Cât de bine credeți că au fost promovate evenimentele din cadrul programului?
Conf. dr. arh. Cristian Blidariu, decanul Facultății de Arhitectură și Urbanism Timișoara, Universitatea Politehnica Timișoara:
Aș zice că poate nu a fost suficientă promovare, deși din nou, a existat un website, dar trebuie să recunosc că și eu am intrat destul de rar pe web. Eu, îmi iau foarte mult informații din social media și am și avantajul să iau direct de la colegi care sunt implicați în diverse proiecte. Recunosc că radio românesc nu ascult, nu am televizor în casă, nu sunt pe zona asta. Deci, strict ce am văzut pe internet, cred că a fost ok, dar cred că se putea și mai agresiv de atât. Overall, cred că a fost destul de bine structurat site-ul ca mod de prezentare al evenimentelor și spun asta pentru că, la rândul nostru, a trebuit să generăm materiale din timp, care au fost publicate pe site-ul timisoara2023.eu. Părea destul de ok comunicarea, dar eu nu am urmărit-o într-un mod conștient.
Pot să spun, de exemplu, ce am aflat recent: că abia acum se fac campanii în București cu afișe prin metro-uri. Îmi spun colegii de acolo că acum s-au deblocat banii de la guvern pe zona de promovare, ceea ce, dacă e adevărat, mi se pare un pic ciudat, pentru că suntem pe final de program. Să faci promovare orașului și să chemi acum oamenii la Timișoara, e un pic tardiv. Nu știu cum s-a văzut în alte orașe sau în capitala, dar ce vă pot spune este că toți oamenii pe care îi știu din București au fost în Timișoara de cel puțin două ori, anul acesta. Și cei din Cluj la fel. A fost o invazie, aș zice, de oameni de cultură. La nivel de public interesat cred că s-a știut ce se întâmplă. Dacă ne referim la publicul larg, acolo n-aș putea să vă zic cum s-a perceput, cât public a venit din exterior și cât a fost din oraș. Sincer, eu cred că e bine că nu s-a mizat pe zona de festival de scară mare, cum părea că se va întâmpla înainte să se schimbe echipa de management a proiectului.
Aveam impresia că se va duce spre spectacole supercostisitoare, show-uri în spațiu public, și cred că e bine, cumva, că s-a preferat să se lucreze mai la firul ierbii, dincolo de expozițiile mari, ca Brâncuși, Brauner, ceea ce s-a întâmplat la cazarmă și așa mai departe… Dintre toți oamenii pe care-i cunosc din Timișoara și care operează în culturală, nu știu dacă a stat cineva pe tușă. Aproape toată lumea a avut câte un proiect, și la un moment dat aș zice că era un soi de obuseală deja. Adică tu lucrai la proiectul tău și primeai invitație la nu știu câte alte lucruri care se întâmplau în paralel, câte 3-4 ori pe weekend, și efectiv cred că a fost o suprasaturație. Au fost foarte multe evenimente. Nu știai la care să te duci. Eu recunosc că la un moment dat am devenit foarte selectiv.
Pot să confirm că la firul ierbii s-au întâmplat foarte, foarte multe lucruri. Poate că ele nu s-au văzut la fel de puternic precum spectacole de scară mare, dar în interiorul păturilor creative s-a simțit un soi de fervescență pozitivă.
Conf. univ. dr. Claudiu T. Arieșan, Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie, Universitatea de Vest, Timișoara
Cu siguranță nivelul de promovare nu a fost cel așteptat. Poate și modelul Sibiului a fost o țintă cu care ne-am identificat prea devreme. În a doua parte a anului, lucrurile au funcționat mult mai bine, dar în primele luni sentimentul a fost, mai ales pentru restul țării, de evenimente mai degrabă locale sau regionale.
Andi Daiszler, Președintele Asociației Daisler
Cred că au fost promovate cât de bine s-a putut, dar aș avea o serie de comentarii vis-a-vis de platforma Timișoara 2023, care se dorește un fel de centralizator al comunicării inițiativelor și asta vine tot timpul la pachet cu o serie de avantaje și de dezavantaje. O să încep cu dezavantajele.
