Noi nu știm cum e să nu fii liber. Nu știm cum e să nu poți spune ce gândești. Nu știm cum e să stai la coadă pentru rația de pâine. Am auzit doar poveștile bunicilor și ale părinților, dar nu le-am luat prea în serios. Au rămas, parcă, povești dintr-o lume străină de viața noastră.

Generația mea avea 3 ani la revoluție. O parte dintre colegii de la revistă de-abia se născuseră. Iar când ne-am decis să dedicam numărul 20 al revistei celor 30 de ani de libertate, ne-am zis că, de fapt, noi am cunoscut doar libertatea prezentului. Cu ce să o comparăm? La școală profesorii ne cereau șă știm în ce an au fost bătăliile de la Călugăreni, de la Rovine, și când a domnit Ștefan cel Mare, și cine făcea parte din Tripla Alianță etc. În școala generală sau la liceu, nu țin minte să fi avut măcar o oră de dezbateri despre comunism. De aceea nu înțelegeam de ce în preajma Crăciunului, la televizor se difuzau mereu aceleași emisiuni despre Revoluție. Mai spuneau din când în când bătrînii că acum e boierie, față de ce-au trăit ei pe vremea lui Ceaușescu.  Poate că a sosit momentul ca noi, tinerii, să recuperăm istoria comunismului românesc. Să ne informăm. Să aflăm, discutăm, să îi stimulăm pe cei mai tineri să participle la acest proces de recuperare și conștientizare istoriei noastre recente. Să le vorbim și colegilor de la „Exercițiul 18” care mi-au spus că ei n-au ce să scrie pe subiectul Revoluției, de vreme ce nu știu mai nimic.

Dar avem cu noi colaboratori și membri ai echipei Capital Cultural care au trăit Revoluția și ne-au ajutat să structurăm sumarul acestui număr al revistei, astfel încât să tratăm tema „30 de ani de libertate” din multiple unghiuri. Veți citi interviuri cu oameni care știu ce înseamnă comunismul și au reușit să-și clădească cariere strălucite învățând și depășindu-și condiția.  Avem materiale cu artiști din teatru, film și arte vizuale, oameni care s-au implicat în proiecte educaționale pentru generația noastră. Tema acestui număr deschide o dezbatere despre libertate, pentru ca după alți 30 de ani să nu ne mai întrebăm „care libertate”?

*articol apărut în Capital Cultural nr. 20