de Diana Blaga
El e Răzvan. Are 35 de ani proaspăt împliniţi. Îl cunosc de 5 ani. Lucrează mozaic la un atelier din Bucureşti. La un moment îşi luase porecla de Laser(pronunţat balcaniceşte, Leizăr) pentru că taie cu mare precizie sticla de Murano. E unul dintre miniaturiştii atelierului. E foarte priceput. Mozaicul de doar un job de zi, noaptea Răzvan se transformă precum Miroiu din “Steaua fără nume” şi devine alt om, de fapt devine el însuşi şi face ce îi place să facă dintotdeauna: benzi desenate.
Desenează de când se ştie, dar de comics s-a apucat în anii de liceu. Prima bandă desenată a citit-o când avea 5 ani, era “Noul Testament în imagini” de Iva Hoth. Liceul l-a făcut în Bucureşti departe de casă, a studiat la Tonitza, iar apoi la UNArte, secţia Grafică. De atunci s-a tot perfecţionat în ale desenului, mai ales cel digital.
A urcat repede pe scara creatorilor de banda desentă, anul trecut câştigând chiar un premiu în cadrul concursului internaţional de bandă desenată istorică “CAN for Balkans” – un concurs organizat de Muzeul Judeţean de Istorie Braşov împreună cu alte 4 institute din ţări precum Albania, Belgia, Macedonia şi Serbia. Tema au fost unitatea şi diversitatea ţărilor din peninsula Balcani, subiectul ales de Răzvan a fost viaţa lui Aurel Petrescu. În câteva strip-uri a făcut o mică biografie a părintelui animaţiei româneşti lucrată exemplar şi a plecat fericit acasă cu Grand Prix-ul. Nu-i de mirare, astea sunt lucrurile care îl inspiră să deseneze cu tot dragul.
Lui îi plac poveştile, îl încântă să afle cât mai multe lucruri despre alţi oameni: istorici sau contemporani sau chiar colegi de bancă; eu aş adăuga că e şi un bun cercetător. Îţi scoate din piatră seacă informaţii care mai de care despre cei mai nedocumentaţi oameni de pe planetă, dacă vreodată ai nevoie. Ar putea foarte bine să participe şi la concursuri internaţionale de detectivi și sigur ar câştiga.
Fireşte, ca orice artist îşi extrage seva şi din exmplele altor creatori, care îi insuflă, după spusele lui, multă energie şi un puternic simţ al design-ului. Şi aici îi avem pe: Jim Lee, Mathieu Lauffray, Alex Toth, dar şi clasici precum Repin şi Rembrandt. Iar apoi, când lasă pen-ul deoparte să se mai răcorească, îl putem găsi pe artistul nostru citind o carte, sau surf-uind net-ul în aflarea noilor trenduri în tehnologie sau animaţie, sau aflând informaţii chiar despre tine, cititorule (glumesc!). Oricum ar fi, Răzvan e pe baricade, mereu are căte un proiect în mânecă care abia aşteaptă să ţâşnească afară la lumină. Speră să-şi continue escaladarea în lumea comics-urilor, iar eu sper să-i reuşescă. Îi puteţi găsi unele din lucrări tipărite în seria de povestiri horror “Întâmplări stranii: călătorii în lumea groazei”şi “Mai este puţin până mâine” apărute la editura Velvet; dar şi în albumul cu lucrările câştigătoare la “CAN for Balkans”. Toate se găsesc şi online, pentru curioşi, sau magazinul Red Goblin din Bucureşti.
Iar în încheiere, îl las chiar pe Răzvan să dea un sfat şi un cuvânt de încurajare celor care poate se simt inspiraţi să se apuce de comics sau orice altceva creativ. “Alocă-ți câteva ore și încearcă să păstrezi un program, indiferent de cât de lung poate fi. Dacă ai doar două ore pe zi pentru a desena, asigură-te că folosești acele două ore. De asemenea, lucrurile finalizate sunt extrem de importante. În timp, vei învăța mai mult din ele. De asemenea, nu fi prea critic cu tine însuți. Este ușor să te descurajezi când lucrurile nu merg așa cum ai planificat, dar amintește-ți că este parte din proces. Continuă să te antrenezi și vei ajunge acolo în cele din urmă.”
Dacă vreţi să vă imprieteniţi virtualiceşte cu Răzvan îi puteţi da un follow pe @bronisart sau un add friend pe Facebook.
