Dinu Lipatti a descris-o pe Clara Haskil cântând ca și cum ar fi reprezentat „suma perfecțiunii pe pământ”, Wilhelm Backhaus descria recitalurile ei ca fiind „cel mai frumos lucru din lume”, Tatyana Nikoleyeva a plâns atunci când a ascultat-o pentru prima dată cântând la pian, iar Rudolf Serkin i-a zis „perfecta Clara”. Însă cine a fost și cum a trăit Clara Haskil?
Pianista de origine română Clara Haskil s-a născut pe data de 7 ianuarie 1895 în București. La vârsta de 6 ani a fost admisă la conservatorul din orașul natal, iar un an mai târziu a plecat la Viena unde a avut șansa să studieze sub tutela profesorului Richard Robert și a lui Ferruccio Busoni. La numai 7 ani Clara Haskil debutează la Viena. La vârsta de 10 ani, tânăra artistă pleacă la Paris pentru a studia cu Morpain, iar la vârsta de 12 ani este admisă la Conservatorul din Paris, în clasa lui Alfred Cortot.
©Fondation Clara Haskil
Clara Haskil primește în anul 1909 premiul I la Concours de l’Union Française de la Jeunesse of Paris și premiul II în cadrul Conservatorului din capitala Franței. În anul 1910, la vârsta de 15 ani, artista absolvește cursurile Facultății de Muzică cu premiul Prémier Prix.
După încheierea studiilor, Clara Haskil pleacă în turneu în Europa și Statele Unite ale Americii, devenind cunoscută în Franța și Elveția. La vârsta de 18 ani însă este nevoită să înfrunte prima dezamăgire fizică ce avea să reprezinte și un impediment în cariera sa. O boală a coloanei vertebrale, scolioza, avea să o oblige să stea în pat o perioadă îndelungată, tânăra pianistă rămânând cu sechele pentru tot restul vieţii.
După o aparentă însănătoșire, în anul 1924 Clara Haskil debutează la New York, iar mai apoi în 1926 la Londra. Sănătatea fragilă a artistei și emoțiile extreme care apăreau atunci când concerta au impiedicat-o pe Clara Haskil să devină o artistă de mare succes sau succes financiar, motiv pentru care pianista a îndurat mare parte din viață sărăcia.
Odată cu izbucnirea celui de-al II-lea Război Mondial, Clara Haskil a fost nevoită să plece din Paris la Marseilles, unde a suferit o intervenție chirurgicală la nervul optic. În anul 1942 se refugiază în Elveția, la Vevey unde își petrece restul vieții, până în 7 decembrie 1960.
©Fondation Clara Haskil
În pofida talentului său excepțional, pianista este recunoscută abia după anul 1949, când susține o serie de concerte în Olanda, fiind o artistă de muzică de cameră foarte apreciată. Clara Haskil a colaborat cu George Enescu, Eugène Ysaÿe, Pablo Casals și Arthur Grumiaux.
Numele artistei este strâns legat astăzi de interpretarea partiturilor lui W.A. Mozart, fiind considerată cea mai bună interpretă a compozitorului. Clara Haskil a fost de asemenea remarcată pentru interpretarea compozițiilor lui L.v. Beethoven, Schubert, Robert Schumann, Frédéric Chopin și Scarlatti. Felul în care Clara Haskil interpreta partiturile se remarca prin puritatea tonalităților și prin frazarea pe care a moștenit-o din perioada în care cânta la vioară. Inspirația sa sensibilă a devenit un punct de reper al stilului pianistei.
Clara a primit din cer, fără probleme, ceea ce alții au reușit prin muncă, cercetare și reflecție.
Nikita Magaloff, prietena apropiată a Clarei Haskil scria despre aceasta: „Am avut deosebitul privilegiu de a o asculta și la ea acasă, și la mine acasă, parcurgând cele mai diverse partituri și îmi amintesc cum interpreta unic partiturile lui Debussy, ale lui Lizst, Rachmaninoff sau Chopin. Nu am întâlnit pe nimeni, nici măcar un coleg din atâția muzicieni iluștri care să stăpânească atât de spontan, fluxul natural al muzicii. Clara a primit din cer, fără probleme, ceea ce alții au reușit prin muncă, cercetare și reflecție. ”(The Journal of the British Institute of Recorded Sound, 1976)
Peter Feuchtwanger scrie pe site-ul propriu: „Am auzit prima oară numele Clarei Haskil menționat de Dinu Lipatti, după un recital pe care l-a susținut în Elveția. Când l-am felicitat pentru susținerea concertului său Mozart acesta mi-a spus: «În două săptămâni trebuie să o asculți pe Clara interpretând Mozart. Atunci vei realiza cât de departe suntem noi, ceilalți de adevăr» Eram tânăr atunci, dar numele mi-a rămas în minte”.
În memoria Clarei Haskil, în Elveția, la Vevey, oraşul în care artista a locuit din 1942 până la moarte, se desfășoară un concurs internaţional de pian. Acesta urmăreşte descoperirea de tinere talente pregătite să exprime modestie, sensibilitate, muzicalitate, virtuozitate, discreţie, să fie permanent în căutarea excelenţei – valori inspirate din viaţa şi cariera Clarei Haskil. Festivalul Internațional Clara Haskil este organizat încă din 1963, fiind un reper în lumea muzicii clasice.
Din 2014, la inițiativa pianistei Alina Azario ia naștere și la Sibiu Festivalul Internațional Clara Haskil, care este un alt omagiu adus pianistei de geniu.
Surse: Bach Cantatas; Peter Feuchtwanger
Ilustrație de fundal: Michael Garady
