Medicina e un univers care îți oferă multe posibilități de explorare. Îți trebuie răbdare și dorința de a te lăsa captivat de drumurile ei. Urmează ani de studiu, de formare, schimburi de experiență, zile bune și zile rele, iar când ajungi la un anumit nivel de cunoaștere, îți dorești să știi și mai mult. Să nu te plafonezi și să-ți depășești nivelul. Dacă le-aș spune eu, ar părea niște informații generale care se potrivesc la orice altă profesie. Însă, când ți le spune un medic, sentimetul e altul. Simți cum odată cu informația pe care o obții, vine și un val de pasiune. Simți cum medicii, că vor, că nu vor, fac parte dintr-o lume aparte, o lume a lor ce crează o altă dimensiune: unde timpul se măsoară altfel, unde bucuriile sunt altele, iar timpul liber înseamnă cu totul altceva. Însă după ce stai de vorbă cu ei, afli că înainte de toate sunt oameni, oameni simpli care își fac meseria așa cum pot mai bine.
Medicul Victor Costache este specialist în chirurgie toracică și doctor în științe medicale. Aproape 15 ani de zile s-a specializat în spitale din Franța, Canada, Marea Britanie, Danemarca, Scoţia, Germania și Quebec. Face parte din generația care consideră că o formare profesională în afară este garanţia realizării pe plan profesional. Este membru titular al Colegiului Francez de Chirurgie Cardio-Vasculara și Toracică, și de peste doi ani, șeful secţiei Chirurgie cardiovasculară şi toracică, în cadrul Spitalului European Polisano. Proiectul implementării chirurgiei cardiovasculare în această zonă a ţării, l-a convins să se întoarcă în România. Până în 2013, nu mai venise la Sibiu și nu-l lega nimic de orașul acesta. Poate doar o întîmplare din 2011, când profesa într-un spital din Franța.
„Eram în Spitalul regional din Annecy unde am activat timp de trei ani ca medic primar și șef de secție, iar colegul meu trata un caz coronarian acut. M-a chemat și mi-a povestit despre pacientul lui pe care eu trebuia să-l operez peste o săptămână, după ce se stabiliza. Mi-a spus că e un domn simpatic, francez care lucrează în România, în Sibiu. Am mers acolo amândoi, iar colegul a început să îi spună pacientului despre mine, că voi fi chirurgul și la final a adăgat bucuros că sunt ro-mââân! Atunci, am văzut cum săracul om s-a schimbat la față, s-a facut alb ca hârtia. Eu, în gândul meu am crezut că o fi din cauza emoțiilor. Am trecut peste asta, l-am operat, a fost totul bine și, la plecare, mi-a spus povestea lui. El a făcut infarct la Sibiu, iar medicul care l-a văzut i-a spus: „Te urci repede în primul avion și pleci la tine în Franța, că dacă te operează cineva aici, o să mori.” Și uite așa a venit el în Frața și a fost operat tot de un român.”
Doctorul Victor Costache s-a născut la Iași în 1974, unde a urmat liceul și apoi facultatea de medicină. Se mai simte puțin din accentul moldovenesc și spune că Iașul va rămâne mereu orașul de suflet. „Meseria reprezintă mult pentru mine, acum sunt legat de Sibiu pentru că aici mă regăsesc profesional. Fiecare oraș în care am locuit, mi-a plăcut. Însă, Iașul o să rămână în inima mea pentru că acolo m-am născut și am copilărit, va ramâne ceva aparte pentru mine. ”
Copilăria, alături de cei doi bunici chirurgi
Întotdeauna a știut că o să devină medic, mai puțin pe la vârsta de 11-12 ani când se gândea să se facă căpitan de vas. Copilăria și-a trăit-o pe holurile spitalelor, ca nepot de chirugi. De acolo și dragostea pentru această meserie. Dumitru și Ludmila, bunicii din partea mamei, au fost chirurgi amândoi și toată viața și-au dedicat-o oamenilor. Din portofel îmi arată o poză mică, peste care au trecut mulți ani de zile. „Am o poza cu ei de care nu mă despart niciodată. Vedeți, aici sunt bunicii mei în sala de operație. Întotdeauna m-au fascinat prin felul lor de a fi, am petrecut mult timp cu ei și probabil au avut un rol deciziv în hotărârea mea de mai târziu. Au avut doi copii, însă niciunul nu a mers către medicină. Erau mândri de mine și m-au încurajat mereu, la fel ca și părinții mei, în special mama. La 15 ani deja mă pregăteam pentru admitere deoarece concurența era foarte mare. Pe bunica am pierdut-o când eram în anul VI, iar bunicul s-a dus un an mai târziu. Au fost foarte legați unul de altul, iar bunicul nu a putut trece peste această suferință.”
Întâlnirea cu doctorul Costache a fost una relaxată, de câte ori îi puneam câte o întrebare despre copilărie sau familie, apărea un zâmbet. Uitându-mă la CV-ul lui, am plecat din start cu ideea că la școală a avut numai note de 10. Și uite așa mă surprinde domnul doctor și-mi spune că n-a avut niciodată premiul I, avea mereu nota scăzută la purtare, nu a fost un elev model. Îl interesau doar materiile care aveau să-i fie de folos. Îi plăcea biologia, chimia, fizica, limbile străine, istoria, geografia și fugea cât putea de matematică. „Directorul școlii a fost atât de decepționat când am luat cea mai mare notă la bacalaureat, încît, pentru prima dată lista cu note a fost afișată în ordine alfabetică, nu în ordinea mediilor. Acum, privind aceea perioadă, cred că este foarte important să ai profesori buni. Eu am avut la toate materiile care îmi trebuiau pentru medicină. Probabil nu e niciun secret, profesorii buni te inspiră și te ajută foarte mult.”
