Arta stradală, și mai precis, graffiti-ul poate să stârnească foarte multe controverse. În același timp însă, poate fi un mediu prielnic pentru schimbări sociale, pentru acțiuni de protest sau pentru exprimarea unor dorințe ale societății. Când și unde ați perceput ultima oară, un graffiti ca fiind o forță pozitivă în comunitate?

În unele orașe graffiti-ul este asociat cu dărăpănarea, cu lipsa de control, și, prin urmare, este incriminat, în vreme ce în alte orașe, această formă artistică este legală în anumite limite și este considerată a fi o modalitate a expresiei sociale. Interesul pe care graffiti-ul îl stârnește este însă lipsit de granițe, iar arta în sine poate fi ilustrată în mai multe forme – de la tag-uri menite să releve o identitate, la expresii mâzgălite, politice sau de protest, sau ilustrații complexe și colorate. Toate acestea sunt acceptate în familia artei stradale și vorbesc cu noi zi de zi. Asta în ciuda locațiilor, dure câteodată, în care se află.

Foto: Sibiu International Street Art Festival

Poți schimba lumea

Deja veteran pe scena streetart-ului, artistul JR a decis să implice oamenii în ideile sale. „Poate arta să schimbe lumea?”, a întrebat acesta într-un TED talk. Nu a răspuns clar, însă a subliniat că arta poate schimba percepția oamenilor asupra lumii. Apoi a lansat proiectul Inside Out, unde fotografiile devin mărturii ale oamenilor. Iar fotografiile acelea s-au înmiit și au călătorit virtual din America până în China. Iar JR a ajutat astfel milioane de oameni să se facă văzuți, auziți și cunoscuți. Succesul acestui proiect a constat tocmai în schimbarea dinamicii diferitelor comunități. Iar faptul că artistul a intervenit la fața locului, a creat un ecou global, introducând valorile umane în societatea modernă. Oamenii au devenit propriul lor brand, în vreme ce artistul insistă să nu-și creeze niciun logo sau să nu primească recunostință pentru lucrările sale.

Foto: Sibiu International Street Art Festival

Jeroen Koolhaas și Dre Urhahn au inițiat proiectul Favela Painting Foundation, un proiect în cadrul căruia au coordonat și au încurajat comunitatea unei favele din Rio de Janeiro să contribuie la reclădirea cartierului prin culoare. „Arta este un mesager unic care trece granițe și construiește poduri. Dacă este folosită și implementată corect, poate deveni o armă prielnică mustrării societății”, spun Jeroen Koolhaas și Dre Urhahn, cunoscuți sub numele Haas&Hahn.

În cadrul unui alt proiect din Baltimore, The Slumlord Project, 17 artiști stradali s-au hotărât să acționeze prin spray-uri colorate în favoarea societăților defavorizate din punct de vedere social, infracțional sau imobiliar. Astfel au atras atenția asupra unor proprietăți abandonate sau ignorate.

Foto: Sibiu International Street Art Festival

„Arta stradală înseamnă mai mult decât un pictor care iese și execută o lucrare în stradă. A fi artist stradal înseamnă că ieși în stradă ca să spui ceva despre tine sau ca să transmiți celorlalți un mesaj, să iei atitudine. În general lucrările artiștilor stradali conțin un mesaj. Ieși în stradă ca să spui ceva”, îmi spune Florina Vlad, organizatoare a Festivalului de Streetart din Sibiu. Florina și arta stradală par a fi o combinație complexă, care se potrivește ca un puzzle colorat. Îmi povestește pe scurt, cu voce caldă, istoria artei stradale. Și eu ascult și îmi creez propriile imagini în minte.

Foto: Sibiu International Street Art Festival

Știați că există chiar și un concept numit Broken Windows Theory, o teorie care evidențiază tendința de a adăuga efectul de dezordine urbană și vandalism în locurile deja afectate de comportamentul asocial? Teoria susține că menținerea îngrijită și monitorizarea mediilor urbane va duce la scăderea infracțiunilor minore precum vandalismul, anarhia sau băutul în public și ajută pe termen lung la stabilirea unei atmosfere de ordine. Teoria este cunoscută din anul 1982, iar de atunci reprezintă o temă de dezbatere între științele sociale și sfera publică.

