The New York Times l-a descris ca fiind „un punct de reper în lumea teatrului experimental și un explorator al timpului și al spațiului scenic”. A lucrat împreună cu artiști precum Heiner Müller, Tom Waits, Susan Sontag, Laurie Anderson, William Burroughs, Lou Reed sau Jessye Norman. Revista Forbes îl numește într-un articol Omul Renașterii.

La vârsta de 75 de ani, Robert Wilson este unul dintre cei mai apreciați artiști ai artelor vizuale și performative din lume. Originar din Waco, Texas, Wilson s-a mutat în anii ‘60 în New York, unde a descoperit activitatea coregrafilor George Balanchine, Merce Cunningham și Martha Graham. Șase ani mai târziu, și-a întemeiat propria companie de dans experimental, Byrd Hoffman School of Byrds, și a creat primele lui spectacole The King of Spain și The Life and Times of Sigmund Freud. În anul 1976 a realizat împreună cu compozitorul Philip Glass spectacolul de operă Einstein on the Beach, considerat a fi una dintre cele mai mari realizări artistice ale secolului XX și a devenit astfel cunoscut internațional.

Robert Wilson a găsit simplitatea în mișcare, în spectacol, în gesturi și a înnodat strâns arta vizuală cu arta performativă, clădind astfel spectacolele de avangardă. Influențat de-a lungul timpului de formalismul lui Bertold Brecht, unde distanța teatrului epic este sprijinită de ansamblul scenic – lumini, mișcări, text și scenă – Robert Wilson crede că artificialul pe scenă este mult mai sincer decât minciuna naturalismului. Astfel s-a dezvoltat de-a lungul timpului artistul Robert Wilson, la bază licențiat în administrarea afacerilor și arhitectură.

Foto: Holger Jacobs

Astăzi, putem spune că Robert Wilson este un artist care face de toate – construiește spectacole de teatru și operă de la concept până la cea mai mică mișcare, creează decor și jocuri de lumini. Explică într-un interviu pentru Dance Ink că “lumina funcționează în lucrările sale ca parte a unui întreg architectural. Este elementul acela care ne ajută să auzim și să vedem, ceea ce descrie modul primar prin care comunicăm. Fără lumină nu există spațiu”. Ca regizor, nu le spune actorilor exact ce înseamnă un anumit lucru, ci creează structuri coregrafice stricte, coordonează mișcările, însă nu și gândurile. Direcțiile lui scenice sunt mai degrabă de ordin organizatoric, formal, precum mai repede, mai încet, mai puternic,  în locul discuțiilor despre ce spun sau cred actorii pe scenă. “Câteodată le spun: Crezi prea mult ceea ce te face să devii necredibil”, povestește artistul într-un interviu din The Vima.

Crede că un regizor este cineva care privește spectacolul din afară și îl ajută pe actor să atingă cel mai bun nivel al lui. Provoacă persoane din afară să vizioneze repetițiile pentru a alcătui notițe și a împărtăși observații.

Scrie piese de teatru, pictează, sculptează, lucrează cu sunetul, iar ceea ce îl definește în artele spectacolului este vizualizarea ansamblului scenic, a actorilor în contextul mediului artificial, concentrându-se nu exclusiv pe personaje, deslușind motivații pentru fiecare gest în parte. Creativitatea unui artist se descoperă în “întrebări permanente, în a te întreba ce este? și nu în a spune ce este. Asta reprezintă pentru mine creativitatea unui artist”, spune acesta. Probabil vă întrebați cum poate fi creat un curent artistic stabil într-o lume atât de dinamică. Wilson crede însă că “un singur lucru este constant, și anume schimbarea”.

A lucrat peste tot în lume și speră ca arta lui să fie atât de accesibilă încât lumea să o înțeleagă și peste câteva sute de ani. Crede că diferența dintre publicul contemporan și cel din anii ‘90 este faptul că „astăzi, acesta este mult mai conștient vizual. În mare parte probabil datorită mediilor de astăzi”.

