Aşa cum l-am definit până acum, nimicul relevant din care ceva-ul nostru observat ia naştere este spaţiul vid.

Conceptul de nimic este cu adevărat fascinant. Un excelent punct de plecare într-o călătorie stranie şi fascinantă a nimicului este „Zero. Biografia unei idei periculoase”.A fost prima carte care mi-a trezit un interes obsesiv pentru un concept bizar care a influenţat din temelii parcursul matematicii, al fizicii şi al civilizaţiei aşa cum le cunoaştem noi astăzi. Partea ciudată cu nimicul este că a devenit în prezent piesa centrală a fizicii moderne. Şi în legătură cu această ciudăţenie şi rostul pe care îl are  nimicul în Univers, Lawrence M. Krauss ne propune în cartea sa „Universul din nimic” o incursiune captivantă prin cosmos şi printre cele mai recente progrese revoluţionare ale ştiinţei.

Am salutat cu bucurie toate apariţiile editoriale de popularizare a ştiinţei din ultimii ani care, deşi în număr nu tocmai mulţumitor, conţin titluri magistrale, de la „O mai scurtă istorie a timpului” până la „Gena egoistă”. Sunt cărţi care se pliază ca nişte matrice perfecte peste curiozitatea noastră, aducând la lumină resorturile invizibile şi totuşi atât de prezente, care fac lumea să se rotească. Ei bine, Krauss şi-a adus din plin aportul la continua mea mirare, care era oricum stimulată de dansul corzilor şi de undele gravitaţionale.

„Universul din nimic” este un tur cu ghid al cosmologiei universului. Întâlneşti tot felul de curiozităţi din lumea astrofizicii, că Einstein a făcut descoperiri uimitoare fără ca măcar să ştie, că Big Bang-ul a fost propus pentru prima oară de Lemaître, preot şi fizician sau că Hubble, care iniţial a fost avocat, a descoperit că există mai mult decât o singură galaxie. Toate aceste puncte de interes în descoperirile astrofizicii converg abrupt înspre mecanica cuantică, particule virtuale şi energia întunecată. În linii mari, Krauss vorbeşte despre potenţa spaţiului vid, care de fapt nu este vid în sensul clasic de vid, de a înmagazina o cantitate uriaşă de energie, aproximativ 70% din energia măsurabilă a universului, denumită energie întunecată, în analogie cu materia întunecată, şi având proprietăţile unei constante cosmologice. Adică nimicul posedă propria sa mecanică cuantică, propria sa energie. Toate descoperirile enumerate şi explicate de Krauss în această direcţie deschid provocări uriaşe în lumea fizicii. Dar ceea ce este cu adevărat fascinant rezidă din însăşi nimicul care nu este de fapt nimic.

După lectura cărţii lui Krauss rămâi şocat de brutalitatea bolţii cereşti, în aparenţă tăcută şi liniştită, de zgomotul mut al unor energii necunoscute care fac ca universul să se extindă, depărtând planete, sori, galaxii.

Universul din nimic- Lawrence M. Krauss

Editura Trei

de Alexandru Mihai Stoian