Când ne e greu, punem umărul cu toții ca să ne fie mai ușor. Fiecare cu cât și cu ce poate. Așa e în Sibiu. Sunt ani buni de când orașul a devenit un exemplu de urmat la capitolul implicare și spirit civic. Și, odată cu pandemia, oamenii au înțeles și mai bine câtă nevoie e să fim uniți în fața problemelor de tot felul. A crescut numărul proiectelor comunitare, a crescut numărul oamenilor care au donat bani, alimente, timp.
Fundația Comunitară din Sibiu cu campania „Un spital + o comunitate”, Crucea Roșie Sibiu, Grupul „Vă ajutăm din Sibiu” dar și multe inițiative independente au reușit să adune sute de voluntari la un loc, să creeze alte mici proiecte comunitare, să adune bani ca să ajute spitalul public sau să fie sprijin moral pentru cei depășiți de situație.
La șase luni de la declararea stării de urgență, am vorbit cu câțiva dintre oamenii cheie din diferite organizații, coordonatori de proiecte sau voluntari. I-am întrebat cum a fost pentru ei toata această perioadă, ce i-a motivat, ce s-a schimbat.
Ciprian Ciocan,
director Fundația Comunitară Sibiu
Am putut iarăși să fim martorii unei mobilizări exemplare din partea comunității sibiene, chiar peste așteptările noastre. 2.378.471 lei este suma exactă pe care am reușit să o mobilizăm în contextul acestei crize, sume care au venit de la 96 de firme (1.926.955 lei) și 2.091 de donatori individuali (451.516 lei). Și ce este important, e că toate informațiile financiare legate de sumele donate de companii și fiecare cheltuială efectuată sunt disponibile complet transparent pe site-ul campaniei: ocomunitate.ro. Considerăm că nivelul de transparență pe care l-am adus prin această campanie ne-a ajutat să păstrăm încrederea instituțiilor și a donatorilor și în același timp să setăm un standard despre cum ar trebui făcute astfel de campanii. Ne-am bucurat foarte mult să vedem Consiliul Județean cum a preluat exemplul nostru și a pus la dispoziție o detaliere similară a veniturilor și a cheltuielilor generate prin sponsorizările atrase pe propria platformă.
În această perioadă focusul nostru principal a fost Spitalul Județean, acolo unde s-a dus greul în ceea ce privește bolnavii COVID, însă am mai sprijinit cu echipamente de protecție și medicale Ambulanța Sibiu, Spitalul Militar Sibiu, dar și spitalele din Mediaș, Agnita și Cisnădie. În același timp am sprijinit reluarea activităților în centrele ce țin de DGASPC și mai multe ONG-uri ce lucrează cu categorii defavorizate. Financiar, am oferit două granturi către Crucea Roșie Sibiu și WeHelp pe baza unei finanțări venite dinspre ING Bank și Fundația Comunitară București, fonduri care au mers spre comunități care au trecut printr-o perioadă dificilă.
Dar dincolo de cifrele seci și de bani, cred că merită să remarcăm că mai ales în prima perioadă după izbucnirea pandemiei am putut să observăm un spirit de solidaritate deosebit, un spirit care eu cred că s-a construit la Sibiu în ultimii ani pe o cultură a implicării și a respectului față de celălalt. Sigur, acum suntem în cu totul alt punct și cu siguranță nu este momentul să ne batem prea mult pe umeri, deoarece, așa cum arată cifrele suntem de fapt în plină pandemie și nu la capătul ei. Totuși aș dori să clarific că situația nu este deloc aceeași cu cea din lunile martie-aprilie, chiar dacă unele cifre par să indice acest lucru. S-au schimbat multe lucruri iar starea de urgență ne-a ajutat să evităm un dezastru umanitar similar cu ce am văzut în zone precum Lombardia sau statul New York. Între timp, chiar dacă situația în țară nu arată deloc bine, am câștigat o serie de avantaje în lupta cu acest inamic microscopic și aici aș dori să remarc doar câteva: creșterea de aproape 5 ori a capacității de testare la nivel național, stabilizarea achizițiilor de echipamente de protecție, îmbunătățirea schemelor de tratament, creșterea numărului de paturi ATI disponibile. Multe dintre acestea s-au făcut cu contribuția comunităților, altele prin eforturile autorităților publice.
