Grație unei întâlniri la Sibiu cu Daniel David, profesor de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, îi descopăr noua carte de psihologie, care mă provoacă să răscolesc percepții și clișee luate adeseori drept adevăruri. Noi, românii, suntem cum credem că suntem? Cum suntem, de fapt? De ce suntem cum suntem? Am șansa să aduc câteva din aceste decupaje în fața psihologului, care le trece prin filtrul datelor validate științific.
Trec subit peste emoția estetică, strecurată de raftul cu romane și albume cu picturi. Înaintez prin librărie, rezemându-mă de o margine: de ce raftul cu apariții românești din categoria știință este atât de firav? Culturalul s-a îmbibat foarte mult cu artistic, s-a transformat cu preponderență în divertisment, încât pentru mulți sună aproape neobișnuit să spui cultură bazată pe cunoaștere științifică. Cu atât mai neașteptat ar fi să citească despre contribuțiile psihologiei la cultura națională. „Ale psihologiei? Nu se consumă acea știință în cabinete de consiliere și laboratoare înguste?”
Psihologul clujean, Daniel David, prin monografia lansată în 2015 – Psihologia poporului român, confirmă o dată în plus că psihologia poate aduce cunoaștere, poate așeza culturii un fundament mai statornic, mai rațional. Cartea dă greutate raftului științific, este un produs proaspăt al psihologiei contemporane, cu largi aplicații practice. Daniel David este unul dintre fondatorii școlii clujene de psihologie cognitivă, cunoscută pentru demersul riguros și complex prin care abordează fenomenele psihologice. Monografia, pe care a coordonat-o și la care a lucrat împreună cu echipa sa mai bine de 10 ani, este așadar „cognitiv-experimentală”:
„Monografia este «experimentală», deoarece se bazează pe date empirice culese în investigaţii ştiinţifice (folosesc termenul de „experiment” cu un sens foarte larg), nu doar pe autoreflecţii asupra experienţei proprii sau asupra experienţei şi/sau scrierilor altora. Monografia este «cognitivă», deoarece mă interesează nu doar: (1) cum suntem şi (2) cum credem că suntem, ci fundamentală este (3) discrepanţa între cele două, discrepanţă care este o formă de cogniţii iraţionale şi care, cu cât este mai mare, cu atât mai mult duce la civilizaţii mai puţin dezvoltate. Ştiinţe cognitive sunt demersuri complexe, presupunând abordări ale unui fenomen psihologic (1) multinivelare (ex. cognitiv/computaţional-biologic/implementaţional, etc.) şi multi-, inter- şi/sau trans-disciplinare (ex. psihologie-cultură/filosofia minţii-biologie/neuroştiinţe etc.)”, precizează Daniel David.
Cartea dedicată psihologiei românilor a stârnit discuții și dezbateri încă înainte să fi apărut în librării și biblioteci. Pe blogul personal, la TV, în librării sau auditorii pline, Daniel David răspunde tuturor cu deschidere. E un mod de a testa ”ce stă în picioare și ce nu”, căci așa cum afirmă profesorul, cartea este parte a unui program de cercetare, un proiect pe termen lung care va fi continuat.
Profilul psihologic al românilor poate să fie util în politici publice, nu în decizii asupra unui individ.
Și cum o entitate abastractă precum „poporul” se poate analiza? E prima întrebare, pe care foarte mulți o pun înainte să deschidă cartea. Însă monografia face referire la populația României, la cetățeni, nicidecum la sufletul/etosul unui popor, tipic abordărilor periorative, naționaliste de tip Volkerpsychologie. Ceea ce face mai exact David și echipa sa este să analizeze comparativ un ansamblu de atribute psihoculturale, care schițează un profil psihologic național. Aceasta nu înseamnă însă că fiecare român se va regăsi în datele studiilor prezentate în carte.
„Un atribut psihologic măsurat (ex. creativitatea) există la toţi membrii populaţiei, dar cu valori diferite. Cei mai mulţi din populaţie au valori situate în preajma mediei, iar alţii au valori peste medie şi/sau sub medie. Fără a dori să complic lucrurile, spun simplu că media plus/minus 1.96 X abaterea standard acoperă aproximativ 95% dintre măsurători. Aşadar, profilul pe care l-am făcut nu se potriveşte fiecărui român, ci unui „român modal/tipic”; de aceea profilul psihologic al românilor poate să fie util în politici publice, nu în decizii asupra unui individ, îmi scrie Daniel David.
