Adrian Serghie, artist vizual: „Am desenat timp de doi ani cu un singur ochi”

de Aura-Maria Trif,

studentă, anul III, Jurnalism

Artiștii vizuali sunt printre cei mai afectați de efectele pandemiei, întrucât munca lor s-a transferat complet în mediul online, precum și publicul lor. Expozițiile online au adunat aprecieri și comentarii, sporindu-le notorietatea. O răsplată doar virtuală pentru efortul lor. E și cazul lui Adrian Serghie , cunoscut ilustrator ieșean ale cărui desene au circulat pe diverse rețele sociale, generând o considerabilă interacțiune. Artistul a ridicat recent problema susținerii reale a artiștilor, dorindu-și ca munca lui să se regăsească mai degrabă în casele oamenilor, decât pe feed-ul lor.

Din pricina (sau datorită?) problemelor cu vederea, Adrian este nevoit să deseneze uneori cu ochii închiși sau cu lupa, deoarece vederea i se diminuează treptat. Hotărât să depășească obstacolele, a învățat cum să le convertească în avantaje, creând următoarele serii care au avut succes în spațiul online: expresii românești ilustrate, desene după fotografia ta, cărți de colorat pentru cei mici și mari, precum și semne de carte, vederi, caiete, tricouri și stickere cu cele mai cunoscute ilustrații. L-am provocat pe Adrian să ne răspundă unor întrebări referitoare la munca lui.

Ai devenit un artist cunoscut mai ales grație mediului online și utilizatorilor care îți urmăresc zilnic ilustrațiile inedite. Ce repere etice și estetice te definesc ca artist?

Adrian Serghie: Am devenit (mai) cunoscut mediului online datorită umorului, dar mulți mă știau și dinainte. Mergeam la târguri și evenimente unde îmi promovam desenele, cărțile de colorat, benzile desenate și stickerele. A ajutat foarte mult asta în progresul meu. Am luat contact cu foarte mulți din cei ce mă urmăreau. În primul rând, cred că ajută mult că desenez ce mă face pe mine fericit. Nu desenez (chiar) orice.

Dar arta pe care o creezi? Cui se adresează, ce o caracterizează în mod esențial și cum a crescut ea în acești ani?

A. S.: Arta pe care o creez e în primul rând pentru mine, apoi pentru public. Întâi trebuie să îmi placă, să mă amuze pe mine și apoi vine rândul publicului. Așa ar trebui să fie făcută arta sau orice material artistic. Unii o fac doar pentru atenție. Desenele făcute de mine se adresează celor ce au lucruri în comun cu mine. Cred că cea mai mare parte din ea e caracterizată ba din acest umor neașteptat, ba de mesajele ascunse ce așteaptă să fie descoperite. Arta mea a crescut odată cu mine. Era mai puerilă înainte. Desenam multe pisici. Acum a ajuns la o maturitate în care folosesc mult sarcasmul.

Crezi că ai mai fi fost Adrian Serghie, ilustratorul de astăzi, fără condiția ta medicală? Afectarea vederii, mai ales în cazul artiștilor vizuali, cum ești tu, poate însemna, paradoxal, amplificarea simțului imagistic?

A. S.: Aș fi ajuns într-un punct asemănător fiindcă aveam umorul de mic, doar că mi-ar fi luat mai mult timp. Afectarea vederii doar m-a făcut să „deschid ochii” și să mă concentrez pe ce trebuie. Da, cred că afectarea vederii sau chiar pierderea ei îți poate amplifica simțul artististic sau poate să îl ducă la un alt nivel. Am făcut multe desene legat la ochi/sau cu ochii închiși pentru a vedea la început ce iese. Am rămas uimit.

De-a lungul anilor ai lucrat la diferite proiecte artistice care au fost mai mult sau mai puțin în atenția publicului. Proiectul în care ai investit cel mai mult a reușit să fie și cel mai cunoscut?