Pentru un operator cultural care trebuie să trimită notificări și raportări pentru platforma Timișoara 2023, orice schimbare în program devine, practic, o șansă de confuzie la adresa publicului. Caz concret: dacă, de exemplu, un artist nu mai poate veni, evident, acest lucru se anunță, în primul rând, pe propriile platforme de comunicare, pe platformele evenimentului, ale programului gestionat de operatorul cultural, dar, în egală măsură, publicul verifică informațiile de pe Timișoara 2023, pentru că aceea e platforma cu cea mai mare notorietate, care, din păcate, e gestionată, mi s-a părut mie, de prea puțin oameni, care nu pot să ia act de toate modificările pe care le primesc. Și atunci, te trezeai în situația în care tu, ca operator, știai că un anume artist nu poate veni și programul se modifică, dar platforma Timișoara 2023 anunța, în continuare, că artistul vine și programul se ține. Și atunci publicul devenea confuz. Tocmai pentru că aceasta era una dintre prevederi: comunicarea trebuie să fie făcută și pe platforma lor. Deci, așa cum spuneam, cu cele mai bune intenții, cred că s-a pornit la drum, dar implementarea nu e niciodată lipsită de evenimente neprevăzute.
Ionel Mărginean, Director Executiv Asociația Culturală Diogene
Evenimentele au fost promovate prin intermediul proiectelor, care au fost promovate mai bine decât programul. Deschiderea și închiderea și City Celebration au fost intens promovate. Pe site este o centralizare mult muncită care ajuta publicul să descopere evenimentele care i se potrivesc. In foarte multe luni nu mai aveai unde sa cazezi un artist. Mi s-a întâmplat de câteva ori sa-i duc acasă (Timișoara 2023: programul național cazează un artist). Deci la nivel național de multe ori nu avea sens să faci mai multă campanie de conștientizare… Decât dacă făceai și hotel. Oare fiecare tanti Magdalena din Plopi a auzit de evenimente la care să-și trimită nepoții? Cu siguranță nu. Nu s-au atins toate acele straturi de public la care am fi vrut să ajungem, dar nici nu ajuta dacă aflau doar de evenimente, ci dacă aflau de PROGRAM. Iar banii de la minister pentru promovarea programului nu au venit. Cât de bine a fost promovat programul?Dacă am face un test cu opțiuni multiple despre obiective, valori, teritorii, viziunea programului Timișoara 2023 și am întreba profesorii din școli, funcționarii din aparatele intuițiilor publice care finanțează, avizează sau colaborează cu operatorii culturali, artiștii invitați, beneficiarii de burse… am vedea cum de fapt programul, (De ce facem Timișoara 2023?) nu a fost comunicat.
Considerați că în acest an Timișoara a reușit să pună bazele unei dezvoltări durabile?
Conf. dr. arh. Cristian Blidariu, decanul Facultății de Arhitectură și Urbanism Timișoara, Universitatea Politehnica Timișoara
Eu sper că da. După cum spuneam, cred că impactul ar fi fost minimal dacă acest an ar fi fost despre spectacole mari în piețe publice, mai multe spectacole tip John Malkovich. Nu că am ceva cu Malkovich. Îmi place și e bine că a venit, dar cred că marele căștig a fost tocmai rețeaua care s-a generat între diverși actori. Și spun asta pentru că eu am văzut în Universitatea Politehnică ce efervescența a fost. Pe parcursul acestui an am ajuns să cunosc colegi de la Facultatea de Construcții cu care sunt în aceeași clădire, care fac teatru, care sunt producători de spectacole și cu care poate înainte discutam rar, iar acum suntem implicati într-un proiect. Cred că genul ăsta de descoperiri pe care l-a facilitat capitala culturală creează relații pe termen lung, care sunt convins că se vor păstra, pentru că s-au creat rețele de oameni, care, bineînțeles, toți sunt atașați unor instituții, dar instituțiile nu pot funcționa decât prin relații puternice între oameni care au interese comune.
