Negreșit, începutul verii avea însemnat în agendele iubitorilor de frumos un singur cuvânt: FITS. Atunci știau culegătorii de emoții că trebuie să fie la Sibiu, orașul care, pentru zece zile, devenea centrul mondial al artelor spectacolului, iar străzile și piețele se umpleau de vesel freamăt.
Mii de oameni din întreaga lume construiau împreună, în zece zile, o nouă realitate, la fel de palpabilă ca cea „de acasă”, însă mult mai colorată și interconectată.
Anul 2020 a șters, însă, toate planurile din orice agendă și a impus o nouă disciplină a artelor spectacolului: conectarea în vremea distanțării sociale. Nenumărate scene virtuale – aplicațiile de videocalls – au primit actori din viața de zi cu zi. Ne-am construit decoruri și texte, costume și rutine, adevărate regii pentru spectacole virtuale în care eram deopotrivă actori și spectatori.
Și, pentru o scurtă perioadă, filele din agendă care ar fi fost ocupate de FITS au rămas fie goale, fie populate cu aceste întâlniri virtuale, dar asta doar până când organizatorii au anunțat – cu un curaj nebun! – că ediția din acest an va avea loc, în ciuda vremurilor, și va avea loc online!
Nimeni nu mai făcuse online un atât de amplu eveniment de artele spectacolului, nu existau rețete, exemple de bună practică, pași standard de urmat pentru o asemenea punere în scenă.
Dar, după ce, acum zece ani, a ținut prima pagină în presa locală cu recordul stabilit la menționări online, cine, dacă nu FITS, să-și fi asumat un asemenea pionierat?!
La finele lui aprilie și Festivalul Shakespeare de la Craiova a propus publicului o versiune online, cu 14 spectacole și 60 de intervenții înregistrate ale unor artiști din 28 de țări, dar pariul FITS a fost mult mai ambițios: 138 de spectacole și conferințe pentru 12 ore, zilnic, vreme de zece zile.
Un tur de forță pentru organizatori, de la inerentele aspecte tehnice până la cele artistice și… legale. Un pariu câștigat cu siguranță la capitolul Organizare: Festivalul a avut loc, cu evenimente de înaltă ținută artistică, mesaje de la cei mai mari creatori ai lumii, conferințe inedite cu invitați de marcă și excepționale gazde, dar și parteneri tradiționali care au rămas alături de eveniment și în versiunea sa online.
Totuși, dincolo de a oferi – în mod gratuit! – o impresionantă colecție de spectacole și artiști, poate un festival online să hrănească emoțiile fanilor săi și, de ce nu, chiar să atragă un public nou?
Mai poate fi perceput ca „grandios” un spectacol absolut copleșitor precum Mesia lui Robert Wilson dacă este văzut de pe propria canapea, pe un ecran încadrat de cotidianul familiar?
Reușește harul artiștilor să treacă dincolo de spațiul virtual și să ne taie răsuflarea chiar dacă nu suntem cuprinși într-un spațiu întunecat, cu telefoanele închise, captivi în lumea înfățișată pe scenă și cu atenția nedivizată?
Este emoția unui asemenea eveniment o magie sau un miraj?
Cu siguranță, e încă prea devreme pentru a răspunde la aceste întrebări, însă știm că nu suntem obișnuiți să consumăm evenimente culturale în felul acesta. De altfel, majoritatea spectatorilor virtuali, de la FITS și nu numai, au repetat acest lucru în subsolul transmisiilor live din întreaga lume, acolo unde există spațiu dedicat comentariilor: zeci, sute de „Mulțumim!” și, la fel, un foarte mare număr de „Ne e dor să vă vedem în sală!”, „Ne e dor să venim la teatru!” au strâns transmisiile FITS în aceste zece zile.
Un tur de dialog cu câțiva festivalieri a căror prezență la FITS a fost constantă în ultimii zece ani, a arătat că pariul echipei de la Sibiu a fost unul câștigat. Publicul a fost uluit, copleșit, recunoscător pentru acest prea-plin artistic, pentru un Festival care, după toate aparențele, nu avea să le dăruiască doza anuală pentru încărcarea sufletului și a minții, dar care totuși a reușit o performanță excepțională: s-a reinventat și a propus peste o sută de spectacole și conferințe.