„Îmi place să lucrez cu tinerii”
Astăzi predă studentilor de la Facultatea de Medicină din Sibiu și caută să le creeze mai multe oportunități de studiu, în afară de ce oferă facultatea. „Încerc să le transmit studenților cunoștințele mele în măsura examenului de rezidențiat care se apropie, dar și în măsura formării lor ca medici. Vreau să le împărtășesc cât mai mult din cunoștințele mele pe care le-am acumulat în toți acești ani de formare și interacțiune cu specialiști de peste tot. Sunt foarte bucuros că am reușit să câștigăm un grant european de formare, un program internațional de formare în medicina cardiovasculară, care este slab dezvoltată în România. În lunia iulie a acestui an s-au adunat la Sibiu, studenți și profesori din Franta, Irlanda, Suedia și România, în cadrul acestei școli de vară “Saving Hearts”. Programul a debutat cu success și va continua și în următorii 2 ani.”
Remodelare aortă-Sheriff Sultan, Nicolae Florescu, Victor Costache
Medicul Victor Costache știe cât de importante sunt aceste schimburi de experiență pentru tineri și le recomandă studenților să nu rămână într-un loc, ci să meargă să vadă tehnici noi, să participe la programele Erasmus fiindcă sunt coordonate de specialiști și le oferă o viziune asupra altor centre din Europa unde se pot forma. În timp ce studia la Facultatea de Medicină din Iași, în anul 3, a obținut un stagiu de pregătire de 6 luni, la Edinburg. Își dorea să studieze chirurgia vasculară, specialitate care lipsea în Iași. ”A fost un șoc cultural pentru mine, când am plecat din România pentru acest stagiu. Am trecut de la o patologie medicală de rutină, la o medicină de vârf, de la o zi la alta. Țin minte că, în prima zi când am ajuns acolo, am intrat direct la un anevrism abdominal rupt. E foarte important pentru rezidenți să fie lăsați să opereze, să se formeze în timpul școlii. Eu am avut această șansă, datorită sistemului francez, unde ești pus să operezi de la început. Toți suntem egali în fața cunoașterii, mai puțin egali în fața finanțării. ”Sunt foarte importante aceste schimburi culturale, fellowship-uri și recomand studenților să nu rămână într-un loc. Sigur, trebuie evitat turismul cultural, să nu meargă o lună, două undeva și să spună că s-au specializat într-un oraș sau altul. Observ diferite moduri de a se promova diferiți specialiști, spunând că au fost formați în Italia sau Germania, când ei au fost doar pentru o lună acolo, în afara unui program normal de rezidențiat. Într-o specialitate chirurgicală, dacă nu ești acolo ca medic specialist sau într-un program avizat, nimeni nu te lasă să operezi. Și atunci, medicina nu se învață din priviri, ci numai prin practică.”
Echipa inimii
Când nu e la spital, medicul Constache își petrece timpul liber alături de familie și practicând sport (a fost vicecampion național la kickboxing și, de câte ori are ocazia, se întâlnește cu prietenul lui, Adi Mihai, care antrenează o echipă de sportivi în arte marțiale la Sibiu). Baiatul lui are 7 ani și este un patriot convins. Nu-i place alt oraș mai mult decât Sibiul, și-a făcut aici deja mulți prieteni, însă soția s-a acomodat mai greu, încă simte dorul Franței. Prietenii cei mai buni sunt colegii de la spital. „Este extraordionar să lucrezi ca între prieteni și să descoperi în fiecare zi o echipă care te așteaptă cu zâmbetul pe buze. Noi suntem o echipa atipică, nu am preluat secția cuiva, nu am așteptat să îmbătrânească sau să iasă la pensie alți medici. Am venit din toate colțurile țării sau Europei, am fost selectați pe criteriile competenței și am știut că avem o misiune, să facem ce nu a mai făcut nimeni în Sibiu. Am format „Echipa Inimii” și am știut de la bun început că ne putem încrede numai în noi. Funcționăm ca o echipă unită, ne putem baza unii pe ceilați și comunicăm tot timpul pentru ca pacienții noștri să fie tratați corespunzător. Mentorul meu, pe care l-am avut în Canada, a asemănat foarte mult cursul unui pacient în chirurgia cardiovasculară cu zborul unui avion, care la cel mai mic detaliu pe care îl neglijezi se soldează cu un dezastru. Așa se întâmplă cu un pacient cardiovascular, el nu e bolnav numai de inimă, ci are multe afecțiuni conexe, iar ignorarea celui mai mic aspect, duce la catastrofă.”
De doi ani, doctorul Victor Costache s-a alăturat echipei Polisano de la Sibiu, într-un proiect în care crede. Își dorește ca centrul de aici să își continue trendul ascendent, să continue programele europene și colaborările pe care le au cu echipe de specialiști din alte țări și echipa sa să fie unită și să aibă rezultate la fel de bune.
„Din Franța nu-mi lipsesc decât stridiile pe care le găsesc cu greu în România. În rest, performanță se poate face oriunde. E important să nu te plafonezi, să îți dorești să-ți depășești nivelul, pentru că trăim într-o societate deschisă unde avem acces la orice informație. Să nu uităm că, în societate, trebuie să fim oameni în primul rând și mai puțin ceea ce reprezentăm ca profesie. Mi-aș dori ca băiatul meu să facă medicina, deoarece este un univers care îți poate oferi multe posibilități, trebuie numai să ai răbdarea să intri în acest univers al cunoașterii.
foto: Dani Gheorghiu
