Întrebările cu privire la „locul femeii în societate”, creează un ecou important în cultura noastră, iar ideile cu privire la casă ca fiind un spațiu feminin/ al femeii, persistă și astăzi. Woman House este o continuare a expoziției cu același nume, realizată în anul 1972 de Judy Chicago și Miriam Schapiro.

Expoziția Woman House va avea loc între 9 martie și 28 mai, la National Museum of the Woman in the Arts, în Washington, SUA și recreează, similar spiritului artistic regăsit în lucrările expuse în 1972, ideile convenționale asupra căminului (casei) prin fotografii, elemente video, sculpturi sau instalații provocatoare.  Temele diverse precum “Desperate Housewife” sau “Dollhouse”, expun pluralitatea expresiilor artistelor, cu privire la noțiunea de cămin.

Cele 36 de artiste, printre care și  Louise Bourgeois, Judy Chicago, Mona Hatoum, Zanele Muholi, Leticia Parente, Martha Rosler, Miriam Schapiro, Cindy Sherman, Laurie Simmons, Rachel Whiteread și Francesca Woodman, ridică în cadrul Women House un semn de întrebare asupra noțiunilor de gen și spațiu domestic, cu ajutorul lucrărilor netradiționale despre feminitate și stereotipuri asupra căminului ca fiind un spațiu al femeii.

Expoziția lansată în anul 1972, Womanhouse, este considerată ca fiind prima expoziție care a avut în centrul ei noțiunea de femeie/feminitate din lumea vestică, un important punct de reper din istoria artei. Pe atunci studenții Institutului de Artă din California au reușit să transforme împreună cu cele două artiste, Judy Chicago și Miriam Schapiro, o vilă dărăpănată din Hollywood cu ajutorul lucrărilor de artă care confruntau ideile tradiționale cu privire la cămin ca fiind un spațiu feminin. Acest lucru a atras atenția media și implicit a mii de vizitatori. În anul 2018, dialogul continuă, iar o nouă expoziție Woman House, expune pluralitatea opiniilor asupra acestui subiect încă parțial tabu, prin diferite lucrări de artă organizate pe opt teme.

Camille Morineau, director de expoziții al La Monnaie de Paris, curator al Women House declară într-un comunicat de presă “Expoziția aceasta este parțial un gest politic. Sper ca fluxul de informații despre femei artiste să egaleze în zece ani de acum, informațiile despre bărbați artiști.”

Cele 8 teme din jurul casei Woman House

Desperate Housewives ilustrează viziunea artistelor care atacă sistemul patriarhal și în mod special cel al rolurilor din spațiul domestic, supus încă ideii de putere masculină. Seria realizată de Cindy Sherman între anii 1977 – 1980, Untitled Film Stills are în prim-plan clișeele cu privire la femeia gospodină, șerpoaică sau bombă, idei foarte adânc înrădăcinate și reflectate în imaginația culturală. Martha Rosler parodiază în colecția Semiotics of the Kitchen (1975) femeia purtătoare de șorț, din clasicele emisiuni TV pentru gătit, expunându-și astfel frustrarea cu privire la rolul supus, prescris femeii.

O altă temă numită In Home is Where it Hurts ilustrează printr-un umor negru, truda domestică cauzată de preconcepția genurilor dintr-un cămin, iar casa artistei Mona Hatoum (1999) nimicește ideea căminului ca fiind un spațiu sigur. Temele care expun frica și frustrarea se oglindesc și în lucrările artistei Helena Almeida, care își fotografiază brațele întinse prin gratiile unei case de fier, imagine care se referă și la izolarea Portugaliei sub regimul dictatorial de până la 1974.

Colecția Femmes-Maisons a expoziției conceptualizează corpul feminim ca formă reprezentativă pentru cămin, primul domiciu al umanității. Astfel sculpturile artistei Louise Bourgeois ilustrează corpul matern pe de o parte ca fiind un spațiu puternic și îngrijit, pe de alta însă limitat de împrejurările domestice, iar artista Laurie Simmons realizează Walking House (1989), o casă de păpuși care este susținută de o pereche de picioare de păpușă – o ilustrație jucăușă a femei conform așteptărilor și responsabilităților impuse asupra acesteia.

A Room of One’s Own este o temă inspirată de Virginia Woolf și ilustrează tema feminității care se regăsește natural în împrejurimile sale sau a cărui corp  folosit ca principiu arhitectural. Francesca Woodman percepe casa ca fiind o extensie a propriului ei corp, contopind forme umane și arhitecturale,  iar fotografia artistei Zanele Muholi din anul 2007 care are în prim plan un cuplu feminin din Africa de Sud în casa acestora, ilustrează principiul de libertate și intimitate din interiorul unui cămin.

Categoria Marks recreează spații în care artistele au lucrat sau au creat prin diferite lucrări  brodate sau împodobite,  care se joacă cu noțiuni preconcepute despre femei, textile sau lucru manual. Heidi Bucher realizează elemente artistice din latex sau diferite materiale, iar Rachel Whiteread face referire prin arta sa la diferite obiecte de uz casnic.

A Doll’s House distruge viziunea idealizată a căminului pe care o avem din copilărie. Casa de păpuși a artistei Miriam Schapiro, expusă și în prima variantă a proiectului Womanhouse expune o metaforă puternică cu privire la viața femeii. Laure Tixier explorează arhitectura domestică, iar instalația Anei Vieira, Ambiente – Sala de Jantar/Environment – Dining Room (1971) reflectă clișeele unei case stilate. Lucrarea acesteia este un simbol al spațiului realizat pentru expresia feminină, creată în timpul în care artistele femei aveau acces limitat la studiouri sau spații pentru expoziții.

Tema Mobile Homes include lucrări cu privire la explorarea ideii de nomadism și exil.  Lucy Orta creează în anul 1996 lucrarea Body Architecture, o structură asemănătoare cu un cort, menită să fie purtată de mai mult de o persoană.  Sue Williamson recreează prin fotografiile sale din seria What about El Max? (2005), experiența expulzării dintr-o mică comunitate de pescari din Alexandria, Egipt, care sub amenințarea armatei și a poluării refuză să părăseacă comunitatea El Max.

Susan Fisher Sterling, directoare a National Museum for Woman in the Arts consideră că expoziția Womenhouse a atras foarte puțină atenție și inițiativă de-a lungul timpului în domeniul educativ- școlar: „Este vorba despre desființarea rolurilor tradiționale ale genurilor din societatea noastră, și despre cum artistele de gen feminin au provocat și au regândit preconcepțiile asupra femeii, căminului și a inimii”, declară aceasta într-un comunicat de presă.

National Museum of the Woman in the Arts

The National Museum of Women in the Arts (NMWA) este singurul muzeu important dedicat recunoașterii femeii prin artă. Caută să inspire prin colecții, expoziții, inițiative și conținut online, spre o dinamică a schimbului de idei în domeniul artei, pledează pentru o mai bună reprezentare a artistelor femei și este un centru al conduitei, al implicării și al schimbării sociale. Temele abordate în cadrul NMWA  adresează în mod special subiectul inegalității de genuri din domeniul artei și aduce în prim plan importante artiste din trecut sau din prezent.

Sursă: https://nmwa.org