O cronică vizuală urbană cu fotograful Stefan Jammer

Timp de 15 ani, fotograful german Stefan Jammer a adunat în arhiva sa mii de poze cu orașul Sibiu în diferite ipostaze. Cu vulnerabilitățile sale, cu evenimentele memorabile, cu case istorice sau blocurile noi apărute parcă peste noapte, cu oamenii și nevoile lor. O dată cu pandemia, Stefan a avut vreme să facă o selecție de poze din 2005 încoace, mai precis, de când s-a mutat în Sibiu. Prin oraș, e mai mereu cu bicicleta, iar când are nevoie să se relaxeze sau să-și limpezească gândurile, își ia aparatul și pornește la drum. Spune că s-a acomodat foarte repede în Sibiu, s-a conectat imediat cu orașul și cu oamenii de aici, abia mai târziu a făcut legătura și cu sașii din comunitate. Vorbește română cu un accent nemțesc, iar fiecare cuvânt și-l cântărește bine, ca să exprime întocmai ce a gândit.

Alături de curatorul arh. Heidrun König a realizat expoziția „PANORAMA Sibiu / Hermannstadt”, care poate fi vizitată până în 15 decembrie 2020, la etajul 1 al Centrului de dialog și cultură „Friedrich-Teutsch“ din Sibiu. Fotografiile din expoziție sunt împărțite pe cartiere și oferă, pe lângă reproducerea vizuală a orașului, și importante informații istorice despre fiecare cartier în parte. În expoziția sa predomină panoramele pentru că, spune Stefan, e cea mai bună opțiune pentru a-i oferi ochiului o imagine completă.

„Fără pandemie, Corona, shutdown și toate ce s-au întâmplat în primăvară-vară, nu puteam să fac exact ce vedem noi aici. Fiecare dintre noi am avut atunci mai mult timp, iar pentru mine ăsta a fost avantajul, să pot face expoziția la un așa nivel.

În timp ce făceam selecția, am regăsit în arhivă fotografii realizate exact în același loc, la șase ani distanță. Anul acesta am mai mers în câteva locuri inițiale originale să mă uit cum arată astăzi, iar rezultatul îl puteți vedea în expoziție. Pentru că am împărțit expoziția pe cartiere, a trebuit să lucrez mult cu arhitecți și arheologi ca să delimităm cât mai precis liniile cartierelor.”

Stefan Jammer a studiat Filosofie și Istoria artei. Fotografia a fost o pasiune pe care a transformat-o în meserie din 2004. Este autodidact. Are acasă o colecție de peste 300 de cărți despre fotografie, iar dacă ești interesat să afli mai multe despre studii în domeniul fotografiei, despre cum se raportau/raportează scriitorii sau filosofii la fotografie sau cum ne influențează viața fără să ne dăm seama, el este omul potrivit.

La întrebarea ce legătură are filosofia cu fotografia, îmi spune că asta e filosofia, de fapt.

„În România, în 2005 când am ajuns eu, fotografia nu era văzută ca artă. În Germania, de multă vreme era pusă la acest nivel. Depinde de fiecare om cum o vede. Pentru mine e mai mult decât o documentație. Putem să vorbim foarte multe despre fotografie, pentru că eu lupt cu ea, sunt chiar în război. Nu știu dacă pot să explic..dar, știti, e un scriitor austriac Thomas Bernhard care a scris în ultima nuvelă a lui că fotografia este cel mai pervers, cel mai mare pericol al secolului. Pe mine aceste cuvinte m-au afectat atât de mult că nu am fotografiat trei ani de zile.”

Stefan crede că fotografia te poate duce pe terenuri alunecoase, fără să-ți dai seama. „Fotografia nu e realitatea, ci e o poză la realitate. Niciodată nu poate fi realitatea. Am spus, putem vorbi foarte adânc despre asta, pentru că eu citesc așa ceva și îmi place să mă gândesc la așa ceva. Noi căutăm tot mai mult spectaculosul în fotografie, iar asta este încă o explicație la ideea de cât e de periculos. De-asta eu nici nu mă mai uit la știri. Fotografia poate să schimbe societatea. Un psiholog a spus că, cu cât mai mult stăm în fața ecranelor, cu atâta scad competențele sociale. ”

Cum alegeți proiectele la care lucrați?

Stefan Jammer: Nu e o alegere. Când ești fotograf, ești mulțumit pentru orice proiect. Am avut noroc să fac ce îmi place, de la proiecte de artă, până la cele comerciale. Pentru mine fiecare poză e artă.

Aveți în gând vreun proiect pe care vreți să-l faceți în viitor?

Stefan Jammer: Am unul deja pe care l-am început când am venit în România. Se numește Trash/Gunoi. Este un proiect continuu, unde fotografiez gunoiul pe care îl întâlnesc în drumul meu.

Ce trebuie să aibă o poză ca să vă placă?

Stefan Jammer: Foarte greu de spus. Compoziția nu poate fi învățată. La fiecare om compoziția se vede altfel. Pentru mine trebuie să fie destul de plină și bineînțeles sunt câteva reguli de care țin cont, cum ar fi începutul și sfârșitul. Restul compoziției ține de privitor.

Stefan Jammer a ajuns în Sibiu datorită soției sale care este româncă. S-au întâlnit la studii, în Dresda. Înainte de a se stabili amândoi în Germania, așa cum se gândiseră la început, au mai făcut o călătorie până în România. Plănuiseră să rămână o jumătate de an. Până acum s-au făcut 15 ani.

Cum de ați rămas?

Stefan Jammer: Dar de ce nu?! Sibiul e frumos. Am un prieten Maxim care a explicat foarte frumos decizia lui de a se stabili aici: „Noi trăim în paradis aici”. Și sunt de acord. Calitatea vieții de aici e mult mai bună. În Germania totul e prelucrat, perfect aliniat. Nici un rând de natură neprelucrat sau asfaltat. Se întâmplă și aici acum, începe să fie mai mult prelucrat, mai mult asfaltat dar încă e mai viu. E adevărat.

*articolul face parte din ediția tipărită Capital Cultural nr. 24.