Mi s-a părut grozav că eu, personal, am descoperit o mulțime de oameni interesanți, cu care acum lucrez și cu care voi lucra și în viitor, iar ca mine sunt convins că sunt mulți alții. Pe de altă parte, cred că efectul cel mai vizibil este că orașul și-a câștigat un pic de încredere. Timișoara a avut în ultimii ani un fel de atitudine blazată vis-a-vis de capitalul ei simbolic, în relație cu celălalte orașe (Cluj, Sibiu, București), blazare care a fost spulverată. În momentul ăsta e clar că comunitatea a intrat într-o zonă productivă de gândire. E pregătită pentru alte proiecte. Să vedem ce bani vor fi post 2023, dar eu am încredere că s-au schimbat niște lucruri în bine, în zona de percepții, de curaj, de abordare a unor proiecte.
Conf. univ. dr. Claudiu T. Arieșan, Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie, Universitatea de Vest, Timișoara
Cum spuneam, cuvântul de bază fiind „moștenire“ culturală, desigur că imboldul, impulsul, numeroasele evenimente care au animat orașul, regiunea și uneori au avut ecouri naționale, au reușit să-și atingă în mare măsură scopul. Dar lucrurile acestea trebuie să aibă continuitate. Erau și parteneri de aventuri, să le spunem, culturale care susțineau că sunt prea multe și prea mărunte evenimentele. În domeniul cultural părerea mea este că niciodată nu există prea mult. Iar marea țintă a fost aceea de a coagula toate energiile creative ale timișoareinilor, dar și ale oaspeților acestora, în ideea, tocmai, de a atinge un fel de culme care să ducă la o moștenire sănătoasă.
Exemplific: au fost festivaluri de foarte bună calitate care acum au avut o ediție specială, poate cea mai bună din ultimii ani, de muzică clasică, de muzică barocă, de muzică romantică sau pop, sau chiar evenimente de folclor și festivaluri de rock alternativ, de jazz nu mai vorbim, pentru că este un brand al vestului țării. Iar instituțiile de cultură, adică Opera, Teatrul Național, Filarmonica au făcut și ele tot ce se putea pentru a desemna evenimente deosebite de-a lungul acestui an. Să nu uităm că un actor ca John Malkovich a fost prezent la Timișoara într-un spectacol- eveniment, să nu uităm că au fost invitați care uneori au legat o punte de decenii, cum a fost Lepa Brena, una din cele mai cunoscute interprete din fosta Iugoslavie, din Serbia de azi, care a revenit după un concert entuziasmant de acum aproape 40 de ani. Și în acest context mai trebuie să menționăm rolul extraordinar de important al instituțiilor academice.
Universitatea Politehnică a organizat o serie de conferințe remarcabile, cu personalități majore, apoi Universitatea de Vest, binecunoscută prin proiectele ei de tipul La UVT cultura este capitală, a îndrăznit să propună nu mai puțin de cinci premianți Nobel la Timișoara, care nu doar că au fost numiți Honoris Causa numiti, ci și au susținut conferințe entuziasmante, mă refer la Orhan Pamuk, la Nadia Murad (Nobel pentru pace 2018), mă refer la scriitori ca Pascal Bruckner sau Peter Sloterdijk, toți prezenți în acest an pe coridoarele și în anfiteatrele UVT. De asemenea, un proiect de vârf a fost cel al Consililui Județean Timiș, în colaborare cu Biblioteca Județeană Timișoara și Clubul Marile Cărți, de a aduce cei mai buni vorbitori din cultura noastră actuală, sau o parte dintre ei, aici, la Timișoara. Mă refer la personalități de talie precum Adrian Cioroianu, Adrian Papahagi, Mihail Neamțu, părintele Constantin Necula, d-l Mircea Dumitru. Evenimentelor de la sala multifuncțională a CJT-ului, sub genericul Conferințele de la Timișoara, la care am avut bucuria să fiu coorganizator, li se adaugă și un eveniment cu totul deosebit, Întâlnirea Internațională a Tineretului Ortodox, din toamnă, care a adunat și ea, în mod festiv, peste 5.000 de tineri, în cadrul unor evenimente deosebite, în care, iarăși, conferențiari de marcă, precum domnul Ioan Aurel Pop, părinții Stelian Tofană sau Vasile Mihoc, Adrian Lemeni sau Bogdan Tătaru-Cazaban, au marcat și ei, fiecare în modul lor specific, anul acesta deosebit, ale cărui moșteniri, sperăm din suflet să rămână perene.
