de Dan Perjovschi
Am inițiat Platforma de arte vizuale (PAV) ca să fac o diferență între zecile de expoziții din timpul FITS, când fiecare hol sau vitrină se umple de artă. Nu am vrut o diferență neapărat valorică (deși sunt mult prea multe lucrări slabe sau diletante), ci să inițiez în arte vizuale o secțiune curatoriată, de nivel european, în rând cu secțiunile Festivalului de teatru de la Sibiu.
Primul PAV a fost o colaborare cu Galeria de Artă contemporană a Muzeului Brukenthal, pe vremea când avea echipă curatorială și era de artă contemporană. Acum nu mai e și nu mai are. După aia, rămas singur, PAV a însemnat pentru câțiva ani, Ziarul orizontal plus un invitat străin.
Așa au ajuns și au conferențiat la Sibiu, Charles Esche, directorul muzeului VanAbbe din Eindhoven și curator al bienalelor de la Istanbul, Jakarta și Sao Paolo, Zdenka Badovinac, la vremea respectivă directoarea Muzeului de artă contemporană din Lubljana și actualmente al MAC Zagreb, Iris Dressler și Hans D. Christ, directorii Württembergischer Kunstverein Stuttgart.
Fiecare dintre acești specialiști au creat programe inovative în instituțiile lor. Practicile, tactica și filosofia lor, deși netransportabile integral la noi, pot da idei și curaj scenelor de artă din Sibiu, București și Cluj. După sau înainte de conferința de la Sibiu, depinde ce rută aeriană era folosită, fiecare invitat a mai conferențiat și în alte orașe, astfel și alți artiști și curatori au putut beneficia de experiența lor.
Sharing is caring
Deal-ul era simplu. Eu făceam logo-ul FITS folosit mai ales pe pachetul extern, adică pentru produse oferite invitaților de afară: sacoșă, cană, agendă etc. și, în schimb, FITS plătea drumul și cazarea unui invitat extern care susținea în timpul FITS o conferință.
Extensia la București sau Cluj era acoperită de Asociația Tranzit.ro și de mine personal (plus transportul cu BMW-urile sau Mercedes-urile sponsorului FITS, adică un drum mișto pe Valea Oltului ca invitații să capete un sens și o imagine mai complexă a țării noastre dragi). Apreciez enorm efortul acestor oameni, profesioniști care au o mie de chestii pe cap, și care și-au găsit timp să vină la Sibiu. Sper ca și artiștii și profesioniștii locali să fi apreciat asta. Deși la prezentări nu am văzut pe nimeni de la Muzeul Brukenthal sau de la Liceul de Artă. E adevărat că instituțiile occidentale și cele locale par galaxii diferite, dar totuși…
Pe urmă a venit pandemia și PAV a luat pauză internațional și a rămas în doar două elemente: Zidul desenat de mine și Cerul de magneți, instalația colaborativă de pe tavanul logiei Teatrului (lucrare pe care concetățenii noștri ardeleni încearcă non stop să o fure și să o spargă. Și nu mă refer la copii, ci la oameni maturi cu clop sau fără.
În fine, mi se strânge stomacul când mă gândesc, așa că mai bine nici nu mă mai uit în sus ca să văd magneții lipsă). La Festivalul Internațional de teatru Sibiu din 2020, Ziarul orizontal și Cerul de magneți au fost singurele „spectacole” live, pentru că FITS a fost online. La cel din 2021, nu am mai avut curaj să invit pe cineva din altă țară ca să nu risc carantine, drumuri anulate etc.
În 2022, am fost invitat la cea mai importantă expoziție din lume: Documenta de la Kassel. Am scris despre asta în numărul precedent al acestei reviste, care mi-a oferit câteva pagini să îmi prezint colegii thailandezi, vietnamezi, sirieni și nigerieni. Mulțumesc, Capital Cultural.
Urgențele Documentei erau: colaborarea, ecosistemul local, parteneriatul. Așa că am întrebat dacă ei pot finanța o extensie a proiectului meu din România, mi s-a spus OK și atunci am inițiat un PAV mai „di granda”, ideea inițială fiind să adun la un loc instituțiile și proiectele remarcabile din Sibiu: Capital Cultural, revista de față, spațiul Arta NonStop de pe str. Tribunei, Galeria Dragoste a lui Dan Raul Pintea, Spațiul Telescopic al cunoașterii, adică instalația de artă ca sală de lectură a Liei Perjovschi, de la Biblioteca Astra, plus Centrul Arab Sibiu și ALEG – Asociația pentru libertate și egalitate de gen. Pentru că Documenta este incluzivă, politică și militantă.
Arta contemporană nu mai înseamnă doar picturi atârnate de o bară, înseamnă viață, societate, lupta pentru drepturi și egalitate socială. Înseamnă și obiectul artistic și tot ce se întâmplă în jurul lui.
Dar pentru că eu nu am timp, nu mă pricep la organizare, birocrația mă deprimă, iar un proiect de acest gen trebuie să dea unor oameni mai tineri posibilitatea să își facă profesia, am invitat-o curatoare pe Iris Ordean. Și, dintr-o dată, PAV a luat cu totul alt avânt și altă dimensiune.
Teatrul Național „Radu Stanca” a asigurat și un buget, ceea ce a permis invitarea mai multor artiști, Centrul Cultural German (unde lucrează Iris) s-a asociat proiectului și a creat dimensiunea internațională și tot așa. Iris a invitat o parte dintre artiștii din Sibiu, Cluj și București cu care lucrează constant.
Și uite așa, pe nesimțite, PAV a ocupat discret orașul cu multiple expoziții la mall, Filarmonică, Universitate, Grădină zoologică, Muzeul satului, Centrul Cultural German, intervenții video pe Biserica Evanghelică, expoziții de grup, proiecte individuale, conferințe și dezbateri. Ceva ce nu a mai existat în Sibiu niciodată.
Ediția asta a fost pilot, să vedem ce se poate face în Sibiu, ce dimensiune și ce timing e bun, cu cine se poate sau nu colabora, cât putem noi duce, ce public, câtă atenție, ce resurse, câtă birocrație… O ediție de calibrare care, în opinia mea, a fost extrem de interesantă.
Mai sunt resurse locale neexploatate, mai avem prieteni în țară și afară…
PAV 2022 a fost un început. Să vedem ce ne lasă criza și recesiunea să facem în 2023.
O cronică subiectivă a expoziției, descrieri de lucrări și nume de artiști, cine, ce, unde, găsiți și în Revista Arta
www.revistaarta.ro/ro/platforma-de-arte-vizuale-sibiu/.
P.S.: Mie mi-a rămas în cap proiectul, atât de actual din păcate, al Sorinei Tomulețiu, despre refugiații din Basarabia în Al Doilea Razboi Mondial. Desene, video, fotodocumente, interviuri, workshopuri cu refugiații ucraineni, o propunere extrem de complexă pe care sper că o va continua.
*articol publicat în Capital Cultural nr.33
*Fotografie reprezentativă: Sorina Tomulețiu
