Nu au încă o scenă. Casa de Cultură a Sindicatelor Sibiu este în continuare închisă. Nu au prezentat în acest an niciunul dintre spectacolele mari de balet clasic, dar repetă în fiecare zi pentru momentul când sala mare de spectacole se va deschide. Am petrecut o zi în centrul istoric al Sibiului alături de balerinii Teatrului de Balet Sibiu. Ședința foto a durat mai bine de șapte ore, dar la final, aveau toți zâmbetul pe buze. Optimismul lor, starea lor de bine, energia bună pe care o emană, ne molipsesc de fiecare dată. Balerinii TBS au transformat pentru o zi orașul într-o mare scenă.
În 2015 au părăsit scena Operei Naționale București pentru Sibiu. Don Quijote, Lacul Lebedelor, Coppelia, Corsarul, Anna Karenina, Dincolo de dans, La fille mal gardée sunt doar câteva dintre spectacolele TBS în care Lorena Negrea și Ovidiu Matei Iancu dansează la Sibiu. Dincolo de sublimul vibrant al fiecărei apariții, sunt doi exploratori neobosiți ai sensului perfect, a formelor perfecte, a mișcării de dincolo de forma ei perfectă. Sunt primii care ajung dimineața la studioul de repetiții și ultimii care pleacă. Șase zile pe săptămână. Pentru ca fiecare rol să fie mereu mai bun.
Un singur cadru cât trei continente. Baletul între cele două emisfere ale sale. Clasic versus Neoclasic. Aceeași scenă. Scena TBS. De la stânga la dreapta, Ayaka Nagai (Japonia), Florette Jager (Franța), Joshua Legge (Australia) și Kenichi Murata (Japonia). Pentru că unsprezece luni din doisprezece să fii la mii de kilometri distanță de familie, de prieteni, de acolo unde e acasă, vei avea poate nevoie de un pic de curaj, un strop din nebunia frumoasă a tinereții, dar mai ales, de pasiune nemărginită pentru dans.
Ada Gonzalez plutește delicat și ușor în Giselle, un spectacol intens ca o ultimă îmbrățișare a cuiva drag. Ada Gonzalez arde latin în Don Quijote și aprinde din priviri și mișcări pline de pasiune dragostea oricui pentru balet. Împreună cu prim solistul Ovidiu Matei Iancu, ce îi este partener de scenă în cele mai multe spectacole, ridică sala în picioare după fiecare reprezentație cu Lacul Lebedelor. Alături de Ștefan Meșter (foto) au electrizat audiența cu interpretarea adagio-ului din Spartacus.
Între neoclasic, modern și clasic baletul păstrează în ecuație o eternă constantă. A aspirațiilor pe verticală. Spre lumină, spre frumos, spre trăiri autentice. Dau sens și vibrează între neoclasic, modern și clasic, Răzvan Iacob (Spania), Gabriella Delgado (Republica Dominicană), Myrna Squire (Canada) și Keston Meyer (SUA). Myrna și Keston, sub bagheta coregrafului Sergiu Anghel, pe muzica lui Arvo Part și Ariel Romirez, hipnotizează de la primul pas în scenă și până la ultimul, în spectacolul de dans – teatru Missa Prophana. Să îi vezi dansând pe Gabriella și Răzvan e o bucurie de fiecare dată.
Ellena Nou (UK) și Samuel Rosek (Australia) sunt cei mai noi membri ai familiei TBS, aceasta fiind prima stagiune în care dansează la Sibiu. Sunt tineri, foarte tineri, dar se dedică dansului cu seriozitatea și profesionalismul unor seniori ai dansului. Din aparițiile lor scenice transpare starea de bine. De bucurie. Dansează ca și cum ar fi dansat aici mereu, ca și cum repertoriul TBS l-ar cunoaște dintotdeauna, în spectacolele Spărgătorul de nuci, Lacul Lebedelor, Anna Karenina, Anotimpurile și Dincolo de dans.
Shahnee Page vine la Sibiu din orașul care zgârie cerul. New York, New York. Acolo a absolvit cursurile renumitei școli de balet Joffrey Ballet School. Aici dansează deja de doi ani. Ultima viză înainte de a veni la Sibiu, în pașaportul lui Elliot Bourke a fost viza de Germania, unde a dansat timp de doi ani pentru Badisches Stattstheater Karlsruhe. Ambii sunt din Australia. Ambii atrag toate privirile când intră pe scenă. Elliot a interpretat roluri solistice în majoritatea baletelor clasice ale TBS și dansează cu foarte multă pasiune orice coregrafie contemporană. În „Sînt o babă comunistă!” dansează realitatea românească a anilor 80 – 90, ca și cum România ar fi prima, nu a doua lor casă.
Teatrul de Balet Sibiu. Prima companie internațională de balet din România și atât de multe povești de descoperit pe scenă și dincolo de scenă.
Foto: Ovidiu Matiu
