de Diana Joicaliuc
În vremuri obișnuite, Mihaela Noroc s-ar fi aflat acum într-o țară îndepărtată, în căutarea frumuseţii autentice, pentru că locul de muncă al fotografei era, până să înceapă această pandemie, pe străzile și în piețele din lumea largă. Dar de la ultima călătorie a trecut deja aproape un an. „Eram în China, exact la sursă, atunci când a apărut virusul în Wuhan. Am văzut gravitatea situației și pur și simplu nu înțelegeam de ce Europa și restul lumii nu au acționat mai repede. Situația a scăpat efectiv de sub control și asta m-a frapat”, povestește fotografa Mihaela Noroc, privind însă cu optimism spre anul următor.
Apariția vaccinului împotriva coronavirusului îi dă speranță pentru revenirea treptată la normalitate și chiar dacă nu știe cu exactitate care va fi destinația, Mihaela se gândește deja la prima călătorie post-pandemie. „În luna martie, până să se agraveze situația, plănuiam să merg în Asia centrală. În fiecare an, pe 21 martie, au loc mai multe evenimente de Ziua Internaţională Nowruz, prin care se celebrează renaşterea naturii, dar și începutul unui nou an. Îmi doresc de mult să ajung la aceste festivități și poate că anul viitor voi avea ocazia”.
Dar până atunci, Mihaela Noroc încearcă să facă față în continuare provocărilor acestor vremuri complicate pe care le trăim. „A trebuit să-mi schimb modul de lucru. Nu am mai făcut fotografii atât de des. În această perioadă am explorat foarte mult online-ul, mi-am căutat subiectele în mediul virtual, apoi ne-am întâlnit față în față, atunci când situația sanitară a permis acest lucru, cu măști și păstrând, bineînțeles, distanța fizică”. Cu toate că i-au lipsit călătoriile, Mihaela nu se plânge și povestește că și-a redescoperit, în aceste luni, tihna de a fi acasă, de a petrece mai mult timp cu familia. „A fost o perioadă de liniște și cred că Nataliei, fetiței mele de doi ani, i-a prins bine această stabilitate, pentru că până atunci ne-am petrecut majoritatea timpului, pe drumuri, dintr-o țară în alta”.
Mihaela Noroc a devenit cunoscută în lumea întreagă cu „Atlasul frumuseţii”, un album care a revoluționat conceptul de frumuseţe și despre care s-a vorbit la BBC și la CNN, și care a fost bestseller în multe țări. În România, a apărut la editura Humanitas. În ultimii nouă ani, Mihaela a călătorit în zeci de ţări (nici nu le mai știe numărul) unde a fotografiat mii de femei pentru a surprinde diversitatea şi frumuseţea autentică. „Îmi place să fotografiez femeia în toate formele ei”, spune fotografa, iar frumusețea a găsit-o de cele mai multe ori pe stradă, în sate, în locurile cele mai îndepărtate. De fiecare dată naturală, autentică. „Pentru mine, frumuseţea înseamnă să nu intervii, să fii tu. Caut ca femeile pe care le fotografiez să aibă chipul reprezentativ pentru spaţiul din care vin.”
Nu are un top al ţărilor în care a întâlnit cele mai frumoase femei. Spune cu toată convingerea că frumuseţea se află peste tot în lume, sub diferite forme. Etiopia, Columbia, Cuba, America de Sud i-au plăcut foarte mult pentru naturaleţea femeilor de acolo. „Cuba şi Brazilia sunt ţările în care am văzut unele dintre cele mai naturale femei, fără inhibiţii, extrem de mândre. Se creează o legătură emoţională cu fetele pe care le fotografiez, petrec ceva timp cu ele, povestim, ele îmi spun tot felul de secrete şi astfel lucrurile pot să se desfăşoare mult mai firesc.”
De doi ani, de când a devenit mamă, Mihaela Noroc colindă lumea-n lung și-n lat împreună cu fiica și soțul ei. „Să fii mamă, şi în acelaşi timp să călătoreşti şi să munceşti, e o provocare și mai mare”. După ce a publicat ”Atlasul frumuseții”, Mihaela a început să lucreze la un al doilea volum, dedicat diversității feminine, dar și un omagiu adus maternității. „Fotografiile pe care le-am făcut cu mamele și copiii lor, prezintă o altă latură a feminității”.
Mihaela Noroc mai are un proiect de suflet, inspirat de fiica sa, o carte pentru copii pe care speră s-o lanseze peste doi ani. „Va fi în primul rând o carte dedicată fetițelor din lumea întreagă. Cred că este foarte important să avem exemple de frumusețe adevărată. Pentru că trăiesc într-o lume preocupată de ideea de frumusețe, fetițele au nevoie de exemple sănătoase cu care să crească. Există, în momentul acesta, un standard fals al frumuseţii şi este dificil pentru noi femeile, să ne regăsim în el. De aceea, îmi doresc ca prin această carte să le arăt fetițelor că există diversitate și că poți să fii în atâtea feluri și să fii considerată frumoasă, chiar dacă nu te încadrezi în știu eu ce tipar. Îmi doresc să adun, în acest volum, fotografii cu fetițe din cât mai multe țări și să fie și o lecție de geografie, pe lângă cea de frumusețe adevărată. Sper că mesajul frumuseţii naturale şi simple se va răspândi în lume”
articol publicat în Capital Cultural nr. 25
