Atra Film Festival 2019

Călătorim de nevoie, din plăcere sau din interes. Ultimele două ipostaze sunt și cele mai intens exploatate de turismul de masă, fie că vorbim de turismul cultural, religios, de business sau cel ecologic. O formă de turism cu tradiție deja în statele civilizate este cea care adaugă bucuriei de a călători, dimensiunea voluntariatului, ca mod de implicare proactivă acolo unde e nevoie: în comunități dezavantajate, în rezervații naturale, în orfelinate de animale etc. Accentul pe turismul responsabil, pe protecția mediului și grija față de alte specii aflate în pericol este tot mai vizibil, astăzi, în societățile educate. Iată și o axiomă civilizațională a timpurilor noastre: cu cât un om este mai educat, cu atât va fi mai atent și mai responsabil față de cei aflați în nevoie. 

În ultimii ani, am trecut prin trei experiențe memorabile de călătorie, tot atâtea lecții de responsabilitate, care m-au îmbogățit ca om și pe care vreau să vi le împărtășesc:

Înotul cu delfini liberi, în golful Eilat, la Marea Roșie

Mi-am dorit enorm să înot în preajma delfinilor, în habitatul lor natural. Așa am ajuns, în 2017, la Dolphin Reef Eliat, splendidul golf israelian de la Marea Roșie în care se află și unul dintre cele mai spectaculoase recifuri de corali din lume. Am citit, m-am documentat și știam că niciodată nu voi accepta ca o astfel de experiență să aibă loc altundeva decât în locuri unde delfinii sunt liberi. În golful Eliat, aceste extraordinare mamifere marine sunt protejate, le este respectat habitatul, dar și alegerea de a veni în contact cu oamenii. Eilat e unul dintre locurile în care turiștii nu au voie să-i hrănească, nici să-i atingă. Principiul de bază este de a-i învăța pe oameni să-și cultive atitudini non-invazive în raport cu delfinii, oricât de mult și-ar dori interacțiunea cu aceștia. 

Delfinii “bot gros”, de aici, parcurg sute de kilometri, într-o mare caldă și clară, întorcându-se zilnic în golf, unde primesc o mică parte din hrană. Biologi marini de la International Laboratory for Dolphin Behaviour Research, un centru de cercetare supervizat de Universitatea Ben-Gurion din Negev, le studiază comportamentul, atât între ei, cât și în preajma oamenilor. 

Am aflat că pielea delfinilor este extrem de sensibilă, că se pot îmbolnăvi ușor în medii neprielnice și că “dezvoltă continuu o conexiune și mai puternică cu oamenii, bazată doar pe curiozitate, joc și interacțiune spontană.”

Sfat: atunci când călătoriți, refuzați orice formă de divertisment cu mamifere sau alte specii marine. Conștientizați că a înota cu delfini ținuți în captivitate înseamnă a fi complice la o atrocitate, pentru care unii oameni sunt dispuși să plătească. Dotați cu o inteligență extraordinară, delfinii prizonieri trăiesc o tragedie, fac depresii profunde, soldate, deseori, cu sinuciderea, prin refuzul constant al hranei. Nu fiți părtași la asta!


Paradisul tropical sălbatic, din insula cambogiană Koh Rong Salmoem

În 2017, am fost pe Insula Koh Rong Salmoem, un paradis tropical și o arie naturală protejată. Unul dintre cele mai frumoase locuri în care am călătorit a fost această micuță și sălbatică insulă cambogiană, din golful Thailandei, un mic paradis terestru și acvatic, mărginit de plaje cu nisip alb și fin ca grisul și adăpostind, în mijloc, o minunăție de junglă tropicală. Într-o zi, am străbătut insula, de-a curmezișul,  în partea cea mai îngustă a ei: un traseu de câțiva kilometri, parcurs cu uluire și cu bucuria inocentă a copilului care descoperă viața în cele mai diverse forme ale ei. În locul acesta magic, e liniște. Nu se aude muzică, nu se vorbește tare, nu se râde strident, nu se rupe nicio frunzuliță. Puținii turiști cu care m-am intersectat, îmi zâmbeau cu o înclinare discretă a capului, în semn de salut. Mi-a părut un drum inițiatic, de la un țărm la altul, pe o potecă îngustă la capătul căreia am dat de Lazy Beach, una dintre cele mai frumoase  și liniștite plaje din lume; pe tot acest traseu, m-au însoțit păsări cântătoate, până atunci, nemaivăzute și m-au urmărit curioase, de după trunchiuri înalte, maimuțe. 