Există extrem de multe deficiențe în sistemul medical, unele care acum au ieșit mai puternic la suprafață, cum ar fi lipsa personalului medical capabil să servească secțiile de ATI, dincolo de lipsa ventilatoarelor. De asemenea s-au văzut deficiențe în management, achiziții dar și în capacitatea de comunicare pe timp de criză. Acestea apar zilnic în opinia publică, așa că nu voi mai insista pe ele. Experiența noastră de la Sibiu, trebuie să spunem că a fost una de bună colaborare cu autoritățile publice, ceea ce cred eu că se vede și în felul în care a evoluat până în acest moment criza în orașul nostru.
Sunt de părere că o astfel de situație cere o responsabilitate împărțită în mod egal între cetățeni și autoritățile publice, iar rezultatele bune sau rele sunt în ograda amândurora. Este important ca cetățenii să poarte mască, să evite locurile aglomerate și să mărească distanța socială, să sprijine prin donații și voluntariat atunci când e cazul. În același timp, o serie de măsuri esențiale sunt strict responsabilitatea autorităților, așa cum este un sistem bine pus la punct de identificare și izolare a persoanelor infectate. Atunci când eșecul este evident, responsabilitatea este de asemenea împărțită.
Deși aparent ne luptăm cu un fenomen global, se vede tot mai clar cât este de importantă stăpânirea focarelor ce apar la nivel local. Fiecare comunitate poate să-și gestioneze epidemia după propria cultură. Mereu e loc de mai bine, dar până acum aș spune că sibienii au dat dovadă de o bună disciplină și solidaritate. Să rămânem la fel de concentrați și disciplinați până ce vom învinge virusul și vom putea readuce orașului strălucirea cu care ne-am obișnuit.
Răzvan Biriș,
director Crucea Roșie Sibiu
„Civismul și empatia au atins cote impresionante, iar capacitatea de organizare și coordonare a Crucii Roșii a constituit mediul perfect în care s-au desfășurat toate acțiunile voluntarilor. Iar aceștia au impresionat. Atât ca număr (peste 200) cât mai ales din punct de vedere al disponibilității. Fie că a fost vorba de manipulare materiale de protecție, livrare către unități medicale, de intervenție sau de îngrijire, pachete de alimente către beneficiari vulnerabili, până la operațiuni de call-center cu profesioniști în psihologie.
La depozitul ad-hoc din sala Transilvania am primit non-stop suport, donații, ajutor, atâtea întrebări de „ce putem face?” sau „ce mai aveți nevoie?”. Eu consider că această pandemie a scos ce e mai bun din foarte mulți oameni și sper să nu mă-nșel, să fie cumva doar o bulă. După această perioadă pe undeva e normal ca avântul să se mai stingă, dar cei care ne-au fost aproape continuă să ajute, să ofere. Și nu sunt puțini și le mulțumim!
Răzvan Biriș este din iunie 2020, actualul director al Organizației Crucea Roșie Sibiu și spune că a venit la Crucea Roșie cu energie și idei multe.
„Sper să reușesc să le transform în proiecte finalizate, pentru că le sunt dator celor din echipă, dar și beneficiarilor. Ne vom concentra pe sănătate, unde vrem să întărim legătura dintre privat și public, cu beneficii de ambele părți. Spitalul public poate atrage astfel o parte din fondurile necesare și niciodată suficiente, iar pe de altă parte comunitatea poate beneficia din plin de serviciile astfel dezvoltate. Încercăm să devenim puntea dintre aceste două „lumi” prin programe, proiecte, servicii. De asemenea, educația va reprezenta cealaltă axă principală de acțiune, în special cea complementară, pentru că întotdeauna va fi nevoie de informații noi în formarea generațiilor viitoare. Vom pune mare accent pe comunicarea și atragerea partenerilor prin proiecte interesante, inedite, dar și evenimente speciale.”
