de Cristina Ghinea

Sunt deja cinci ani de când echipa SUS INIMA ne face să trăim într-o lume mai bună. Cinci ani de când eforturile lor sunt îndreptate spre bolnavii oncologici și spre refugiați. Cinci ani de reacție la realitate, la nevoile sociale și de sprijin acolo unde multă lume nu ar face față din punct de vedere al presiunii sau al suferinței.

Am stat de vorbă cu Lu Knobloch, director SIPRI – departamentul de programe de integrare pentru refugiați din cadrul asociației Sus Inima, să aflăm mai multe despre situația actuală a refugiaților din Sibiu, la doi ani de la izbucnirea războiului din Ucraina. SIPRI se dovedește a fi un exemplu de bune practici în munca din domeniul social, umanitar prin implementarea integrată a proiectelor și conceptelor sale, în colaborare cu o largă comunitate națională și internațională. Din interviu puteți afla mai multe despre programele și activitățile desfășurate de echipa recunoscută la nivelul Comisiei Europene și premiată de Comitetul Economic și Social European.

Lu Knobloch

Cristina Ghinea: Asociația SUS INIMA a răspuns imediat la criza din Ucraina, iar azi aveți un întreg departament dedicat refugiaților ucraineni care s-au stabilit sau au fost în tranzit prin Sibiu. Care sunt principalele activități ale departamentului?

Lu Knobloch: Departamentul SIPRI (SUS INIMA PROGRAMMES FOR REFUGEE INTEGRATION) are patru programe principale, în care lucrează o echipă internațională formată din 58 de persoane cu diverse specializări. Pentru munca noastră din 2022, am primit recunoașterea Comisiei Europene și premiul I din partea Comitetului Economic și Social European. Nu mi-am lăudat suficient echipa pentru acest premiu. Așa că vă ofer oportunitatea să o faceți voi.

EMERGENCY RESPONSE – echipa care deservește acest program intervine în situațiile de urgență ale beneficiarilor apatrizi. Această echipă este coordonată de Eugene Vovk și are câteva atribuții principale: răspunsul la situații de criză a nevoilor de bază (distribuția de alimente de bază, de obiecte de igienă personală, de obiecte de prim ajutor – pături, perne, saltele, haine, încălțăminte), facilitarea accesului la servicii medicale. De asemenea, în cadrul acestui program există o componentă esențială centrată pe comunicare, pen tru a putea informa și sensibiliza beneficiarii și publicul larg cu privire la contextul relocării forțate practicate de refugiați și imigranți. Acest program colaborează cu ISU, IGI, CRUCEA ROȘIE, UNHCR, OIM.

Olga Kara & Ramona Lazar (Protection Team Leads)

PROTECTION – echipa care derulează acest program inter vine în contextul social-economic al beneficiarilor apatrizi. Această echipă este coordonată de Olga Kara și Ramona Lazăr și activează în următoarele zone: sprijin și suport pentru completarea și înregistrarea de documente la autoritățile publice competente, management de caz pentru situații de abuz, management de caz pentru protecția minorilor, facilitează accesul la informații legate de drepturi, gestionează Centrul de informare ucrainean (Str. Mitropoliei nr. 28), derulează cursuri de limba română; derulează chestionare și studii legate de vulnerabilitatea comunității și desfă șoară focus-grupuri tematice, dar și evenimente des chise publicului larg, care au menirea de a informa și promova drepturile omului. Acest program colaborează cu CJ Sibiu, DAS, DGASPC, ANOFM, AJOFM, BIBLIOTECA ASTRA, ULBS, UNHCR, UNICEF, OIM, OMS.

MHPSS (MENTAL HEALTH AND PSYCHOSOCIAL SUPPORT) – echipa programului abordează nevoi legate de stabilitatea mentală și emoțională a persoanelor apatride. Acest program este coordonat de către Maria Filip și Tetiana Paukova. În cadrul său se desfășoară nenumărate activități: sesiuni de terapie individuală, terapie de grup, art terapie, workshopuri pentru copii, tineret și adulți. Scopul acestui program este de a combate marginalizarea datorată stigmei sociale pe care persoanele apatride o au în comunități sociale și culturale diferite de cele de origine. Menirea activităților programului este de a crea „safe-common-spaces” în care beneficiarii pot dezvolta sentimentul de apartenență și pot cunoaște alte persoane care se confruntă cu aceleași dificultăți. Acest program colaborează cu CJ Sibiu, DGASPC, OMS, CRUCEA ROȘIE, UNHCR, UNICEF, OIM, Terre Des Hommes, British Council, American Corner.