Din anul 2015 și în Sibiu

Pornind de la această idee, în anul 2015 a avut loc prima ediție a Sibiu International Street Art Festival. Un festival de artă stradală care își dorea pe atunci să intervină pe pereții aceia mereu mâzgăliți din zona centrală a orașului, pe care toți i-am remarcat deja. Mă refer la gang-ul dintre strada Cetății și strada Tipografilor, la tranformatorul din capătul străzii Cetății dinspre parcarea de la cazarmă sau la peretele acela din Piața Mare de lângă librăria Diverta.

Foto: Sibiu International Street Art Festival

Pornind deci de la premisa că peste o lucrare de artă stradală nu va avea nimeni tendința să mâzgălească, membrii asociației Art Factory Transilvania l-au lansat această inițiativă. Însă pereții din centru au ajuns să fie înlocuiți de cei ai școlilor din cartiere, iar desenele să redefinească pereții mari și greoi, prin creativitate. Astfel, mesajele pentru trecători se înmulțesc în fiecare lună iulie, a unui nou an, iar zidurile, până acum plictisitoare și gri, contribuie la un nou aspect al cartierelor sibiene. Anul acesta, Sibiu International Street Art Festival a inaugurat primul tur de artă stradală pe școli din lume.

Florina își amintește de începuturile festivalului și de dorința câtorva artiști de a vedea mai multe culori în Sibiu. Îmi povestește despre artistul Ștefan Crețu, autorul a câtorva intervenții pe care le putem găsi de anul acesta pe unele ziduri vandalizate din centrul Sibiului. Din Piața Mare începând, de lângă Diverta, de-a lungul unui scoc, la câțiva metri distanță de privirea trecătorului ocupat, zburătoare din piatră, cu elice portocalii, ne transmit un mesaj. Și anume acela că orașul se întoarce spre noi să ne spună că acolo unde este așezată piatra, este o problemă. Sunt patru locații unde le regăsim, din Piața Mare, pe strada Arhivelor, Tipografilor și pe strada Cetății, făcând legătura cu întreg turul de artă stradală, prin ziarul orizontal a lui Dan Perjovschi.

Foto: Sibiu International Street Art Festival

Mă plimb împreună cu Florina de-a lungul traseului acestor intervenții, și da, elicele portocalii atenționează.

În vreme ce în lume sunt căutate și apreciate tot mai multe modalități inedite, șocante, originale, diverse și dinamice de a sublinia direcția către care umanitatea se îndreaptă, în jurul școlilor din Sibiu câțiva trecătorii par să treacă cu vederea destul de rapid substanța artistică a acestor lucrări de artă. „Nu aduce niciun beneficiu, pentru că nu reprezintă în totalitate o școală”, îmi spune o doamnă. Alta îmi explică: „Mai înviorează un pic clădirea. Este școala 6 care nu îmi place, dar aici, de câte ori trec îmi place ce văd.. Eu zic că arta stradală educă, numai să nu vină ceilalți și să creadă că e normal să scrie pe pereți.”.

Alți trecători sibieni se limitează deocamdată la păreri mai reținute, precum: „Mie îmi place foarte mult aspectul.”