Smaranda Bălan este unul dintre fondatorii grupului „Vă ajutăm din Sibiu”. Nu se mai implică acum în moderarea activă a grupului, dar munca ei în comunitate continuă prin implicarea ca Vicepreședinte al Crucii Roșii Sibiu.
„Privind retrospectiv, din iulie 2020 înspre primele luni ale aceluiași an, am senzația cinematografică de film noir a faptului că am privit spre un punct pe hartă, care apoi s-a transformat într-o bilă uriașă, tot mai vizibilă pe măsură ce s-a apropiat de noi și care ulterior a ajuns să ne lovească, literalmente în timp ce o priveam. Învățasem cu ani în urmă despre relația dintre știre și cititor, în contextul proximității spațiale și am ajuns la concluzia că un jargon de anii ’90 al jurnaliștilor francezi avea să definească cel mai bine starea de percepție asupra epidemiei SARS-COV-2, transformată ulterior în pandemie. Jurnaliștii francezi vorbeau atunci despre ”moartea kilometrică”, subliniind faptul că impactul unor știri legate de pierderi de vieți omenești devine mai mare atunci când ne afectează spațiul nostru familiar. Cât timp a fost în China, virusul a părut departe.
Când cazurile de infectare cu SARS-COV-2 au ajuns însă în Europa, iar apoi în Suceava, România, percepțiile noastre s-au modificat, a intervenit o starea de alertă personală, iar la Sibiu, pe fondul unor exerciții civice care antrenaseră deja comunitatea, a existat o mobilizare absolut emoționantă de apărare a celor vulnerabili.
”Vă ajutăm din Sibiu” a fost gândit inițial ca un mic grup de suport comunitar prin care să intermediem legătura între persoanele aflate în imposibilitatea de a-și procura alimente sau medicamentele necesare pe perioada crizei sanitare și voluntarii dornici să contribuie. Principiul de la care am pornit era acela de a reduce traficul în magazine – și implicit de a minimiza riscul contagiunii – prin comasarea listelor de cumpărături. Un tânăr putea face cumpărături și pentru un vârstnic, o mamă cu copiii mari și independenți ar putea ajuta o mamă cu copii mici care nu poate pleca de acasă, limitând astfel expunerea la virus.
Reacția comunității ne-a depășit cu mult așteptările. O postare din 10 martie în care făceam un apel pentru voluntari a fost distribuită instantaneu de sute de ori pe Facebook, în timp ce inboxul mi s-a umplut de mesaje de susținere și de exprimare a intenției de a fi de ajutor. O mulțime de oameni implicați în comunitate și-au oferit suportul, iar astăzi aș zice că Solidaritatea și Empatia au fost ancorele care au contribuit la crearea unui grup atât de mare, într-un timp atât de scurt. N-am avut niciun nume mai bun la îndemână, așa încât m-am gândit la scopul acțiunii noastre și astfel a apărut Vă ajutăm, cu sprijinul grafic al lui Dan Perjovschi, căruia îi mulțumim pentru tot suportul ori de câte ori avem ocazia. La doar câteva zile au apărut și Vă ajutăm din Cluj, Vă ajutăm din Brașov, Vă ajutăm din Timișoara, mișcări care ne-au validat practic acțiunea.