Din loc în loc, sunt plăcuțe cu inscripția Do not feed the monkeys sau Keep the wild life wild despre care am aflat, ulterior, că provin de la ong-uri de mediu, într-un efort susținut de a învăța turiștii să protejeze ecosistemul din zonă și viața sălbatică. Pe unul dintre site-urile care promovează turismul responsabil în Cambogia insulară scrie: natura este puternică, dar are nevoie de ajutorul nostru pentru a o menține echilibrată. Fără cunoașterea și înțelegerea ei, mama natură nu va mai fi capabilă să  ne ofere toate aceste lucruri frumoase care ne fac să călătorim în întreaga lume și, de asemenea, nu-i va mai putea sprijini pe cei care se bazează atât de mult pe ea pentru supraviețuire.”

Sfat: amintiți-vă că atunci când pășiți în natură trebuie s-o faceți cu respect și grijă pentru lumea vegetală și animală a căror casă este. E un principiu de etică ecologică elementară, pentru orice om care se consideră educat. E, mai mult decât oricând, necesar să înlocuim logica excluzivă care a dus la exploatarea masivă a naturii în favoarea omului, cu cea inclusivă, bazată pe principiul “și și”, care acordă atenție vieții planetare în integralitatea ei. Și noi, oamenii, dar și ele, animalele împărțim una și aceeași planet.

Magoții fericiți de pe Muntele maimuțelor, Alsacia 

Recent, am vizitat, la Kintzheim, Montagne des Singes, despre care am aflat întâmplător, în timpul unei călătorii la Colmar, o altă destinație  fermecătoare din Alsacia. Locul, care se întinde pe 60 de acri de pădure, adăpostește în jur de 200 de maimuțe magots (din specia Barbary macauques). Originar din zone ale nordului Africii, cum ar fi Algeria sau Maroc. Macacul Barbary a fost clasificat de IUCN drept o specie pe cale de dispariție. În ultimele trei decenii, numărul lor s-a înjumătățit, estimându-se că, astăzi, populația abia dacă mai numără 8000 de exemplare…

Muntele maimuțelor e un loc destinat cercetării în care nu doar copiii, ci și adulții pot învăța mai mult despre conservaționism. E, și aici, impresionant modul în care turiștilor li se arată care e atitudinea potrivită față de mediu și animale. Ni se comunică regulile, la intrarea în centru: “nu interacționezi când sau cum vrei tu, ci numai dacă maimuțele se apropie. Nu poți părăsi aleile principale, pentru a intra în pădure. Nu ai voie să le hrănești cu nimic din traistă. Nu vorbești tare, nu faci zgomot, nu devii intruziv sub nicio formă.” Singurul compromis care se face e un pumn de popcorn pe care îl primești la intrare, unde ești și instruit cum să-l folosești: “pui unul în palmă, întinzi cât poți de mult mâna și aștepți ca maimuța să se servească singură.” Ni se spnes că popcornul e un fel de bonus care le place, deși nouă nu ne-au părut foarte entuziasmate. 

Macacii de pe Muntele maimuțelor se nasc și trăiesc într-o dulce semicaptivitate, prin strădania angajaților și voluntarilor de a aici de a le reconstitui fidel habitatul și de a le asigura un trai fericit. Primesc hrană de calitate, au locuri de joacă, cu apă, liane, podețe, și, mai ales, au posibilitatea să se retragă în liniștea pădurii, departe de zumzetul și forfota vizitatorilor curioși. Peste tot sunt informații despre viața socială, reproducerea sau comunicarea maimuțelor, fie inscripționate pe panouri, fie împărtășite de angajați sau voluntari ai centrului. 

Când vii într-un asemenea loc, unde există grijă și respect față de animalele, unde se fac eforturi de popularizare a unor noțiuni ecologice de bază, e imposibil să mai accepți ideea de circ, grădină zoologică sau cea a capturării și transformării în animal de companie a unei vietăți sălbatice. 

Sfat: vorbiți-le copiilor despre conservaționism; spuneți-le că nu e un moft; nicio modă; e datoria noastră, a celor care trăim, azi, de a lăsa moștenire celor care vor veni o planetă vie. Conservaționismul e o filozofie și un mod de viață care are la bază educația ecologică și înțelegerea vieții pe Terra în integralitatea ei. Respectul față de natură înseamnă respect pentru viața viitoare. 

Într-una din cele mai frumoase cărți ale literaturii contemporane, Kundera (printr-un personaj alter ipsum) rostește: “adevărata bunătate a omului nu se poate manifesta în toată puritatea și în deplină libertate, decât față de cei care nu reprezintă nicio forță. Adevăratul test moral al umanității (cel mai radical, care se situează la un nivel atât de adânc, încât scapă privirii noastre) sunt relațiile sale cu cei ce se află la cheremul ei: animalele. Aici s-a produs dezastrul fundamental al omului, atât de fundamental încât tocmai de aici decurg toate celelalte.” (Insuportabila ușurătate a ființei, p. 318)

de Minodora Sălcudean

articol apărut în Capital Cultural nr. 18