A. S.: (Aproape) mereu proiectele în care investești mult ajung de succes: Iași (fotografii vechi), Desenaton (maraton de desen) și acum Expresii românești ilustrate. La ele am investit ani de zile.

Oricum, există și excepții. Am avut câteva proiecte la care oricât timp aș fi investit, nu ar fi mers: Meow & Meuw era unul dintre ele. Multe din desenele folosite acolo, le-am folosit în carțile de colorat cu pisici sau pe stickere.

Care a fost cea mai dificilă perioadă în cariera ta și cum ai depășit momentul? Ceva tips&tricks pentru tinerii artiști care se confruntă cu probleme similare?

A. S.: Cred că în 2020 a fost cea mai dificilă perioadă a mea. A început în martie, odată cu lockdown-ul. Încă nu l-am depășit complet, dar orice e mai bine decât atunci. Cum l-am depășit? Am încercat să îmi fac un “plan de atac” cu ceea ce pot face fiindcă toate planurile mele inițiale nu mai existau deodată. Mi-am scris pe mai multe foi metode de a face bani. Una dintre ele a fost să fac odată la câteva zile câte un live pe Facebook și să arăt oamenilor cum desenez și cine voia la sfârșit putea dona. M-a ajutat mult. Un alt sfat, oricât de greu ar fi la început, oricât de mult ar dura, nu renunța. Dintre toți colegii de facultate, mie nu mi-ar fi dat nimeni nicio șansă.

Pentru că ilustrațiile tale au mesaje critice și sarcastice, cum arată România de astăzi prin ochii unui artist vizual?

A. S.: Greu de zis, cel puțin într-un mediu public. Multe idei le țin pentru mine. Cunosc mai tot timpul ce se întâmplă în țară, în lume, doar că nu vreau să mă implic. O fac alții mult mai bine decât mine. Dar, ca să îți răspund, am avut de făcut o ilustrație acum vreo 5-6 ani pentru un client străin, ilustrație ce a ajuns tatuaj pe el până la urmă. În ilustrație era vorba de un om cu foarte mulți bani care controla ca un păpușar un politician care controla la rândul lui un polițist. Probabil că la noi e de ajuns să fac un politician deasupra unui televizor care controlează ca un păpușar televizorul/personajele din televizor.

Noi, românii, suntem pe ultimul loc în Europa la lectură și achiziționare de carte. Poate mai rău stau lucrurile când vine vorba de investițiile, chiar și cele minimale, în artă. Crezi că e vorba doar de lipsa banilor sau și de o anume mentalitate?

A. S.: Cred că cel mai mult e vorba de mentalitate. Nu doar românii fac asta; dacă pot găsi și printa acel desen chiar dacă se vede pixelat, de ce să dea bani pe el? Aceștia spun în mod sarcastic: am fost inventiv/descurcăreț. Mi s-a spus direct de nenumărate ori chestia asta cu „de ce să îți dau bani pe acest desen când îți pot salva poza de pe net și apoi o printez?” Apoi, da, e și lipsa banilor.

Care este mesajul tău pentru oamenii care citesc acest interviu și care sunt cele mai eficiente modalități prin care pot fi susținuți artiștii?

A. S.: Să nu renunțe indiferent de orice. Eu am desenat timp de doi ani cu un singur ochi până să fie albumul cu expresii românești ilustrate vizualizat de un public atât de mare. Dacă îți place un artist anume de oriunde ar fi el, îl poți ajuta cu un like/share, un comentariu, să îi cumperi una dintre lucrări sau să donezi. Poți vorbi printre prietenii tăi despre el fiindcă recomandarea din gură în gură ajută cel mai mult. Pe mine mă ajută de cele mai multe ori chiar și un gând bun. Ajungi de multe ori să crezi despre tine atunci când ai o perioadă în care stai prost cu vânzările că nu ești bun/talentat, și atunci gândurile bune ajută foarte mult.