Văzând numărul mare de voluntari care veneau înspre noi, m-am gândit la acel moment că putem folosi acest grup într-un flux operațional contribuind prin aportul populației acolo unde autoritățile erau depășite de situația nou creată. Am definit astfel mai multe categorii de voluntari pentru cei dornici să se înscrie: voluntar organizat, voluntar curajos, voluntar empatic. Am intuit încă de la început faptul că echipamentele medicale vor fi o problemă și, atunci când a existat posibilitatea am achiziționat echipamente de protecție performante cu sprijinul unui europarlamentar sibian, care s-a oferit să ajute, astfel încât voluntarii noștri să fie în siguranță. Vorbim în continuare despre luna martie, când incertitudinea și teama paralizaseră întreaga țară, când deja începeau să moară și dintre ”ai noștri”, la Suceava, când exista prea puțină informație despre virusul ucigaș și când Facebook-ul părea să fi capitulat în fața imaginilor cu camioane de morți de pe străzile Lombardiei, desprinse parcă din filmele cu război.
Îmi vine greu să mă gândesc, cu mindsetul de acum, la starea de fapt din martie. E o prăpastie uriașă de percepție asupra pandemiei pe care nu știu cu ce să o umplu. În primăvară am contribuit cu aport de voluntari munca oamenilor de la DSP. Îmi amintesc ca într-un vis din altă viață măsurile de securitate extreme instituite în aceste centre și conversațiile pline de grijă pe care le aveam cu voluntarii, de insistența de a elabora proceduri de lucru, de atenția pentru fiecare detaliu prin care, speram noi atunci, vom limita extinderea pandemiei. În martie-aprilie era o dovadă de curaj și de maximă responsabilitate să ajungi în apropierea unui centru de carantină, în condițiile în care atunci, acolo erau izolate persoane suspecte, nicidecum confirmate.
Sunt mulți oameni care au contribuit la susținerea acestui grup, ceea ce am făcut eu a fost să creez un cadru și un flux de lucru, să găsesc un nume și să mă ocup de partea de branding și promovare a grupului, în faza de criză sanitară, pentru a aduce alături de noi voluntari. A fost foarte important atunci, la început, să existe un spațiu al încrederii cu oamenii care ne ajutau în teren și îmi amintesc că multă vreme am repetat ca pe o mantră cuvântul ”discernământ”.
Tot în acea perioadă i-am cunoscut și pe Nana Morar și Răzvan Biriș de la Crucea Roșie, care aveau experiență în coordonarea de voluntari și împreună am avut mai multe întâlniri la Consiliul Județean pentru a putea vedea unde și cum putem interveni.
Astăzi grupul funcționează ca un grup generalist – este o sursă de informare pe probleme specifice, un loc virtual unde se fac donații în obiecte, însă de aici au pornit și alte inițiative, cum ar fi cea legată de donația de tablete elevilor din școală.
Dincolo de bucuria de a ajuta, efectiv, găsesc un mare câștig în șansa de a cunoaște oameni complet diferiți de cei cu care obișnuiam să relaționez – și mărturisesc că acest exercițiu de ieșire din bulă, pe care l-a provocat pandemia, e cel mai valoros câștig pentru mine, în contextul înțelegerii empatiei sociale.”
Radu Iamandi este unul dintre tinerii activi în comunitate, care, odată cu pandemia s-a apucat să facă viziere, împreună cu sora lui, Diana. Au realizat peste 25 de mii de viziere, care s-au distribuit gratuit. Timp de aproape 2 luni, de la 8.00 la 12.00 lucra pentru serviciu, de acasă, iar de la 12.00 la 22.00, mergea la atelier să creeze viziere.
„Totul a pornit de la sora mea. Inspirată de activitatea celor de la viziere.ro și motivată de o cerere de la o prietenă ce lucrează în domeniul medical, mi-a propus să ne apucăm de făcut viziere. Astfel, am făcut câteva teste, am pus la punct un model și ne-am apucat să tăiem la laser. După ce ne-am asigurat că ideea e fezabilă, am dat apelul către comunitate.
