Am privilegiul să trăiesc de mai bine de treizeci de ani într-unul dintre cele mai importante centre culturale ale Europei. La Viena, în orașul cunoscut în lumea întreagă datorită Concertului de Anul Nou transmis live din Sala de Aur a Musikverein. Pe lângă mai multe săli de concert cu o acustică impecabilă, capitala Austriei dispune și de vestita Operă de Stat, precum și de zeci de săli de teatru, operetă, musical și cabaret. Oferta lunară de spectacole și evenimente culturale este extrem de vastă. Selecția, trebuie să recunosc, este foarte dificilă. Numeroasele jurnale culturale oferă în acest sens un ajutor considerabil.
Un rol însemnat îl joacă Die Bühne (Scena, n.a.). Apărută pentru prima dată în 1924, revista prezintă în exclusivitate, cu anticipație, interviuri și informații despre premiere teatrale. Accentul este pus pe producțiile celor mai importante teatre din Viena, Austria Inferioară și Austria Superioară, însă sunt luate în considerație și evenimente din celelalte state federale. În cuprins se regăsesc și informații despre operă, arte vizuale, jazz, film, festivaluri.
Începând cu stagiunea actuală, Die Bühne s-a prezentat într-un nou design ce a dat naștere la multe controverse. Astfel, redacția și-a invitat cititorii să își spună părerea cu privire la modificarea aspectului revistei. A fost publicat un număr însemnat de scrisori primite la redacție, atât pro cât și contra inovației, iar colectivul de redactori a ținut cont de destule sugestii de îmbunătățire făcute. Această relație dinamică cu publicul cititor este firească, căci Die Bühne este disponibilă în comerț, la chioșcuri și în tutungerii. Însă circulația foarte mare a revistei (54.500 de exemplare la o frecvență a publicării de unsprezece ori pe an) este realizată cu precădere prin distribuția în combinație cu abonamentele de teatru.
Deținătorii de abonamente au jucat dintotdeauna un rol semnificativ în istoria teatrelor vieneze. Toate teatrele mari, precum Burgtheater, Theater in der Josefstadt și Volkstheater au o vastă ofertă de abonamente. La Burgtheater sunt, de exemplu, la ora actuală 7908 de abonamente cu o dată fixă (așa-numitele „Festabo”, care îndreptățesc titularul să vizioneze cinci spectacole, la alegere, cu o reducere considerabilă de preț, într-un loc fix în sală și într-o zi prestabilită a săptămânii – cu excepția sâmbetei se poate alege orice zi) și 7291 abonamente la alegere („Wahlabo”, care conferă titularului dreptul de a cumpăra bilete la orice spectacol dorește, în orice zi din săptămână și în orice loc, la un preț mai mic, înaintea punerii în vânzare a biletelor). Cu peste 40.000 de abonați și peste 250.000 de bilete vândute într-o stagiune, Teatrul Tineretului (Theater der Jugend) este de departe cel mai mare teatru pentru copii și tineret din Uniunea Europeană. Există câte un abonament diferit pentru fiecare nivel de școlarizare care include între 4 și 7 (pentru nivelul superior până la 10) evenimente la diferite teatre vieneze pe sezon.
Abonații, dar nu numai, citesc și recenziile ce apar după premieră într-un număr însemnat de publicații cotidiene, precum Der Standard, Die Presse, Wiener Zeitung. Pe lângă informația tipărită (pe jumătate de pagină în format A3), cronicile se regăsesc și online pe site-urile respective ale cotidienelor.
În procesul lor de selecție, spectatorii urmăresc cu atenție și recenziile publicate în presa din Germania, care, în mod interesant, sunt de obicei diferite de cele austriece. nachtkritik.de este site-ul cel mai vizitat. Fondat în 2007, cu sediul la Berlin, este primul site independent și interregional. Un total de 60 de autori și o echipă editorială de zece membri selectează producțiile importante din scena teatrală a spațiului de expresie german, publicând recenziile în dimineața imediat următoare premierei. Acestora li se adaugă, succesiv, o trecere în revistă a cronicilor din mass-media regională și internațională.
Iată câteva jurnale culturale care oferă posibilitatea spectatorilor vienezi să își formeze o imagine cât mai completă asupra spectacolelor, pentru a decide dacă merită să fie vizionate sau nu.
*articol apărut în ediția tipărită, Capital Cultural nr. 15
de Irina Wolf
Irina Wolf este critic de teatru. S-a stabilit la Viena în 1988 și a început să scrie recenzii teatrale în reviste austriece, germane, românești și italiene ca jurnalist independent, despre arta românească după căderea Cortinei de Fier. A organizat proiecte culturale transfrontaliere între Austria, Germania, Italia, România și Republica Moldova.
