Lisboeta înseamnă nativ al Lisabonei, din Lisabona, sau ceea ce are legătură cu Lisabona. Capitala Portugaliei nu oferă numai conserve de sardine, muzică fado, meciuri de fotbal ale giganților portughezi Sport Lisboa e Benfica și Sporting Clube de Portugal, tramvaie mici galbene și decorate cu grafitti-uri colorate, sau vinuri deosebite.

Dacă întrebați orice localnic, într-o engleză portugheză vă va răspunde că Lisabona este considerat orașul luminilor din Portugalia, că vibrează în culorile caselor de pe străduțele înguste, în reflexiile oceanului Atlantic, și că este probabil unul dintre cele mai grozave centre culinare, nedescoperite, ale Europei. 

Lisabona este cel mai mare oraș al Portugaliei și numără 552,700 de locuitori, fiind localizat în vestul peninsulei iberice, pe Oceanul Atlantic și râul Tagus. Lisbona este și unul dintre cele mai vechi orașe din lume și cel mai vechi oraș al Europei de Vest, mai vechi cu sute de ani chiar, față de Paris, Londra sau Roma. Lisabona, dintre toate metropolele Europei, este și orașul care beneficiază de cea mai caldă iarnă cu temperaturi medii de 15 °C în timpul zilei și 8 °C noaptea, din luna decembrie, până în februarie.

Lucrare realizată de artistul Bordallo II

Așadar, pe timp de iarnă, ferindu-mă de vântul oceanic (deși este renumit pentru sesiunile de surfing pe care le facilitează), am plecat în descoperirea câtorva secrete ale orașului, pe care nu le veți găsi probabil în discursul ghizilor turistici, dar nici pe clasicele hărți din lobby-urile hotelurilor. Este vorba despre the “lisboeta lifestyle”, și iată ce presupune acesta. Fiți pregătiti să vă plimbați, să descoperiți frumusețe în toate colțurile și să vă lăsați curiozitatea să fie spontană și să decidă ea, când veți pleca într-o călătorie la Lisabona.

A înțelege lifestyle-ul lisboeta are legătură mare cu a-i explorea cultura bogată. Să începem deci cu o caracteristică unică: Fado. Fado este un gen muzical foarte emoțional, cu o mare doză de melancolie, născut în inima micilor cartiere ale orașului precum Alfama. Se evidențiază printr-o voce puternică și acordurile deosebite ale chitarei portugheze. Localnicii sunt atașați emoțional de acest gen muzical, o consideră pe cântreața de Fado,  Amalia Rodrigues,  o legendă portugheză și invită orice trecător de pe străduțele Alfamei, în aproape fiecare seară a anului, să ia parte la un astfel de spectacol live dintr-un Fado House.

Lisbona este și unul dintre orașele care captează din ce în ce mai mult atenția în materie de turism Street Art, reprezentând un magnet pentru iubitorii și artiștii de Street Art. Chiar și dacă veți trece întâmplător pe lângă un bloc dărăpănat, dar plin de motive colorate, veți avea tendința să vă opriți să îl admirați și să îi faceți o poză pe fugă. Lisabona este și orașul natal al cunoscuților artiști ai scenei StreetArt VHILS și Bordallo II, iar tot în Lisabona câțiva artiști au creat platforma internațională Underdogs menită să ofere un spațiu pentru scena artei contemporane, unde artiștii să păstreze legătura și contactul cu noile moduri de exprimare ale culturii urbane vizuale. Murale cunoscute sau mai puțin cunoscute găsiți pe toți (nu exagerez) pereții, trenurile și tramvaiele orașului, iar dacă vreți să porniți în căutarea unor murale cât un perete de bloc de mare, locul potrivit pentru asta ar fi cartierul Graca.

Printre cele mai cool activități pe care le-ați putea face în Lisabona este să vizitați LX Factory, cel mai trendy cartier al orașului situat în Alcântara. Cândva terenul pe care acum se află clădiri moderne de birouri, printre ruine ale unei foste fabrici, artă stradală, magazine, ateliere ale artiștilor și restaurante dintre cele mai diverse și speciale, aparținea fabricii Companhia de Fiação e Tecidos Lisbonense, o fabrică de țesături și textile. Aceasta reprezenta în 1846 motorul industrializării orașului, iar acum este una dintre zonele cele mai hip ale orașului, care aduce laolaltă spații de lucru pentru freelanceri, agenții de modelling, corporații, artiști și hipsteri.

Dacă sunteți genul de persoană care nu poate trăi fără un pic de adrenalină și sport, Guincho este locul ideal pentru a petrece câteva zile la malul oceanului. Este un loc potrivit pentru surfing și sporturi de apă, oferind și un perisaj aparte, protejat de dezvoltarea turistică a zonei datorită apartenenței la zona de est a parcului național Serra da Sintra. Trebuie să știți însă că un lisboeta adevărat, își transportă placa de surf pe bicicletă.

Un alt loc demn de vizitat pentru o experiență culturală aparte este centrul cultural Belem, o construcție imensă ce cuprinde un centru de conferințe, un centru pentru artele spectacolului cu două auditorii, unul mare și unul mic, un centru de expoziții care găzduiește un muzeu de artă contemporană, un centru educațional care să creeze o legătură puternică între diferite școli și instituții, și un centru de formare dedicat învățămîntului și specializării în diferitele arii ale artei și culturii. Centro Cultural de Belem este cea mai mare facilitate culturală din Portugalia și a avut inițial rolul de a găzdui președinția Portugaliei în cadrul Uniunii Europene în aprilie 1992. Decizia de a construi o astfel de clădire a fost luată în anul 1988, iar lucrările au început în anul 1989.

Iar în final, o bună modalitate de a vedea orașul și de a vă bucura de savoarea autenică a Lisabonei, este plimbarea cu elevatorul. Un mic tramvai galben, care vă transportă nu numai de-a lungul a 100 de ani de istorie, dar și la câteva zeci sau sute de metri altitudine pe dealurile orașului, fără de care Lisabona ar fi mai săracă. Construite în secolul XIX cu scopul de a transporta localnicii ușor pe străzile abrupte ale Lisabonei, astăzi elevatoarele sunt considerate monumente naționale și sunt folosite mai des de  turiști decât de localnici.

V-ați decis  să nu vă mai înfrânați curiozitatea și să vizitați Lisabona? Vă sfătuiesc atunci să dați o fugă neapărat pe la Time Out Market, să gustați tradiționalele Pasteis de Nata, lichiorul tipic portughez Ginjinha și să nu plecați până nu ați mâncat niște empanadas alături de un vin verde.

 Foto: Monika Tompos