Și comunitatea a răspuns. În câteva zile, am avut zeci de voluntari lucrând de zor, în ture, și peste 100 de persoane centralizate într-un grup de WhatsApp și unul de Facebook intitulat Comunitatea Makerilor din Sibiu. Astfel, ne-am aliat cu cei de la Fundația Comunitară Sibiu, sub deviza ocomunitate.ro, Crucea Roșie Română, PlanB Project și Viziere.ro.
De asemenea, Josef Prusa, fondatorul imprimantelor 3D Prusa, a dat apelul către comunitatea makerilor pentru printarea suporților de viziere. Astfel, foarte mulți producători din Sibiu, precum și Facultatea de Inginerie, s-au oferit să ne ajute cu a doua versiune de vizieră. Au fost sute de cereri de viziere în Sibiu. Estimez că am produs peste 25.000 în cele 2 luni în care am lucrat. Ca lucrurile să meargă mai ușor și să putem gestiona lucrurile cum trebuie, ne-am împărțit ariile de lucru în 3 părți: logistică, manufacturare și prototipare. Diana s-a ocupat de comenzi, livrare, sponsorizări și voluntari. Eu m-am ocupat de partea de manufacturare a vizierelor, iar Alin Detesan s-a ocupat de gestionarea comunității de makeri din Sibiu, precum și de dezvoltarea prototipurilor. Cel mai de succes proiect pe partea aceasta este FreshAir, un dispozitiv portabil de filtrare a aerului. Acesta a luat locul 2 la categoria Protection of Medical Personnel în competiția #EuvsVirus.
Comunitatea a răspuns extrem de bine la apelul nostru. Am avut voluntari antreprenori, studenți, elevi de liceu, profesori universitari și oameni cu posturi de conducere în instituții. Am colaborat și cu cei de la Vedem Just (Cristi Danilet) pentru achiziția unui transport mare de role de plastic. Ne-a sărit în ajutor și Asociația Studențească Solidus atunci când era nevoie de personal la atelier. Din momentul în care a început pandemia, comunitatea sibiană simt că s-a schimbat. Mult. De la inițiative, precum cea a Fundației Comunitare Sibiu, la modul în care lumea a reacționat la pericolele expunerii, la moduri de întrajutorare, până la colaborare și organizare. Totodată, comunitatea Vă Ajutam din Sibiu este o comunitate ce a luat naștere datorită evenimentelor recente.”
Sorin Boica este pastor la Biserica Harul Hosman, administrator la Asociația Creștin Umanitară Touching Lives for Jesus Ministry. Se implică în multe proiecte de ajutorare a copiilor și familiilor nevoiașe. În cadrul grupului „Vă ajutăm din Sibiu” a făcut nenumărate drumuri cu mașina, acolo unde era nevoie de transport.
„Eu m-am implicat în grupul #VaAjutamDinSibiu imediat ce am văzut interviul Smarandei și al Dianei. La început doar distribuiam postările. Tot în timpul pandemiei, am creat și eu un grup, cu scopul de a ajuta cele 5 localități în care activăm de 20 de ani, Țichindeal, Nocrich, Fofeldea, Hosman, Ocna Sibiului,dar după vreo două săptămâni de activitate mi-am dat seama că nevoia este foarte mare, în tot județul. Primeam întruna cereri disperate de la oameni aflați în izolare/carantină, inclusiv contact direct. Florin Țintea mi-a cerut ajutorul două zile pentru a livra mâncare și alte bunuri la familii din Gușterita, după aceea Răzvan și Smaranda mi-au cerut ajutorul pentru a prelua și preda diferite donații: mașini de spălat, mobilier, haine, încălțăminte, alimente. Alina Enache mi-a oferit calculatoare pentru copiii din zona rurală, care nu aveau niciun dispozitiv.