Andi Daiszler, Președintele Asociației Daisler
Cred că Timișoara s-a trezit după multă vreme. Cunoștința mea asupra ecosistemului local de operatori culturali nu e foarte vastă. Nu am interacționat cu foarte mulți operatorii culturali de aici, dar din discutiile pe care le-am mai avut cu oamenii, ceea ce s-a constatat anul acesta a fost că pentru prima oară au fost puși să colaboreze,nu neapărat să-și facă concurență unul altuia, ci mai degrabă să implementeze împreună proiecte de mai mare anvergură. Cred că unul dintre exemplele pe care le-aș putea da a fost District 23, unul dintre marile evenimente muzicale ale verii, care a fost coorganizat de trei festivaluri de muzică, care se întâmplau înainte independent. Adică, imaginați-vă Untold, cu Electric Castle și cu Jazz in the Park și-ar da mâinile și ar face un megaeveniment împreună. Așa s-a întâmplat. Și cred că e un lucru benefic, pentru că oamenii s-au cunoscut, au învățat să lucreze unii cu alții și lucrul ăsta poate fi replicat și în anii următori. Apoi vine partea cu mecanismul de granturi publice. La fel, cred că e primul an în care Timișoara implementează cu succes genul acesta de evaluare și de raportare independentă, la un nivel la care multe alte orașe din țară nu au mai întâlnit acest lucru. Asta conduce către o profesionalizare a domeniului, pentru că știm, educația, cultura sunt domenii care suferă mereu în România, și de regulă sunt primele victime ale tăierii de fonduri și a lipsei de importanță. Cred că exercițiul de la Timișoara este foarte necesar și ne arăta cam care este direcția înainte.
Ionel Mărginean, Director Executiv Asociația Culturală Diogene
O dezvoltare durabilă nu se atinge într-un an, nici în cinci, daca vorbim de un ecosistem. Din păcate, economic în România avem așteptări când investim într-o companie sau într-un produs. Vrem să primim dividende cât mai mari din prima lună, fără sa mai fie necesare investiții. Vrem să investim în utilaje noi, dar niciodată în mentenanță sau în cei care utilizează echipamentele. Din păcate sunt așteptări de acest gen și in zona culturală: „Ați primit în 2023 ce-ați vrut. De acum să vă descurcați!”
Aș zice că nu s-au terminat fundațiile, dar s-a făcut săpătura. Am început să dăm la o parte tot felul de mituri, tot felul de pretenții și orgolii. Mulți am și descoperit ce vrem să facem. Dar a fost intens. Probabil anul viitor operatorii culturali vor putea să vadă cu mai puțină grabă și ceea ce au făcut ceilalți, să se gândească la colaborările pe care le-au avut, pentru că acest an a fost un test a diferitelor parteneriate. In 2024 vom vedea câți dintre partenerii economici rămân aproape de operatorii culturali și dacă au început să facă diferența între cultură și divertisment, între educație și publicitate. Instituțional, sunt instrumente de finanțare locală care dau toate semnele că sunt sănătoase și că se pot adapta. Aici sunt baze pentru o dezvoltare sustenabilă.
Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul componentei Power Station a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023″. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.
Imagine principală: Lights on Romania, Asociația Daiszler
