Cezar Gabriel Popescu e marinar. De peste 20 de ani. Jumătate din perioada asta a petrecut-o, efectiv, pe mare. O viață de om, ar spune unii. De câțiva ani, este mecanic șef. Tot pe mare. Pe un vas, mai exact. Iar din când în când, în momente alese de intuiție, este fotograf. Surprinde ipostaze din viața colegilor lui și imortalizează, parcă în ciuda noastră, a celor de pe uscat, apusuri și răsărituri din mijlocul apelor.
În urmă cu aproximativ 4 ani a început proiectul My life at sea/Viața mea pe mare. Documentează viața pe mare, dincolo de clișee și așteptări. Și nu o face oricum. Pasiunea pentru fotografie i-a adus peste 100 de premii în peste 20 de țări, câteva sute de lucrări acceptate la saloane naționale și internaționale. Și o colaborare cu Muzeul Național Maritim din Londra, pentru o expoziție numită Exposure: Lives at sea.
Începuturile în ale fotografiei se leagă de achiziționarea primului aparat foto digital și participarea la un workshop alături de mentorul și prietenul său, Sorin Onișor, în 2010. L-am invitat pe Cezar Gabriel Popescu să ne povestească câte ceva despre experiențele sale pe mare, mai ales în timpul pandemiei.
Când și cum a început proiectul My life at sea?
Cezar Gabriel Popescu: Proiectul My Life At Sea a început în 2017. Ideea era mai veche, dar nematerializată. Am vrut ca prin acest proiect să prezint celor de acasă lumea din spatele apusurilor și răsăriturilor frumoase din imaginile mele, lumea din spatele mașinăriei care mișca 90% din toate mărfurile, bunurile de care ne bucurăm cu toții în fiecare zi.
Aveți o temă anume pe care o urmăriți?
Cezar Gabriel Popescu: Nu duc lipsă de subiecte, viața la bordul navei este mereu surprinzătoare. Cât despre temă, încerc să surprind toate aspectele vieții pe navă, de la muncă, roluri de echipaj, până la cum ne petrecem timpul liber.
Cum decurge o zi normală, pe vas?
Cezar Gabriel Popescu: Este rutină. Trezirea dimineața, muncă până seara, apoi ceva timp liber, bineînțeles, dacă nu intervin manevre, operări sau alte evenimente mai puțin fericite.
Cum se împletesc viața pe mare și pasiunea pentru fotografie?
Cezar Gabriel Popescu: Sunt un “match made in heaven”, cum ar spune englezii. Viața pe mare îmi oferă subiectele, iar pasiunea pentru fotografie îmi oferă modalitatea de a imortaliza fiecare moment, și de a-l împărtăși cu ceilalti. Bineînțeles, sunt situații când nu îmi permit să fac atâtea fotografii câte îmi doresc. În primul rând sunt acolo să îmi fac meseria, în al doilea, să fotografiez. Așa că sunt destule momente pe care le-am reținut doar “pe retină”.
Cum a influențat viața pe mare, pandemia de coronavirus?
Cezar Gabriel Popescu: Off, a fost dificil. Când a început lockdown-ul, marinarii au intrat „la gramadă” cu restul lumii, cum s-ar spune. Nu exista un regim special pentru noi, nu existau modalități pentru efectuarea schimburilor de echipaj. Mulți colegi erau deja la bord de luni de zile, unii spre finalul contractului, iar închiderea granițelor și restricționarea călătoriilor a venit ca o lovitură pentru ei. A fost o încercare grea, pentru toți cei plecați, și pentru cei care erau acasă și nu puteau pleca în voiaj.
A fost o perioadă în care a fost nevoie să rămâneți pe vas, din cauza restricțiilor impuse de pandemie. Cum a fost perioada aceea?