În plus, continuă profesorul, să nu uităm că un atribut psihologic al românilor este stabilit doar comparativ, cu un cadru de referinţă. Spre exemplu, ceva nu este „mare” în sine, ci este „mare” sau „mic” doar prin raportare la un standard/cadru de referinţă. Ţinând cont de faptul că România încearcă să se integreze cât mai bine în spaţiul vestic, am ales ca şi cadru de referinţă acest spaţiu. Aşadar, când vorbesc de atribute psihologice ale românilor acestea sunt definite faţă de spaţiul vestic (dacă nu este specificat altfel).”
Lectura cărții Psihologia poporului român este un exercițiu sensibil, de autocunoaștere și cunoaștere a semenilor tăi. Lucrarea te pune în situația de a integra niște informații de multe ori incongruente cu proiecția ta psihologică despre ceea ce crezi că ești. Spre exemplu, de la Dimitrie Cantemir încoace, românii se văd ospitalieri, însă datele studiilor prezentate în carte arată cu totul altceva. Românii au o încredere scăzută față de oameni, care duce la o lipsă de cooperare pentru acţiuni colective în beneficiul comun.
Cu lectura proaspătă a cărții, îi propun profesorului David să exemplifice aplicațiile datelor din monografie. Răsfoiesc cu mintea atâtea ziceri ale românilor despre ei înșiși și realitatea percepută de ei câte ajung, câteva decupaje din discursul public/media sau afirmații de simț comun. Dumnealui le trece prin filtrul datelor validate științific prezentate în cartea sa și vine cu opinii psihologice. E un mic experiment ludic și didactic totodată. Învăț să caut repere identitare în fundamente științifice. Exersez niște deprinderi de a chestiona realitatea și limbajul cotidian în mod rațional.
1. „Românii nu au identitate, niciodată nu au știut să se definească.” – blogger
Daniel David: Nu sunt de acord cu afirmaţia făcută; românii au avut şi au o identitate naţională asumată, mai mult sau mai puţin explicit de-a lungul istoriei (iar în prezent chiar nu este cazul). În literatura de specialitate individualismul nu înseamnă „egoism”, ci autonomie. Autonomii nu rămân izolaţi, ci formează grupuri în forma comunităţilor, pe bază de valori comune. Colectiviştii formează grupuri în forma colectivelor, definite mai ales prin relaţii de rudenie şi cunoştinţe. Dintre ţările Uniunii Europene doar Bulgaria, Grecia, Portugalia şi România au un profil colectivist, celelalte ţări având un profil autonom.
2. „Suntem așa, fiindcă așa au fost vremurile și a trebuit să supraviețuim.” – pensionar
Daniel David: Da, factorii culturali ne influenţează în mod fundamental. Practic, avem o interacţiune constantă între factorii psihologici şi cei culturali, în această interacţiune aceştia influenţându-se reciproc. Spre exemplu, la nivelul profilului psihologic de suprafaţă, un curriculum şcolar care nu stimulează potenţialul intelectual poate favoriza un profil intelectual care nu caută un curriculum provocator. Da, pe termen lung, factorii culturali pot avea impact şi asupra unui profil psihologic de adâncime. Spre exemplu, probabil că neîncrederea generalizată în străini a fost formată ca urmare a experienţei istorice (dar asta este doar o ipoteză, pentru care nu avem date empirice în prezent).
3. „Cu sintagma mândri că suntem români ne întoarcem la epoca legionară, e un anacronism într-o epocă în care încercăm să nu mai fim atât de naţionalişti fiecare, ci să fim europeni şi să ne înţelegem cu vecinii noştri europeni.„ – istoric
Daniel David: Simplu spus, un patriotism modern înseamnă să-ţi afirmi drepturile şi identitatea naţională, având însă grijă să respecţi şi să nu afectezi drepturile şi identitatea naţinală ale altor popoare. Într-o lume globalizată, un patriotism modern ne permite să ne integrăm în circuitul global, fără însă să ne pierdem identitatea/specificul, identitate care poate fi utilizată ca o diferenţă care ne poate da un avantaj competitiv. O atitudine „patriotardă” ne scoate din circuitul global (nu suntem consideraţi parteneri serioşi în discursul internaţional), iar una de „defăimare a românismului” ne afectează identitatea în contextul global, ceea ce poate anula avantaje competitive.
4. ”Suntem săraci, fiindcă suntem leneși și proști.” – agricultor
Daniel David: Nu sunt de acord cu această idee, formulată aşa. Românii au un autostereotip mixt („cum ne credem“), ca multe alte popoare. Principalul atribut din autostereotip pare sa fie unul pozitiv, legat de „ospitalitate”, cu sensul de persoană caldă, prietenoasă, primitoare. Alt atribut pozitiv este „toleranţa“. Componenta negativă se referă la „nepăsare/indiferenţă”, cu sens de cinic şi sceptic. Indisciplina este o altă caracteristică, pe care însă o îndulcim, deoarece ne considerăm capabili de disciplină, dacă suntem motivaţi.
