“Luați-l, ca să fiu eu liniștit”. Cu această replică își însoțește pacientul, în cazul acesta viceprimarul Bulai, „atenția“ pe care încearcă să i-o plaseze chirurgului care urmează să-l opereze. Iar asta e doar una dintre acele situații, atât de cunoscută tuturor, cărora Cristian Mungiu reușește să le dea o imagine în ultimul său film, Bacalaureat.
Ce înseamnă să faci totul pentru copilul tău?
Protagonistul încearcă să răspundă la această întrebare prin existența sa, care creează firul epic al filmului. Romeo Aldea, un respectat doctor dintr-un oraș de provincie, însuflețit într-o tonalitate calmă de Adrian Titieni, se confruntă cu această dilemă, atunci când fiica sa Eliza este agresată în fața școlii, de un necunoscut, chiar în ajunul examenului de Bacalaureat.
Eliza este o elevă de nota 10, interpretată în același trend de Maria-Victoria Drăguș, care are șansa să primească o bursă la Cambridge , în Anglia, unde să studieze psihologia. Media notelor de la examenul de Bacalaureat trebuie să fie cel puțin la fel de mare ca și cele pe care Eliza le-a avut și până acum. Să fie imposibilitatea de a scrie motivul din cauza căruia Eliza își ratează tot viitorul?
Romeo este singur și trebuie să-și realizeze visul: acela de a o vedea pe fiica sa studentă la o universitate din străinătate și de a realiza tot ceea ce el și soția lui nu au putut realiza de-a lungul vieții. Romeo a educat-o pe Eliza în spirit de corectitudine, pe alocuri exagerată, dar specifică post-comunismului în orașe foarte mici unde toată lumea cunoaște pe toată lumea. Știe bine însă, că nu pentru prima dată, este nevoit să apeleze la șiretlicuri și intervenții pentru a soluționa situația în favoarea sa.
Aspectele unice ale poveștii constau în umorul subtil, generat de câteva scene, pe care este imposibil ca spectatorii români să nu le fi trăit măcar o dată în viață.
Viața lui Romeo se destramă în totalitate.
Cristian Mungiu înțelege însă deciziile personajului și îl ocrotește. Nu îl judecă nici o clipă, iar acesta este elementul care declanșează realismul total al filmului. Oricine se poate afla, sau s-a aflat într-o situație similară. Noi ce am fi făcut în situația lui Romeo? Ce au făcut părinții noștri când am avut nevoie de ajutor? Vă amintiți emoțiile val-vârtej înăuntrul nostru înainte de examenul de BAC?
Realismul total
Mi-au atras atenția pe pagina de Facebook a filmului Bacalaureat spusele lui Cristian Mungiu: ”Îmi place foarte mult etapa în care ne căutam locațiile, iar pentru filmul acesta lucrurile s-au petrecut într-un fel destul de special. Victoria fiind un oraș mic și mulți oameni fiind plecați la muncă, am străbătut orașul la pas și am vizitat fiecare apartament liber care avea în geam un număr de telefon. În final am ales acest apartament pentru bunica Elizei. Îmi place, când pot, să filmez direct în locuințele oamenilor fără să schimb prea mult din ce găsesc – traiul lor acolo ordonează lucrurile mai bine decât poți s-o faci tu pentru o filmare. Aici e Alexandra Davidescu, interpreta bunicii, la o repetiție, așezată sub locul în care pesemne că a atârnat ani de zile un tablou care a păstrat sub el culoarea inițială a zugrăvelii, în vreme ce restul peretelui a îmbătrânit.”
Cadrele bine stabilite și peisajele atât de apropiate copilăriei generațiilor până la anul 2000, din România, creează mediul perfect pentru a înțelege tot parcursul personajelor. Victoria, un oraș puternic industrializat în perioada comunistă găzduiește povestea personajelor, dând autenticitate vremurilor firului epic. Un oraș sărac, fără prea multe vise și care nu lasă multe speranțe pentru viitor. Această realitate este mai mult decât suficientă pentru a o convinge pe Eliza să accepte ce îi propune tatăl ei.
Un exemplu negativ?
În puținul timp care a trecut de la lansarea filmului în România dar și în străinătate vocile critice sau de laudă nu au ezitat să se facă auzite. Mulți spun că filmul este un nou exemplu al României sărăcăcioase, corupte și de neschimbat. Alții spun însă că, dimpotrivă, filmul reprezintă realitatea, iar Cristian Mungiu este acel regizor care știe să o oglindească.
Publicația germană Die Zeit scrie despre Bacalaureat: “Elementele surpriză care întrerup pentru un scurt moment monotonia acțiunilor lui Romeo reflectă perfect ceea ce se întâmplă în interiorul personajului”. The Guardian caracterizează filmul ca fiind „un studiu de 5 stele a birocrației scârnave, compromise”. The Hollywood Reporter descrie stilul regizorului: “Desigur, filmul ale brio-ul specific lui Mungiu, sunt multe asemănări tematice cu celelalte filme ale lui, cele în care bunele intenții sunt urmate de recompense crude. Dar în ansamblu este un film mult mai relaxat, mai liniștit, mai academic decât cele pe care le-a regizat până acum”
Cristian Mungiu a câștigat la Festivalul de Film de la Cannes din anul 2007, trofeul Palme d’Or , cu filmul 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile. Anul acesta, în cadrul aceluiași festival, a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor cu filmul Bacalaureat.
În preajma BAC-ului
Văzând acest film chiar în preajma sesiunii examenelor de Bacalaureat a trebuit inevitabil să rememorez câteva clipe, câteva emoții, câteva lacrimi și râsete de atunci. Am rememorat însă și multe nereguli, nu neapărat de la BAC cât și din timpul școlii. Și semănau atât de bine cu ceea ce am văzut în film…