Maria Filip (MHPSS RO LEAD)

Tetiana Paukova (MHPSS UKR Lead)

EDUCATION – programul abordează dreptul la educație și nevoia de conectare a copiilor indiferent de backgroundul lor sociocultural. Programul este coordonat de Albina Delezha. În cadrul SIPRI Edu.Hub, copii cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani au acces la cursuri avansate pentru învățarea limbii române, dar și asistență cu materiile specifice curricu lumului ucrainean: limba și literatura ucraineană, gramatică, istoria și geografia Ucrainei, pentru a putea promova examenele din Ucraina și a nu pierde legătura cu limba maternă și cultura lor nativă. Scopul acestui program este de a-i sprijini pe copii și tineri să se integreze organic în sistemul educațional din România, în mod treptat, dezvoltând, de asemenea, un sistem de stabilitate mentală și emoțională pentru a putea permite o dezvoltare echilibrată.

Eliza Teofanescu (SIP) & Albina Delezha (Education)

SUSINIMA.PLAYS – programul care abordează tema integră rii, educației, stabilității emoționale și mentale, care spri jină copiii și tinerii să își regăsească bucuria și dorința de a comunica și interacționa prin joacă. Programul este coordonat de Eliza Teofănescu-Costin și oferă posibilitatea copiilor și tinerilor, indiferent din ce spațiu provin, să petreacă timp împreună, învățând și jucându-se. În acest program sunt implicați membrii ai echipei de PROTECTION, EDUCATION și MHPSS pentru a dezvolta concepte integrate și adaptate mentalității și trendurilor în continuă mișcare, cu care noua generație trebuie să coexiste. Acest program colaborează cu Ministerul Educației, Parohia Evanghelică, ISJ, SOS Kinderdorfer, UNHCR, UNICEF, OIM, British Council, American Corner.

Eugene Vovk (ERT Lead)

În realitate, aceste programe depind unele de altele, se întâlnesc la multe capete în încercarea de a ajuta familiile să își găsească echilibrul și să poată păși cu capul sus, în ciuda contextului beligerant care le-a dat viața peste cap. Toată echipa SIPRI lucrează împreună pentru a putea asigura o bună integrare a familiilor din centrul țării, cu focus destul de mare pe județele Sibiu, Alba, Hunedoara, Mureș. În anul 2023, SIPRI a avut 27.893 de beneficiari direcți ai acestor programe, însă numărul total de beneficiari trece cu mult pragul de 80.000. Ceea ce ne bucură. Mult.

Care e situația în acest moment în Sibiu? Câți refugiați? Cum se descurcă? Își găsesc joburi? Cum se descurcă cei care au și copiii cu ei?

Lu Knobloch: În momentul de față, putem aprecia că în județul Sibiu avem în jur de 3500 de familii, dar acest număr oscilează destul de mult, depinzând de capacitatea de integrare socioeconomică din planul local. Sunt persoane care își găsesc joburi mai ușor și persoane care își găsesc joburi mai greu, asta depinde foarte mult, cred, de capacitatea și dorința de a lucra. În Sibiu sunt joburi destul de multe, nu suntem unul din județele cu o rată problematică a șomajului, astfel încât da, dacă există disponibilitate, există posibilitatea să te angajezi. În general, cred că pentru o mamă singură este la fel de ușor sau dificil să jongleze în 2023 cu viața profesională și cu cea personală, indiferent de unde vine și indiferent unde lucrează. Scopul programelor SIPRI este tocmai acesta, să sprijine adulții să își poată depune documentele spre autoritățile publice în timp, să faciliteze accesul spre piața de joburi și să ofere un cadru educațional în care părinții să poată lăsa copiii pentru a putea merge la serviciu. Încercăm să punem umărul pentru dezvoltarea unei comunități sustenabile.

Cum mai reacționează comunitatea la nevoile refugiaților acum, după mai bine de doi ani de la izbucnirea războiului?

Lu Knobloch: Răspunsul comunității a fost foarte puternic în 2022, la declanșarea războiului din Ucraina; el a început să se reducă gradual până la sfârșitul anului 2022. Noi am reușit să continuăm și să creștem programele de integrare datorită finanțărilor obținute de la diferite mecanisme financiare internaționale care au ales să sprijine activitatea noastră, datorită evidentei valori adăugate. În momentul de față, ce pot eu spune este că sunt mulțumită că, la nivel societal măcar, nu avem o reacție negativă din partea comunității locale în ceea ce privește persoanele refugiate și stabilite în Sibiu. Am organizat diverse evenimente și am luat parte la rândul meu la astfel de inițiative adresate publicului larg și am observat o atitudine pozitivă generală. O contribuție relevantă o au aici și autoritățile publice, cu care noi am avut și avem în continuare o colaborare foarte strânsă și a căror deschidere și disponibilitate sunt un caz de pionierat la nivel național.