Foto: Sibiu International Street Art Festival

„Ca trecători sau consumatori trebuie să depășim prima dată bariera preconcepțiilor cu privire la vandalism. Ceea ce am făcut noi la Sibiu este ceva gândit, curatoriat. Dar referindu-mă strict la arta stradală, cea neorganizată, trebuie să înțelegi motivul care l-a îndemnat pe artist să creeze o lucrare. Pe vremea comunismului ieșeam în stradă și scriam Jos Ceaușescu. Trebuie să ne deschidem mințile să putem să privim în jurul nostru. Depinde de fiecare în parte, și de educație. De asta mă bucur când văd generații tinere care sunt mult mai deschise la minte decât noi, cei care am fost învățați cum să gândim, cum să privim. Copii ăștia privesc pur și simplu și își clădesc singuri conceptele lor, nu le spune nimeni ce e bine sau ce e rău. Barierele sunt în mintea noastră”, îmi spune Florina când o întreb cum să le explicăm simplilor trecători mesajele lucrărilor realizate de artiști, de pe zidurile Sibiului. „Oamenii vor înțelege cu pași mărunți – în momentul în care înțeleg că vandalismul vine cu un motiv, fie din cauza arhitecturii proaste ori a zidului plictisitor. Oamenii trebuie să înțeleagă că artiștii adevărați nu vandalizează. Sunt foarte puțini care fac anarhie. Artiștii măzgălesc pereți care sunt plictisitori și care ar trebui să fie altfel. Semnalează. Eu și dacă nu aș fi artistă mi-aș pune întrebarea: de ce mâzgălesc oamenii ăia acolo? Și aș observa apoi că zidul acela arată rău și am putea să-l îmbunătățim. Ce este frumos nu este stricat niciodată. Exceptând faza cu trenurile, care face parte din cultura asta a graferilor ce vor să li se vadă semnătura în toate locurile. La fel ca stickerele pe care le lipești peste tot, în toate colțurile lumii. Pe tine ca artist te încântă să vadă cât mai multă lume mesajul tău. Și trenurile, să fim serioși, arată foarte bine toate cu graffiti”, mai spune aceasta.

Foto: Sibiu International Street Art Festival

O elevă de la Școala 9 îmi spune într-o zi: „La mine la Școala 9 este numai un desen, cu un om care pictează. Aș vrea să fie și aici mai multe desene. Școala arată un pic mai frumos, în rest, școala e școală. Așa, orașul e colorat. Ar fi frumos să deseneze mai mulți oameni”.

Cerere există. Iar pentru turismul streetart ar putea fi mană cerească. „În viitor ne gândim să dezvoltăm festivalul și altfel”, îmi mărturisește Florina. „Am vrea să dezvoltăm partea de artă, ce anume rămâne în urmă. Vreau să văd un Retna, un JR, un Aryz, Etam Cru. Poți să aduci niște artiști tari în Sibiu. Și dacă ajungi să aduci niște artiști mari să deseneze pe clădiri, acestea ajung să valoreze mai mult în cinci ani. Curentul street art este așa de mult în expansiune, încât dacă îl gândești foarte bine poate să devină o chestie tare în Sibiu. În afară, tururile astea sunt foarte cerute. În Berlin, Blu, un artist, și-a șters lucrările, iar acum, acolo se organizează un tur pe unde el și-a șters lucrările. E un curent în creștere și care poate fi o sursă extraordinară pentru vizitatori. Sunt mai interesați străinii de turul stradal pe care îl organizăm, decât cei din România. Pentru că în România nu există o cultură de genul acesta”.

Dar cine sunt ei de fapt?

Artiștii stradali sunt cei care urmăresc să aducă o diferență prin ceea ce fac. Ei încorporează dialogul în contextul social și se poziționează alături de trecători, de cetățeanul obișnuit. Crezând cu tărie în faptul că arta poate atinge umanitatea în orice individ, artiștii stradali știu că aceasta își are loc în spațiul public. Iar spațiul ales pentru lucrare este el însuși un mediu pentru actul creator, un mesaj în sine. „Contextul locului unde creezi ceva va avea și un efect. Desenele pe care le vedem adesea în gurile de metrou din lume, sunt spectacole în sine, în aceeași măsură în care sunt și desene”, spune artistul Keith Haring într-un interviu.