Când oamenii donau ceva, stabileam cu echipa și donatorii când să merg să preiau donația și în aceeași zi duceam lucrurile la familiile care aveau nevoie, în zona rurală a județului Sibiu, Amnaș, Ludoș, Gusu, Armeni, Gura Râului.
Aproape de fiecare dată când merg la un donator, doamna (de obicei doamnele donează) îmi spune: „Am văzut pe grup ce faceți și îmi place transparența și rapiditatea procesului de preluare/predare donație și faptul ca aveți cazuri verificate personal”.
Eu văd o schimbare în bine în comunitate, o deschidere spre a face bine, o solidaritate socială fără precedent. În comunitățile beneficiarilor din mediul rural am observat o atitudine pozitivă la toate segmentele de vârstă, de la copii până la octogenari. Oamenii ne spun: „mulțumim că v-ați gândit la noi și la satul nostru, înseamnă ca nu suntem uitați de lume!” Pe mine, după 28 de ani de activitate socială în județul Sibiu, mă motivează în continuare dragostea lui Dumnezeu. Iubesc și ajut toți oamenii pentru că așa face Tatăl din ceruri. Bucuria ascultării de Dumnezeu și a faptelor bune nu o întrece nimic. De fiecare dată când primesc un mesaj pe grup că cineva dorește să doneze/ajute primesc o doză nouă de energie pentru a merge mai departe. #impreunaFacemBine #inSibiuFacemBine.”
Alina Enache este inginer de sistem în software. A coordonat proiectul de dotare cu echipamente IT a școlilor și copiilor care aveau nevoie. Echipamentele au fost donate de firme sau oameni, special pentru acest scop.
„Am început să mă implic inițial prin a-mi oferi sprijinul celor din Șelimbăr, cu transportul alimentelor sau orice necesita mașina. Ulterior, la serviciu am primit vestea că se fac extrageri pentru a oferi calculatoarele provenite din rollout. Și m-am gândit atunci cum am putea folosi asta în avantajul copiilor ce nu au posibilitatea să învețe. Nu știam dacă e o idee bună, așa că am luat legătura cu Smaranda Bălan și mi-a zis că e ok, dar să manageriez eu lucrurile. Am făcut un formular unde s-au strâns nevoile dar și donatorii ce doreau să aducă PC-uri. Fluxul era simplu, copiii de a 8-a și a 12-a, familii monoparentale sau cu situații deosebite. Poze la primire echipamente, se instala totul cu Windows și Office în română și livrat și instalat pe poziție copiilor. Poze la final pentru donatorul inițial. Dacă la început erau mai mulți donatori, ceea ce a indicat faptul că nu am ajuns la cei ce au avut nevoie, am beneficiat de sprijinul și deschiderea Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, prin persoana domnului Profesor Alexandru Dumbravă, de la care am primit inițial lista școlilor și a copiilor ce au nevoie, plus vizibilitate foarte mare. Pe lângă cei de la Inspectorat, ce au preluat mare parte a unităților 450 pană acum și încă se primesc, am lucrat alături de oameni deosebiți de pe grup pentru a ține acest proiect în viață în ciuda problemelor. Remus Zaharie, de la Zeccar IT, Denisa Gruncă, Sorin Vasile Boica, reprezentanți ai firmelor de IT, și desigur oameni simpli, dar plini de bunătate. De menționat că toate „livrările” se făceau în deplină siguranță, cu mască, unitățile fiind dezinfectate și în fața primitorului. Am încheiat livrarea personală în 15 mai pentru că era mai mare riscul de a fi sau a contamina decât ajutorul scontat, livrările fiind continuate de Inspectorat, eu doar gestionând cu Inspectoratul, locațiile finale. Acum sunt la fel de activă pe grup, nu mai conduc un proiect de voluntariat, dar încerc să ajut pe toată lumea cum pot. Mă bucur că oamenii valoroși se implică și că sunt oameni un pic mai fericiți datorită acțiunilor voluntare.”
articol publicat în Capital Cultural, nr. 23
