Fie că se aude de la apus sau răsărit, din miazănoapte sau miazăzi, sufletul muzicii este în esență tot timpul același – larg, armonios, ca o intersecție care îmblânzește agitația cotidiană. În sufletul muzicii, se întâlnesc și se privesc în ochi cu bucurie oameni atât de diferiți. O astfel de intersecție muzicală interculturală armonioasă este grupul Arifa.
Fondată acum 5 ani, la Amsterdam, trupa Arifa întâlnește patru artiști cu o pregătire muzicală diferită, din patru țări: România, Turcia, Germania şi Olanda. Fiecare membru a adus elemente specifice din moștenirea muzicală ”de acasă”. În felul acesta, Arifa a reușit să creeze o formulă rafinată și originală, care îmbină tradiţii muzicale străvechi, din Orientul Mijlociu şi Balcani, cu jazz şi improvizaţii muzicale contemporane.
Alex Simu este elementul românesc din formula trupei Arifa, cântând la saxofon și clarinet. A absolvit Conservatorul din Amsterdam şi a obţinut un “Master în Jazz” de la Manhattan School of Music. Fiindcă avea nevoie de un clarinet tenor, dar nu exista încă, a abordat situația cu multă deschidere și l-a inventat, fiind unicul instrument din lume cu această sonoritate.
Reporter: Cum ați întâlnit sau cum v-a întâlnit ARIFA?
Alex Simu: Grupul Arifa s-a format în Amsterdam în 2010, însă poartă moștenirea unei colaborari de lungă durată pe care am început-o din 2006 cu Sjahin During și Franz van Chossy în grupul Tarhana. După o serie de aventuri muzicale și călătorii, atât în Euroapa, cât și în Orientul mijlociu sau îndepărtat, am simțit necesitatea de a oglindi într-o formă cât mai omogenă și mai compactă impresiile și felul nostru de a simți realitatea contemporană interculturală a societății în care trăim. Nu am plecat de la o schemă tehnică, ci am căutat elementele care rezonau, începand să improvizăm și să cream cu ele muzica pe care o cântăm. Fiecare membru al grupului are o pregătire muzicală destul de diferită si, astfel, împreună înțelegem și acoperim o arie vastă.
Reporter: Am descoperit că Arifa (în arabă) înseamnă persoană excepțională, fermecătoare, un amestec de înțelepciune și înțelegere. La aceste caracteristici face trimitere și numele trupei?
Alex Simu: Numele „Arifa” și semnificația au foarte mare legătură cu concepția și filosofia muzicii. Ne străduim să cream prin sunete, ritmuri, melodii și armonii reflecția celei mai minunate, complexe și frumoase ființe care există pe pământ, anume „femeia”.
Reporter: Faptul că sunteți românul care completează formula turco-olandezo-germană din Arifa este o întâmplare sau originea românească era un element oportun, care să aducă mai multă originalitate acestei combinații muzicale?
foto: Thomas Huisman
Alex Simu: Originea românească mi-a oferit de-a lungul carierei enorm de multe avantaje. În 2006, Sjahin During căuta pentru trupa Tarhana un saxofonist/clarinetist care să aibă cunoștințe despre muzica balcanică. În acea perioadă, cântam muzică jazz cu Franz van Chossy și așa s-a pus problema dacă m-ar fi interesat să facem o combinație dintre cele două stiluri muzicale și culturi. Am cântat de când aveam 13 ani în Ansamblul Hora din București, condus de Lucian și Marcel Goiană. Astfel, până să plec la studii în Olanda, am avut șansa să cunosc și să simt bogăția folclorului românesc. Din fericire, Romania posedă un bagaj cultural imens și mă străduiesc să îl descopăr, învăț și reflect sau resintetizez în tot ce produc artistic.