5. „Acest neam al nostru… a cărui inimă bună și darnică se arată și în obiceiul ospeției, pe care l-a păstrat cu sfințenie de la strămoșii săi.” – om politic, istoric, publicist
Daniel David: Da, proiectăm în personalitatea noastră multe atribute pozitive, care nu se regăsesc mereu atunci când facem măsurători obiective (ex. nivelul de încredere în străini). Dar exagerarea unor aspecte pozitive nu este tipică doar românilor, ci apare la multe alte popoare, toţi având nevoie de aceste aspecte pozitive pentru a obţine sens şi semnificaţii cu rol motivaţional şi de stabilitate a imaginii naţionale.
La temelia statutului nostru se află „colectivismul” şi „concentrarea puterii”, valori diferite de spaţiul vestic.
6. „Nu ne dorim doar schimbarea politicienilor, ci o reformă mult mai profundă pentru toate instituțiile statului.” – activist civic
Daniel David: La temelia statutului nostru se află „colectivismul” şi „concentrarea puterii”, valori diferite de spaţiul vestic. Da, noua generaţie are dominant un profil psihocultural „autonom”, mai congruent cu spaţiul vestic, refuzând şi concentrarea puterii sociale (doreşte distribuirea puterii sociale, după modelul vestic).
Noiembrie 2015. Protest #Colectiv foto: Ciprian Mihai
7. „Dragii noștri copii, iertați-ne! Am greșit 26 de ani. Numai voi puteți învinge corupția. Suntem mândri de voi. Mama și tata”. Mesaj pe o pancardă la protestele din noiembrie 2015.
Daniel David: Eu cred că ţinând cont de profilul psihocultural al spaţiului în care ne-am integrat – Uniunea Europeană -, profilul psihocultural al ţării se va schimba, cel puţin pe axele : (1) de la colectivism la autonomie şi (2) de la concentrarea puterii la distribuirea puterii. Această schimbare va avea loc în mod natural când tinerii, care au deja dominant acest profil psihocultural, vor ajunge în pârghiile de putere socială. Se poate întâmpla şi mai repede, dacă dorim acest lucru, printr-un proiect de ţară care să modernizeze România prin sincronizarea acesteia cu spaţiul vestic.
Mutat într-o ţară cu astfel de instituţii, care pot să-i activeze potenţialul intelectual, „românul modal/tipic” excelează.
8. „Cred că mediul de acolo (SUA) este mult mai motivant ca cel din ţară şi cred că te poate ajuta să ajungi la un nivel mult mai înalt de pregătire. În România risc să nu găsesc un loc de muncă.” – elev olimpic la fizică
Daniel David: În general, nu există diferenţe de potenţial intelectual (ex. de inteligenţă/creativitate) între români şi alte popoare vestice analizate (ex. britanici, francezi, olandezi). Pe de altă parte, profilul de suprafaţă (ex. indicele naţional de inovare, performanţele educaţionale la testele PISA etc.) ne situează în spatele unor ţări vestice. Asta înseamnă că, deşi avem un potenţial intelectual bun, nu avem instituţii psihoculturale adecvate care să-l activeze/utilizeze. Mutat într-o ţară cu astfel de instituţii, care pot să-i activeze potenţialul intelectual, ”românul modal/tipic” excelează; asta mai ales pe fondul unei competitivităţi foarte crescute, adesea, ţinând cont că suntem în fază de emancipare, chiar mai crescută decât a celor din spaţiul vestic.
9. „E greu. După ce s-a întâmplat în Franța, ne este frică de ce va urma, de felul în care lumea se schimbă.” – profesoară
Daniel David: România are, conform psihologului olandez Hofstede, un scor psihocultural foarte ridicat de evitare a incertitudinii. Aşadar, noul şi incertitudinile viitorului le vedem ca pericole. Americanii, spre exemplu, în contrapondere, au tendinţa să vadă noul şi incertitudinile viitorului ca oportunităţi şi provocări. Nu ştiu dacă, cât şi cum se va schimba acest atribut psihocultural al românilor. El poate fi întărit, ca un mecanism de apărare, într-o lume tot mai primejdioasă sau îl putem schimba într-un angajament decisiv de confruntare a propriilor temeri.
Daniel David este profesor de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, şi director fondator al International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health (integrat în reţeaua internaţională MERIL a unităţilor de cercetare de interes european). De asemenea, este directorul pentru cercetare (şi diplomat) al Albert Ellis Institute, New York, şi supervizor la Academy of Cognitive Therapy (SUA).
Imagine-simbol (cover foto): Cristian Bîscă
