„Tehnologiile sunt astăzi un bun comun, accesibil tuturor”, declara artistul austriac Klaus Obermaier în conferinţa Interactive space susţinută la jumătatea lunii septembrie la Bucureşti, în deschiderea programelor New Regional Cultural Cooperation (EUNIC România, Goethe-Institut) şi Where ART Though? (Rezidenţa BRD Scena9)1. În cadrul conferinţei, artistul a prezentat câteva dintre cele mai importante instalaţii şi performance-uri realizate de-a lungul anilor care descriu traseul său artistic pornit de la integrarea organică a proiecţiilor video în performance-ul de scenă, pentru a ajunge la explorarea interactivităţii live a performerului sau a audienţei cu sistemele digitale. Format ca muzician şi artist plastic, Klaus Obermaier se mişcă cu aplomb pe graniţa mobilă dintre arte, experimentează formule hibride de integrare a sunetului şi imaginii video în expresiile artelor multimedia. „Am vrut să integrez imaginea şi sunetul fiind propriul meu VJ şi DJ. Fac muzica live şi, de multe ori, îmi folosesc vocea pentru a modifica imaginile şi sunetul prin felul în care manipulez live camera. Chiar dacă nu mi se vede faţa, mişcarea ei modifică sunetul şi imaginea, astfel încât să se influenţeze organic. Vreau ca prezenţa mea pe scenă să aibă sens şi oamenii să sesizeze absenţa mea prin dispariţia dinamicii. Integrarea mediilor într-un tot unitar – mişcare, corp, sunet şi imagini, realizate toate în timp real – este complet diferită de banala mixare a sunetului cu imaginea”, declară artistul în interviul pe care mi l-a acordat pentru cel mai recent număr al revistei Scena.ro #54.
Artist internaţional apreciat pentru integrarea sistemelor digitale în instalaţiile şi performance-urile multimedia, Klaus Obermaier îmbină creaţia cu pedagogia ca profesor invitat la universităţi din Italia, Portugalia, Austria sau România. La Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca2 predă arte vizuale interactive şi performance interactiv, urmărind practica programării şi controlului sistemelor digitale. În creaţiile sale, graniţele ferme dintre arte sunt fluidizate, iar sistemele digitale constituie un al doilea performer, partener dinamic al prezenţei umane fizice pe scenă sau în instalaţii. Implicarea publicului în derularea experienţelor multimedia – după cum îi place să le numească – şi în posibilitatea de a influenţa cursul lor e o realitate deschisă de evoluţia tehnologiilor digitale din ultimele decenii. Apparition, Le Sacre Du Printemps, Dancing House, Ego sunt câteva repere din creaţiile sale pentru interactivitatea umană cu sistemele digitale. Ca spectator al FITS, am văzut la începutul anilor 2000 D.A.V.E. şi Vivisector, două performance-uri de mişcare care integrează proiecţiile video pe corpul dansatorului. Acestea devin mai puternice ca însăşi prezenţa fizică a performerului şi restituie spectatorului o realitate transfigurată prin integrarea imaginii în corpul dinamic al performerului. De atunci, artistul revine cu regularitate pe scenele artelor media româneşti, în muzee, galerii de artă sau festivaluri de muzică electronică. Pentru Obermaier, scopul declarat al interactivităţii, dincolo de explorarea unor noi formule estetice, este stimularea interacţiunii sociale în rândul audienţei, coagularea conştiinţei comunităţii spectatorilor şi activarea lor pentru a interveni în desfăşurarea experimentului. În Dancing house, video mappingul interactiv de pe clădiri se animă prin intrarea publicului/trecătorilor în zona interactivă. Astfel, o aparentă proiecţie statică „răspunde” prin deformarea contururilor clădirii pe direcţiile dictate de mişcările umane. Letterbox, unul din primele sale performance-uri interactive, propunea publicului să îşi folosească telefoanele mobile pentru a trimite mesaje în timp real. Textele mesajelor erau proiectate pe ecranul din scenă şi transformate ulterior după regulile anagramei într-un joc dadaist absurd. Paralel derulării performance-ului, oamenii au descoperit că îşi pot trimite reciproc mesaje, că pot comunica direct într-o interacţiune socială neanticipată de artist. Acesta e, poate, un exemplu generic pentru felul în care artele multimedia implică şi lansează audienţa într-un tip de comunicare participativă, extinsă dincolo de cadrele instalaţiei-performative.
Tehnologiile digitale s-au impus în ultimii doi ani ca mediu global de comunicare socială. Fie că vorbim despre banalele şedinţe la locul de muncă (video call), fie că sunt explorate în formule estetice adaptate specificului producţiei cu „telecomandă” din perioada pandemică, sistemele digitale au schimbat modul de a gândi şi de a consuma arta. Teoreticienii urmăresc fenomenul şi îl analizează în evoluţia lui. Artă şi tehnologie, tema Festivalului Internaţional pentru Publicul Tânăr de la Iaşi (FITPT, 1-10 octombrie 2021), circumscrie rolul tehnologiilor în artele performative contemporane. Dincolo de reflectarea temei în spectacolele invitate, FITPT publică, anual, o culegere de studii critice la tema festivalului. Coordonată de criticul de teatru Oltiţa Cântec, directoarea festivalului, cartea intitulată Fereastră către digital. Teatrul şi noile tehnologii (ed. Junimea, 2021) abordează diversitatea problematicilor pe care le deschide utilizarea noilor tehnologii în teatru. De la video mapping, video design, scenografii virtuale şi procesare live a vocii performerului în scenă, până la formarea şi comunicarea cu noile categorii de public, studiile critice circumscriu dinamica scenelor româneşti la întâlnirea cu tehnologiile digitale. Nu lipsesc nici studii care analizează fenomenul din perspectiva practicii internaţionale a ultimei jumătăţi de secol. Volumul recunoaşte o realitate estetică prezentă tot mai consistent pe scenele noastre şi invită, în fond, să citim în ea racordul artelor vii la un nou tip de consum cultural născut din relaţia cotidiană cu tehnologiile.
1Înregistrarea conferinței poate fi urmărită aici: https://www.facebook.com/watch/live/?ref=watch_permalink&v=867065167569499
2V. bio extins în https://teatrufilm.ubbcluj.ro/klaus-obermaier/
*Articol publicat în Capital Cultural nr. 29.