Reporter: Cuvântul care este atribuit trupei cel mai des în prezentări și descrieri este ”diversitate”. Sunteți un grup foarte eterogen, cu origini și stiluri de muzică atât de diferite. Unde este totuși, acel punct de intersecție, care vă ține împreună și conferă identitate grupului?
Alex Simu: Sunt câteva puncte de intersecție. Desigur, totul pornește de la dragostea pentru muzică și artă, dar există și puncte mai specifice. Primul și cel mai metaforic este în numele grupului și am explicat deja. Alt punct foarte important este factorul de responsbilitate culturală pe care îl simțim față de societate. Ne aflăm încă într-un moment în care Orientul și Occidentul nu se împacă suficient de bine; prin muzica care o creăm și prin elementele pe care le combinăm din ambele culturi, încercăm să oferim un exemplu metaforic al unei posibile coexistențe în deplină armonie.
Un al treilea punct foarte important este muzica Jazz, o muzică, după cum marele pianist libanez Tarek Yamani spune: „Văd jazz-ul ca o formă de artă curpinzătoare… amestecat cu orice gen, acesta va rămâne dominant”. Muzica jazz ne oferă conceptul și arhitectura, prin care putem să îmbinăm aceste elemente muzicale care aparțin unori culturi diametral opuse și, în același timp, găsim spațiul liber, în care putem să improvizăm și să cântăm așa cum dictează sentimentele și energia publicului la fiecare concert.
foto: Radu C. Oprea
Reporter: Să fii parte a unui grup care dă naștere unui produs inedit, apreciat și consumat cu nesaț, înseamnă oare să renunți la ego și la ambiția de a conta ca individualitate artistică?
Alex Simu: Ego-ul și individualitatea sunt două elmente importante pentru orice artist, fie că activeză solo sau într-un grup, ele pot avea conotații pozitive, dar și negative. Cu siguranță, pot coexista și chiar înflori atunci când grupul are o manieră sănătoasă de lucru. Orice artist și compozitor face parte dintr-o moștenire (legacy) locală sau universală și, tot ceea ce prezintă sau compune este o însumare și o transformare a unor elemente deja stabilite. Ceea ce poate fi numit „original” sau „individual” este produsul care poartă un grad cât mai înalt de inovație și transformare. Privind lucurile în felul acesta, există o șansă mult mai mare de a crea un astfel de produs cu un grup de muzicieni sau artiști decât singur. Ego-ul poate avea un rol foarte bun și nu trebuie să se piardă, el funcționează ca un filtru de gust și ajută în a da culoare și savoare grupului.
Reporter: Cum ați ajuns la invenția unică în lume, precum scrieți pe site-ul personal – la clarinet tenor? Povestiți-ne despre acest instrument.
Alex Simu: În 2009 m-am dus la un magazin de muzică în Amsterdam și am întrebat: „aveți un clarinet care să sune mai jos decât clarinetul sopran și alto, dar să nu fie clarinet bass?” Răspunsul a fost „nu” și atunci am înțeles că eu căutam un clarinet tenor, ceva care nu a existat sau nu a luat o formă exactă în istoria instrumentului. Sunt multe detalii care țin de concepția acustică și pot fi privite din diferite puncte de vedere, dacă discutăm numele și terminologia. Căutam o sonoritate foarte specifică, pe care o auzeam, dar nu o regăseam în niciun instrument existent. Astfel, am început un lung șir de experimente și cercetări; în final am ajuns la o formă cu care sunt destul de mulțumit pentru acest moment, dar voi continua procesul de dezvoltare și îmbunătățire.
Reporter: Mai aveți timp pentru proiecte personale? În care ipostaze vă mai pot descoperi iubitorii de muzică?
Alex Simu: O mare parte a timpului o dedic compozițiilor. Compun muzică de film pentru producții atât locale – olandeze, cât și internaționale. Alte proiecte în care activez sunt Franz von Chossy Quintet, Hidden Myth condus de Kristijan Krajancan, Konrad Kosseleck BigBand.