„Sincer, nu mă așteptam să avem parte în nici o manieră de FITS în acest an, iar această ediție online a fost o surpriză foarte plăcută. În același timp, însă, chiar dacă programul a fost remarcabil de bine curatoriat, a lipsit atmosfera, gașca obișnuită cu care mă revedeam la Sibiu, toți oamenii minunați pe care, cu siguranță, urma să-i întâlnesc în acest an și cu care aș fi împărtășit bucuria și emoția unor spectacole” (D.P., Cluj-Napoca)
„Mi-a plăcut foarte mult programul, cred că spectacolele au fost foarte bine alese. Din păcate, nu am reușit să mă uit la tot ce mi-aș fi dorit să văd. Când ești la Sibiu te focusezi pe Festival, iar revista cu programul este Biblia ta pentru zece zile, însă acasă este absolut imposibil să pui asta în fruntea listei de priorități. Totuși, sunt recunoscător că am putut vedea niște spectacole foarte bune și în acest an și mulțumesc organizatorilor pentru acest efort” (C.C., București)
„Vin de ani de zile la Sibiu și încerc să fiu acolo pe toată durata Festivalului, pentru o experiență completă. N-am crezut vreodată că o să pot vedea toate spectacolele din program! Cu puține excepții, în formula online nu am fost nevoit să aleg și cu atât mai puțin să alerg de la o sală la alta, de la Thalia la Casa de Cultură și apoi un sprint până în Piața Mică, așa cum mi s-a întâmplat foarte adesea la Sibiu. La o ediție normală treaba asta mi se părea mereu un pic frustrantă, în special faptul că sunt nevoit să aleg. Acum n-a fost cazul și, în mod surprinzător pentru mine, mi-a lipsit acest… Tetris cu spectacole!” (A.M., Onești)
„M-am bucurat foarte mult când am aflat de ediția online, am descărcat programul, m-am documentat, mi-am notat, subliniat, și, pe cât posibil, am încercat să-mi aranjez agenda zilnică în așa fel încât să pot vedea cât mai mult. Am văzut mai multe decât aș fi făcut-o la Sibiu, mai ales că niciodată n-am reușit să fiu acolo mai mult de câteva zile și, la final, chiar am râs cu câțiva prieteni, care sunt și ei fani ai Festivalului, că e prima dată când reușim să prindem loc la tot ce vrem să vedem, dar nici așa nu reușim să ajungem chiar la tot. Îmi pare rău mai ales pentru unele conferințe, mi-ar plăcea să le pună organizatorii online ca să le putem vedea ulterior” (A.P., Timișoara)
Instituții mari de artele spectacolului au anunțat că porțile vor rămâne închise încă o bună perioadă de timp, unele chiar până la finele anului – teatrele de pe Broadway. Majoritatea încearcă să ne câștige atenția în mediul virtual, aducând teatrul sau concertele la spectatori dacă aceștia nu pot veni în sălile de spectacol. Este un număr de echilibristică, extrem de dificil balansul între dorința de a ține publicul aproape, de a oferi comunității prilej de încântare, mediul online care pune un ecran rece între artiști și public și, nu în ultimul rând, dificultatea de a monetiza acest efort.
E prea devreme să avem formula ideală în doar câteva luni din această aventură, dar, cu siguranță, curajul și creativitatea n-au lipsit niciodată în lumea artelor spectacolului!
Avem nevoie – cu toții!, artiști și public! – de bucurii și prilej de evadare din cotidianul guvernat de cifre și măsuri comunicate rece de autorități, avem nevoie să știm că la un moment dat, într-un viitor (pre)vizibil, lumea noastră va reveni dacă nu la normal, măcar la o normalitate din care nu lipsesc emoțiile aduse de artă și nici împărtășirea lor. Dincolo de cifre remarcabile de audiență, în actualul context, poate că FITS, în versiunea sa online, n-a răspuns pe de-a-ntregul acestor nevoi. Dar poate că nici n-ar trebui să-și propună asta. În definitiv, n-a fost niciodată vorba de cifre ci de Puterea de a visa, iar asta cred, fără nici un fel de dubiu, că am primit-o cu toții (și) de la această ediție! Cu alte cuvinte, pentru a încheia cu un răspuns la întrebarea din titlu, aș zice „Magie!”.
Autor: Ruxandra Predescu
*articol publicat în Capital Cultural nr. 22, ediție specială FITSonline 2020