Foto: Sibiu International Street Art Festival

De la un cod vestimentar anume, până la un anumit mod de exprimare, la un anumit tip de muzică sau de cele mai multe ori un skateboard în dotare, artiștii stradali se identifică printr-o cultură proprie. „De prin anii ‘80, de când curentul de graffiti a avut succes în America mai ales, s-a creat o anumită cultură, de la cum te încalți, ce fel de pantaloni îți pui pe tine, rucsacul dacă are bară pentru skate sau ce cuvinte folosești. Graffiti-ul are un limbaj anume. Începătorii semnează doar cu tag-uri, pe când un King va realiza lucrări complexe. Regula spune că nu ai voie să dai peste un alt artist. Mai ales dacă acesta este King. Nu poți, mai ales ca începător, să dai peste Pisica Pătrată sau peste Kitră, peste artiști consacrați. Există și o mulțime de discuții între ei, există forumuri unde artiștii discută și astfel de lucruri. Streetart este o cultură underground care în timp a ajuns foarte cool și este preluată și de agenții de publicitate. Primii care au apărut cu stickere și tag-uri au fost artiștii stradali. În București acum 10 ani, la metrou, vedeai numai semnăturile lor. Acum vezi și stickere ale agențiilor de publicitate sau publicitate mascată pentru anumite produse. Aceaste idei au fost preluate de la artiștii stradali tocmai pentru că e un mod cool de a te promova. Hainele sunt mult mai largi, șepcile sunt altfel, e un mod de viață. Trăiești pentru artă. Ești atent la lucruri pe care un om obișnuit nu le vede. Simți orașul, trăiești cu el”, îmi explică Florina.

Foto: Sibiu International Street Art Festival

Iar legat de vandalism, ea crede că este timpul să înțelegem, și să depășim bariera aceasta, pentru a lăsa loc frumosului acestei arte să părtundă în monotonia cotidianului: „oricum suntem asaltați de advertising și de mesaje publicitare. De ce să nu fim asaltați de mesaje care sunt frumoase, care ne sensibilizează, de artă, de toate aceste lucruri care ne pun pe gânduri? Pentru că de fapt arta asta înseamnă”, spune aceasta și apoi continuă: „Cei care ies și vandalizează sunt clar cei cărora li s-au impus niște bariere și ies acolo ca să se revolte, dar în ultimii ani, în general, s-a depășit curentul ăsta de vandalizare în lume. S-a trecut de la graffiti, la post graffiti, și acum la streetart, care este un curent mai complex decât simplul desenat pe ziduri. Artiștii ies în stradă să spună ceea ce vor lumii și nu vor să o spună în galerii de artă unde sunt limitați la un număr mic de privitori. Artiștii vor să li se vadă lucrările. Și atunci curentul streetart s-a dezvoltat datorită acestui lucru, că artiștii vor să aibă contact direct cu privitorii, să emoționeze, să nu folosească intermediari și cu atât mi se pare mie mai interesant acest curent, pentru că trebuie să ai foarte mult curaj să expui în stradă. Un privitor neavizat te judecă direct, simplu și nu e mereu plăcut să vezi că poate la majoritatea oamenilor nu le place ceea ce ai făcut tu. Asta mi se pare mie foarte interesant la streetart și asta îmi place mie foarte mult la artiștii stradali, că au curaj să își pună operele în stradă. Să se lase acolo dezbrăcați în fața oamenilor neavizați, neinteresați de artă, plictisiți. Așteaptă remarcile lor. Așa cum văd eu lucrurile, în următorii ani, artiști mari ai viitorului vor fi foarte mulți și din artiștii stradali, pentru că strada te călește. În stradă ești dezbrăcat în fața tuturor, de toate vârstele.”

Foto: Sibiu International Street Art Festival

Ei sunt, așadar, cei care vor să ne transmită un mesaj. Suntem noi oare pregătiți să lăsăm barierele la o parte și să îl primim? E la doi pași de noi, în Vasile Aron, în Ștrand, Trei stejari, Hipodrom sau în zona  centrală a orașului.

**articol apărut în numărul 9 al revistei tipărite Capital Cultural