de Nistor Tănase
Este o prezență pe cât de discretă în viața publică a Sibiului, pe atât de puternică atunci când e pe scenă. Are capacitatea aproape unică de a juca cu aceeași bucurie și forță fiecare rol, indiferent de amploarea acestuia. O prezență memorabilă în fiecare spectacol în care e distribuită, Diana Văcaru Lazăr este una dintre actrițele alături de care a fost scrisă istoria Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu încă de la primele ediții.
Nistor Tănase: Celebrăm anul acesta 30 de ani de când Festivalul Internațional de Teatru scrie istorie la Sibiu. Parte a acestei istorii sunteți și dumneavoastră, fiind alături de echipa festivalului încă de la primele ediții. Când priviți înapoi spre acești treizeci de ani și mai ales spre începuturile FITS la Sibiu, care sunt gândurile și emoțiile pe care le aveți? Cum percepeți festivalul în acest an aniversar?
Diana Văcaru Lazăr: În primul rând, cred că această călătorie incredibilă este un miracol în sine. O poveste din care fac parte și care în același timp face parte din viața mea. Ele s-au împletit în curgerea anilor și fără să ne dăm seama, sau poate da, ne-au construit într-un anume fel față de profesie, față de public, față de cetate. Sunt norocoasă că am făcut parte din acea mică echipă de la început, plină de vise, de entuziasm, de tinerețe și de iubire de teatru.
Și apoi a mai fost un volum uriaș de muncă, de tenacitate, de credință și încăpățânare uneori, de înțelegere alteori, a întregii echipe care în decursul anilor a muncit, a creat și a găsit soluții ca această poveste să fie posibilă. Anul acesta împlinim 30 de ani! Un cadou pe care îl primim cu toții, pentru a-l dărui tuturor – tuturor spectatorilor noștri, iubitorilor de teatru, de vise, de oameni, de prietenie, de miracole!
Care sunt cele mai puternice amintiri pe care le aveți în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu?
Diana Văcaru Lazăr: Nu știu dacă aș putea să fac o clasificare a amintirilor. Fără îndoială că sunt multe și toate extraordinare, mai ales că privim înapoi. Cred însă că, emoțiile mele ca actriță în toate reprezentațiile spectacolelor pe care le-am jucat de-a lungul anilor sunt cele mai puternice amintiri. Iar momentul în care, în pandemie, după o ediție a festivalului care s-a desfășurat online, am putut reveni pe scenă, nu pot să-l uit niciodată.
Domnul Constantin Chiriac vorbește despre importanța întâlnirilor esențiale care au forța de a ne schimba viața. Care au fost pentru dumneavoastră acele întâlniri esențiale în cadrul FITS, care credeți că v-au schimbat ca om, ca artist?
Diana Văcaru Lazăr: Viața fiecăruia dintre noi cred că este în sine o înșiruire de întâlniri din care ne construim. Am întâlnit toți acei oameni minunați, cu care visam să lucrez, să îi ascult, să mă îmbogățesc fiind în preajma lor, artiști minunați, oameni de teatru, personalități…
Cu unii dintre ei am lucrat și lucrez și acum, cu alții am povestit, am râs, am plâns, am fost de față. Am fost față în față. Îi iubesc, îi respect și le mulțumesc fiecăruia în parte. Nu știu dacă m-au schimbat ca om sau ca artist, dar cu siguranță am construit împreună cu fiecare câte un miracol pe care îl am în suflet.
FITS este unul dintre evenimentele care a avut o contribuție majoră în definirea identității culturale a Sibiului și a comunității de aici. Cum v-ar plăcea să evolueze festivalul în următorii 30 de ani?
Diana Văcaru Lazăr: Nu m-am gândit niciodată la asta, cum de altfel nu m-am gândit acum 30 de ani la acest moment. Mi-ar plăcea ca din punct de vedere tehnic lucrurile să fie mult mai ușoare și mai firești. Echipa festivalului muncește enorm în fiecare an și mi-aș dori să le fie mai ușor.
Și îmi mai doresc ca toți cei implicați să nu uite că această poveste este posibilă datorită curajului, viselor și capacității de muncă a unui om care se numește Constantin Chiriac și în jurul căruia ne-am strâns cu toții de-a lungul timpului pentru că avem ceva în comun. Poate puterea de a face ca lucrurile să se întâmple. Astfel, festivalul va evolua în mod firesc.
În ce spectacole vă poate vedea publicul în cadrul ediției din acest an a festivalului?
Diana Văcaru Lazăr: Spectacole foarte dragi mie: Povestea prințesei deocheate și Jocuri, vorbe, greieri, regia Silviu Purcărete, Mamă, regia Mariana Cămărășan, Livada de vișini, regia Dumitru Acriș.
Fotografie reprezentativă: Andrei Runcanu
