Roșu arzător, galben sclipitor

și albastru cum e cerul fără nor.

Roșu ca de foc, galben la mijloc

și albastru e al nostru tricolor.

(Cîntec de steag, muzică și versuri Nina Cassian)

*****

Fiecare anotimp ne desparte

pe unul de celălalt și ne-apropie de moarte  (Îndrăgostiții cei lași, Nina Cassian)

Nina comunistă. Nina îndrăgostită. Ce prăpastie desparte nerozia patriotică pe care am cîntat-o toată copilăria (și adolescența) ca șoim al patriei (și mai apoi ca pionier) de versurile de dragoste pe care le-am descoperit abia în facultate și m-am mirat să aflu că sînt scrise tot de ea? Ce le apropie? Între Nina comunistă și Nina îndrăgostită pare că  se cască un hău. De fapt e o întreagă lume.

Nina crezînd cu ardoare în comunism. La 16 ani s-a înscris în UTC (notă pentru cei mai tineri: Uniunea Tineretului Comunist) după ce a avut o criză mistică. O vreme a considerat că e musai să scrie pentru popor și era convinsă că poate contribui la fericirea omenirii. Nina explicînd muncitorilor cum trebuie receptată poezia. Nina declamînd poeme în fabrici și uzine. Nina dezamăgită.

Nina trezindu-se din utopie. Căindu-se și recunoscînd că a greșit. Spunînd că în România am trăit de fapt un anti-comunism căci comunismul, aici, a fost doar un pretext pentru dictatură. Nina urmărită de securitate.

Nina semeață, mereu egală cu ea însăși, Nina imposibil de intimidat. Amuzîndu-se că pentru noua oblăduire de partid și de stat ”subtil” poate fi totuna cu ”subversiv”.

Nina inocentă și copilăroasă. Inventînd o limbă nouă, cea spargă, atunci cînd i se părea că lexicul obișnuit e insuficient sau că nu mai putea spune lucrurilor pe nume. Nina refugiindu-se în literatura pentru copii, atunci cînd în poezie nu mai era permisă metafora. Nina compozitoare, evadînd în muzică, pentru că cenzura nu știa să facă diferența dintre do major și do minor. Nina conștientă că protestul lingvistic e inutil cînd dușmanul e analfabet.

Nina crezînd că, pentru oameni, societatea ideală e basmul. Și că în basm, răul este întotdeauna învins.

Nina traducătoare. Recitîndu-și propriile versuri și pe ale altor poeți cu o memorie prodigioasă. Fragilă. Lucidă. Nina asumîndu-și alegerile, fără să ceară nimănui iertare pentru propriile opțiuni, oferind însă explicații pentru deciziile ei.

Nina care nu a băut alcool pînă la 30 de ani. Nina sorbind în continuu dintr-un pahar la 90 și fumînd țigară după țigară. Nina servindu-și musafirii cu vodcă.

Nina imposibil de încadrat. Avangardistă, proletcultistă, ludică, poetă a iubirii, poetă a faptului divers, poetă pentru copii. Sau pur și simplu poetă. Distrîndu-se de neputința criticilor de a o defini și de obsesia lor de a pune etichete. Nina feministă, pledînd ironic pentru introducerea în istoriile literare a unui capitol despre lirica masculină, sătulă de veșnica separare pe criterii de sex și de sintagma ”lirică feminină”. Nina privind înapoi spre propriile considerații și felicitîndu-se cu umor pentru inteligență.

Nina magnetică. Elegantă. Stilată. Știind că a fost urîtă toată viața, dînd vina pe un profil dantesc, pe bărbie, pe un nas ca al poetului Ovidiu. Spunînd că în adolescență nici măcar un cîine nu s-ar fi uitat la ea, de urîtă ce era. Și totuși frumoasă, conștientă de puterea de atracție asupra bărbaților. Nina mereu îndrăgostită, făcînd distincție între marile iubiri ale vieții ei și iubirile importante. Pe lista relațiilor care au marcat-o, enumerînd soții abia la urmă.

Singura poetă din literatură română căreia îi este de ajuns prenumele pentru identificare. La fel cum ajunge să zici Nichita, cînd spui Nina, toată lumea va înțelege despre cine vorbești. Soțului ei, Maurice Edwards, i s-a spus o vreme ”domnul Cassian”.

Nina zîmbind.

Zîmbind depun pe gîtul tău

sărutul înrudirii, și mă îmbrac în seară

(în singurul veșmînt ce mi-a mai rămas)

și tot zîmbind, tot fără glas,

întineresc a suta oară.

                                                   (Zîmbind, Nina Cassian)

*articol apărut inițial pe liternet.ro.