Cezar Gabriel Popescu: Da, am ajuns la navă chiar înaintea începerii lockdown-ului. Plecasem cu contract de 3 plus 1, și îmi făceam deja planuri, ce voi face vara asta. Nu am mai prins o vară acasă de 5 ani. Apoi, a început lockdown-ul, Brazilia a închis toate porturile, a suspendat toate schimburile de echipaj și toată lumea parcă s-a oprit. Bine, mai puțin noi. Industria maritimă a mers în continuu, mărfurile trebuiau să ajungă la destinații, iar noi trebuia să ținem „mașinăria” economiei globale în mișcare. Obosiți, izolați, blocați la bord, a trebuit, o bună bucată de vreme, să ne mulțumim doar cu promisiuni și cu epitete gen „keyworkers”. Nu a fost ușor. Eu unul am stat 7 luni și câteva zile la bord, din care 6 luni jumătate fără să pun piciorul pe uscat. Nu au fost situații limită și, chiar dacă eram relativ izolați la bordul navei, contact cu exteriorul tot am avut, sub o formă sau alta, așa că mereu a planat o „amenințare” subtilă deasupra noastră.
Ce are în plus viața pe vas față de cea pe uscat?
Cezar Gabriel Popescu: Ce are în plus viața pe vas? Păi, în primul rând, marea însăși. Și nu văzută de pe mal, ci trăită, simțită de acolo, din larg. Și cum nimic nu este gratis pe lumea asta, este un tribut ce trebuie plătit. Ce ne ia marea? Ne ia timp. Luni la rând departe de casă, care, adunate, dau ani și ani. Personal, cred că am peste 10 ani timp petrecut, efectiv, pe ape. Evident, mi-aș dori să îmi petrec mai mult timp acasă și, cine știe, poate într-o zi voi reuși.
Cum e să locuiești, pe vas, cu oameni de diferite naționalități?
Cezar Gabriel Popescu: Îmi place să lucrez cu diferite naționalități. Și nu pentru că aș descoperi în ce fel suntem diferiți, ci tocmai pentru că aflu cât de similari suntem. În experiența mea, conflictele care mai apar sunt de natură personală, niciodată pe motive de rasă, etnie, religie etc. La bordul navei suntem toți la fel, toți muncim pentru binele comun, pentru siguranța tuturor. Este o experiență pe care cred cu tărie că ar trebui să o încerce mai toți liderii lumii.
Cum se vede România pe mare?
Cezar Gabriel Popescu: Dincolo de lucrurile auzite sau citite prin media despre România, NOI, marinarii români, suntem imaginea țării noastre la bord sau prin țările prin care ajungem. Felul în care ne comportăm, profesionalismul nostru, felul în care lucrăm cu celelalte naționalități, asta este imaginea României pe mare.
*Cezar Gabriel Popescu (foto stânga) este membru AAFR (Asociația Artiștilor Fotografi din România), cu distincțiile Art.AAFR (Artist al AAFR), urmat de E.AAFR (Excelență al AAFR), în baza participărilor și rezultatelor obținute la saloane naționale și internaționale.
De asemenea, membru al PSA (Photographic Society of America), cu distincția Q.PSA (Qualified), deținător al distinctiei G.APS (Genius din partea Agile Photographic Society din Bangladesh).
**Premii și medalii câștigate de-a lungul timpului:
–Medalie de aur și premiul juriului la 1st Danubius International Photo Salon 2013
– Locul 1 secțiunea Jurnalism la Nat Geo Romania Photo Contest 2015
– 2016/2017 Editor’s Favourite la Nat Geo Photographer of the year
– 5th Danubius International Photo Salon 2017 FIAP ribbon
– 2017 Festivalul Internațional de Fotografie „Secvențe” Ploiești, expoziție și prezentare portofoliu cu proiectul My Life At Sea
– One Eyeland Photo Awards 2018 finalist
– 2nd Onyx 2018 Romania – 1HM
– Creative Art 2018 India – Chairman’s Choice Award
– 8Marzo Circuit, Italy – 1 HM
–Medalie de bronz la One Eyeland Photo Awards 2020, mențiune de onoare la IPA (International Photography Awards 2020).
-De două ori finalist la Siena International Photo Awards.
–Honorable Mention la IPA (International Photo Awards).
–Două fotografii selectate la prestigiosul 35Awards, pentru catalogul printat, (din peste 170.000 înscrise), una în top 10 și alta în primele 30 din lume, la categoria Fotografie Aeriană, fiind clasat în top 35 fotografi.
***Articol publicat în Capital Cultural nr. 25.
