Când întâlnești un fotograf profesionist, îți vin în minte tot felul de întrebări. Cine sau ce îl inspiră, când lucrează cel mai bine, ce titlu și ce semnificație are un element sau altul, ce înseamnă o fotografie bună? L-am invitat la dialog pe artistul fotograf Dan Șușa.
Pasionat din copilărie de Salonul Internațional de Artă Fotografică Sibiu, visa ca într-o zi să nu mai fie doar simplu spectator, ci să și participe. În 2009 a absolvit cursul de fotografie, iar în 2010 participa în concurs pentru prima dată.
În ultimii șase ani, a fost prezent la toate cele patru ediții ale Salonului Internațional de Artă Fotografică Sibiu, iar lucrările sale au fost selectate și medaliate la mai multe secțiuni.
Își iubește orașul natal Sibiu și are o legătură puternică cu Maramureșul, de unde provine tatăl său. A avut șansa să călătorească mult și să intre în contact cu diverse locuri, tipuri de civilizație sau cultură. Spune că pe unde călătorește îi este imposibil să nu găsească ceva care să-l impresioneze.
E fascinat de mai mulți pictori, artiști vizuali și regizori. Erwin Olaf, Radu Stănese sau Salvador Dali sunt câteva nume cu ale căror lucrări rezonează.
Lucrările lui Dan Șusa sunt strâns legate de psihologie, de suprarealism și toate sunt realizate în variantă digitală.
Spune că o fotografie valoroasă te va face să vibrezi: „Cred că fotografia trebuie să transmită emoție. Acesta este ingredientul principal, ca ea să însemne ceva, să te facă să vibrezi, să nu te lase indiferent. Evident, există aspectele tehnice, compoziționale, de estetică în fotografie, dar nu sunt sigur că o imagine încadrată și realizată corect, fără a transmite nimic altceva, poate să fie o fotografie valoroasă. O fotografie, atâta timp cât se dorește asta, este menită să stârnească privitorului o emoție, un sentiment, o trăire. Viceversa, o emoție, un sentiment poate prinde contur într-o fotografie.
Referitor la fotografia print sau digitală, cred că ambele își au locul destul de bine definit. Fotografia digitală a devenit mai accesibilă datorită diverselor platforme de comunicare online ce permit o expunere mai facilă. În print, fotografia capătă cu totul alte valențe. Experiența e diferită. E ca și cum ai compara un ebook cu un volum hardcopy. Eu lucrez exclusiv digital. Mă bucur de libertate”.
În ultima vreme, Dan Șusa se axează pe proiecte care au în centru fotografia conceptuală.
„Principala caracteristică a acestui tip de fotografie este procesul de elaborare, mesajul care se dorește a fi transmis (de la ideea inițială, la elementele de compoziție). Cu toate că fotografia prin modul ei de „existență” este un proces conceptual, oferind privitorului ceea ce fotograful a vrut să fie relatat prin imagine, aceasta se distanțează de „instantaneu” tocmai prin faptul că necesită un timp mai îndelungat de realizare. Vorbim, de asemenea, de un anumit nivel de abstractizare și asta pentru că fotografia conceptuală nu transmite mesajul conceptului în sine, ci, reprezintă mai degrabă expresia ideii; misiunea fotografului este de a alege (subiectiv sau obiectiv) ca mesajul să ajungă și să fie perceput de privitor (simbolistică universal acceptată sau simbolistică ce permite interpretări multiple).
Proiectele personale actuale le văd, tratez și le promovez ca mini-serii de trei imagini. Consider că în această formulă, fotografiile au puterea de a transmite întreaga idee într-un mod succint, concentrat și fără diluții. Condiția umană este una din temele în jurul căreia gravitez atunci când demarez un nou proiect. Sunt atent la factorii externi și îi asimilez, îi transpun în simboluri pe care, ulterior, le combin în lucrarea finală.”
„ADAM / Affordable Dream About Mankind”
Este prima imagine dintr-o miniserie de 3 imagini, alături de „Oxygen Red” și „Q-bic” având ca elemente de legătură floristică, culoarea roșie și depersonalizarea eului.
ADAM privește spre fragilitatea și efemeritatea condiției umane reprezentate de mănunchiul de crizanteme albe. Puritatea umanității este doar un vis permisiv.
„Oxygen Red”
„Oxygen Red” reprezintă „personificarea” vieții. M-am jucat aici cu ideea de oxigen-viață-roșu-sânge. Odată închegate aceste elemente, mi-am canalizat compoziția spre picturile renascentiste care venerează femeia. Emőke Boldizsár, actriță a Teatrului Național Radu Stanca, m-a ajutat în punerea „în scenă” a acestei idei.
„Q-bic”
„Q-bic” se întoarce la eul depersonalizat închizând seria printr-o reprezentare a desprinderii de întreg și a suferinței venită cu fragmentarea individului.
„Mono Brunches”
O paralelă cu universul nostru interior. Arterele și venele devin crengi, devin arbori, devin radiografii.
„The physiology of touch”
Pleacă de la ideea ca suntem ființe dependente de atingere. Fiziologia atingerii, Toată energia ascunsă sub epidermă și concentrată în vârfurile degetelor. Impersonal, tensionat, antagonic.
