Atena și la voi. Și la voi să fie momentul ultim și cel mai important. Din cauza războiului din Israel, și mai ales din Fâșia Gaza, s-a creat în Europa și în lume un sentiment de ură împotriva evreilor, de nedescris.
Și cei cu care colaborăm la Paris, la Roma, la Atena, ne-au rugat prietenește să nu mai venim. Și ție trebuie să-ți spun. Tu ne primești cu mare drag, dar ne e frică. Dacă s-a creat precedentul ăsta în niște orașe mult mai mari decât Sibiul, nu vrem să-ți pricinuim necazuri și să anulăm în ultimul moment venirea. Hai să lăsăm pentru anul viitor. Bineînțeles că am găsit una din cele mai mari companii de dans din lume, Herve Koubi, care este excepțională și care va veni în locul Companiei Batsheva. Dar a trebuit să accept acest lucru din prietenie, pentru că, culmea, el mi-a spus că vor fi atacați de Iran. Și peste două zile s-a întâmplat asta.
În același timp, mai aducem două spectacole și Academia de Dans și de Muzică din Ierusalim. Aducem două spectacole de la Istanbul, aducem din Oman, aducem din Egipt și încercăm să arătăm ce înseamnă dialogul, dincolo de tot ceea ce înseamnă diferențele de credință care nasc din păcate, iată, și război. Deci, tot timpul ne gândim cum să facem dialog, cum să arătăm că toți suntem fiii Domnului, indiferent dacă ne rugăm într-un fel sau în alt fel, și că tot ce e lăsat pe pământ e lăsat cu voia Lui și probabil și cu tot ceea ce înseamnă măsurarea a ceea ce noi facem bine sau rău pentru credința pe care o avem sau nu o avem.
Prietenia ca frățietate umană
Deci o propunere de echilibru, de prietenie, de frățietate că tot am folosit cuvântul. Un mesaj care să rămână siglă peste 100 de ani acestui festival. Eu sper din toată inima că nu doar dronele vor lumina ultima seară, ci și liniștea asta de care avem atâta nevoie. Mă uit de oameni, sunt din ce în ce mai supărați că trece timpul într-o direcție la care nu s-au așteptat, că le trece istoria personală într-o direcție la care nu s-au așteptat și, uite, astfel de momente pot să le spună că nu s-a murit degeaba când s-a vorbit de pace și prietenie, că nu se moare degeaba atunci când oamenii își pun sufletul ca cei din spatele lor să poată trăi cu demnitate.
Constantin Chiriac: Suntem, de altminteri, singurul festival din lume, singura structură care de șapte ani s-a gândit și la oamenii care apără pământul ăsta, la militarii NATO. An de an am programat spectacole la Academia Forțelor Terestre în spațiile create special pentru ceea ce înseamnă acest lucru. Iar de câțiva ani dăm 3000 de abonamente. Dacă ni se va cere – și suntem acum în tratative – vom da mai multe, pentru că sunt mai mulți militari NATO în clipa asta, din toată lumea, aici, în România. Acești oameni sunt ființe umane, sunt frații noștri care ne apără, și noi ne-am gândit la ei. Este ce spuneam la început, că n-am cerut niciun ban. În același timp, uite-te, din 2019, noi n-am scumpit biletele. Din 2019, viața s-a scumpit de două ori.
De fapt, fiind neprețuită, s-a scumpit de două ori.
Constantin Chiriac: Da! Și atunci, tot ce facem e închinat omului. Nu gândim la turme, ci la ce înseamnă fiecare om din mulțimea care vine, care e aici sau e online. Ne batem să avem cât mai mulți spectatori peste tot, încercăm să lucrăm și cu hotelurile, să înțeleagă că nu avem atât de multe locuri în spații, în interior.
De aceea, am ales și spectacole de stradă, și spectacole în biserici, pe care să le transmitem, să arătăm frumusețea și miracolul a ceea ce se întâmplă aici. În același timp, cel care este într-un hotel, la Suceava, la Iași, la mare, în alte părți din lume, să poată să vizualizeze, cu mijloacele necesare, pe Scena Digitală, ceea ce facem noi aici.
Un gând pentru cei care și-ar fi dorit să vină și sunt departe, inclusiv pentru colegii din Israel, pentru cei care trăiesc uneori din semnalul pe care îl dă arta.
Constantin Chiriac: În mod cert, dincolo de tot ce înseamnă la un moment dat, posibil, lipsă de speranță, de orizont, de încredere, atât timp cât nu am făcut viața din noi, suntem datori să căutăm și să găsim acea ultimă, ultimă posibilitate. Pentru că, în mod cert, așa cum am primit acest dar neprețuit care este viața, există o continuitate și o posibilitate de a ne desăvârși sufletul și ceea ce suntem ca ființe umane pe pământ, slujind binele, frumosul și posibilitatea de a deveni întru bine, întru dialog, întru frumusețe.
Deci o invitație deschisă și după festival la prietenie și cordialitate.
Constantin Chiriac: Ca de obicei, astfel de interviuri ne pun dinainte gândurile unui Om care se identifică de ani buni cu Arta. Nu, nu doar a spectacolului ca atare. Prieten și exigență celor din jur, constructor de Bucurii. Fie cele gândite pentru FITS 2024 să se împlinească. Deschizând FITS 2025!