Ce înseamnă pentru ei acomodarea la un alt sistem, la o altă cultură? Ce proiecte ați gândit în zona asta?

Lu Knobloch: Pentru toate nevoile acestea, am realizat infrastructură educațională pentru copiii ucraineni, dar și pentru adulți, am organizat cursuri de limba română și engleză, acțiuni de incluziune socioeconomică, de integrare prin cultură, asistență psihologică și consiliere.

Comunicați și cu alte asociații din alte țări? Există puncte comune pe care le abordați? Ce planuri aveți pentru viitor?

Lu Knobloch: Evident că toate aceste rezultate pe care le are depar tamentul SIPRI și, în general, organizația SUS INIMA, se bazează pe principiul colaborării. Una din valorile noastre principale la nivel organizațional este colaborarea cu toate entitățile interesate de domeniul ajutorului umanitar pe care noi îl promovăm. Anul acesta am colaborat cu: Comitetului Economic și Social European, Consiliul Județean Sibiu, UNHCR, ANOFM, AJOFM, OIM, UNICEF, Jobs4Ukraine, DAS, DGASPC, ISJ, Fundația Comunitară Sibiu, Centrul Cultural Arab, Centrul Cultural German, FRAM, Decathlon, SAM Transport, Adecco, Kaufland, Crucea Roșie, Rotary Sibiu, Organizația Mondială a Sănătății, Biblioteca ASTRA, American Corner, British Council, Terre Des Hommes, Parohia Evanghelică Gușterița, SOS Satele Copiilor, A.L.E.G, eLiberare, E.C.L.E.R., Oxfam.

Cred ferm în faptul că nu avem cum să ne așteptăm ca orice din jurul nostru să se schimbe/modifice/crească/îmbunătățească dacă noi înșine nu ne implicăm, dacă nu căutăm, dacă nu vorbim, dacă nu ne ascultăm și dacă nu participăm la promovarea și implementarea schimbării.

Rezultatele noastre, dar și șansa faptului că reușim să ajutăm atâtea persoane, au la bază acest concept de togetherness/ împreună, care mereu va sta la baza tuturor activităților pe care le vom continua sau iniția.

De când te-ai implicat în acest proiect, ce s-a schimbat în tine? Prejudecăți, empatii, definiții.

Lu Knobloch: Pentru mine în general, munca alături de oameni – pentru oameni este ceva ce mă schimbă în fiecare zi. SIPRI este o echipă compactă, formată din oamenii care în proporție de 90% s-au strâns tocmai din pricina contextului și care au ales să rămână împreună și să crească proiecte spre beneficiul altora, pentru că fiecare dintre ei crede în ceea ce face.

De schimbat mă schimbă, cum spuneam, zilnic. Mi-am depășit atât de mult limitări/praguri/cutii mentale în acești mulți ani de ajutor umanitar, încât, sinceră să fiu, nici eu nu știu exact ce a mai rămas din ce eram înainte.

Dacă mă gândesc la acest domeniu, îl asemuiesc procesului de a lustrui o piatră până se transformă într-un cristal. Este un proces lung și dureros de multe ori, pentru că „lucrăm cu oameni, nu cu rulmenți”, cum spun eu. Suntem expuși mul tor povești de viață și destine cutremurătoare, care îți fac inima bucățele. Și suferința și durerea celor de lângă tine sunt prezente mereu. Fiecare lovitură nouă aduce piatra mai aproape de o posibilă strălucire pe care o poate avea. Ceea ce face SIPRI este să se îngrijească de sufletele oamenilor. Și facem asta bine, împreună, unii cu alții, pentru toți.

Ai vreo imagine/cuvânt/moment de empatie, pe care îl ai mereu în gând atunci când pare că e „prea greu” sau irealizabil vreun proiect de ajutorare a altor oameni?

Lu Knobloch: „Oamenii mei”, cum le spun eu, colegii mei, echipa noastră. Eu la ei mă gândesc. Noi ce facem, facem împreună. Și împreună am mutat munții de câteva ori deja și sunt convinsă că vom continua, cât va fi nevoie.