Lucrare realizată de Robert Wilson  pentru nr. 7 al revistei Capital Cultural, ediție specială FITS 2017

În călătoria sa universală, Robert Wilson va interpreta anul acesta la Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu, textul lui John Cage, Lecture on Nothing. Pus în scenă într-un mod care definește lectura și prețuiește fiecare cuvânt în parte, afirmația „Am sentimentul din ce în ce mai mult că nu ajungem nicăieri, devine refrenul interpretării descrise ca fiind o „abordare acustică și vizuală,  inspirată din textul filozofic și poetic a lui Cage, bazat pe o scală a timpului îndelungă și com­plexă, precum și din muzica acestuia”. Mark Swed scrie în Los Angeles Times că „propunerile scenice ale lui Wilson aparțin muzeelor. Însă teatrul acestuia este unul non-narativ, înțeles numai prin trăiri și experiențe”.

Artistul american nu vine anul acesta pentru prima oară în România. „Lucrările mele au fost prezentate în România de multe ori, de când am creat Hamletmachine, în anii ‘80. Singura mea vizită mai lungă în România a fost acum trei ani la Craiova, unde am pus în scenă piesa Rinocerii la Teatrul Național. Am fost acolo de două ori. O dată pentru un atelier de dezvoltare al spectacolului și apoi pentru repetițiile finale. Mi-a plăcut foarte mult să fiu în România și aștept să mă întorc. Știu de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, însă cunosc prea puține despre orașul Sibiu, iar asta mă stârnește”, spune artistul american despre vizita plănuită pentru luna iunie în Sibiu.

Însă, ceea ce se întâmplă pentru prima oară în România și în parcursul artistic a lui Robert Wilson, este faptul că va primi o stea pe Aleea Celebrităților din Sibiu – pentru forța și originalitatea viziunii lui.

Articol apărut în nr. 7 al revistei Capital Cultural – ediție specială FITS2017

 

The Simplicity of Robert Wilson

The New York Times described him as “a reference point in the world of experimental theatre and an explorer of time and space on stage”. He has worked with artists such as Heiner Müller, Tom Waits, Susan Sontag, Laurie Anderson, William Burroughs, Lou Reed, or Jessye Norman. In one of their articles, Forbes Magazine calls him Renaissance Man.

At the age of 75, Robert Wilson is one of the most acclaimed visual and performance artists in the world. Born in Waco, Texas, Wilson moved to New York in the 60s, where he discovered the work of choreographers George Balanchine, Merce Cunningham, and Martha Graham. Six years later, he founded his own experimental dance company, Byrd Hoffman School of Byrds, and created his first performances, The King of Spain, and The Life and Times of Sigmund Freud. In 1976, he joined minds with composer Philip Glass in creating the opera performance Einstein on the Beach, considered to be one of the greatest artistic achievements of the 20th century, thus gaining international recognition.

Robert Wilson found simplicity in movement, in performing, in gestures and he linked visual and performance art in a tight bond in order to create avant-garde performances. Influenced over time by Bertolt Brecht’s formalism, in which the distance of epic theatre is supported by stage elements – lights, movements, text and stage – Robert Wilson believes that on-stage artificiality is more authentic than the lie of naturalism. This is how Robert Wilson has developed as an artist over time, although he is a graduate of business administration and architecture.

Presently, we can declare Robert Wilson an all-encompassing artist, creating theatre and opera performance from the concept down to the most subtle movement, designing the setting and light shows.  In an interview for Dance Ink, he explained that “In my work, light functions as a part of an architectural whole. It is an element that helps us hear and see, which is the primary way we communicate. Without light, there is no space.” As a director, he never gives actors fixed meanings; instead, he creates very strict choreographic structures, thus giving directions for movement, but not thought. His stage directions are more formal and organizational, such as faster, quieter, stronger, as he rarely interferes or discusses what actors say or think on stage. “Sometimes I tell them: You believe too much in what you are saying, which makes you not believable”, the artist states in an interview for The Vima.

Wilson believes a director is someone who sees the performance from the outside and helps the actors reach their best performance level. He challenges outsiders to come to the rehearsals to make notes and share observations.

He is a playwright, painter, sculptor, he works with sound, and is defined in the field of performing arts by the visualisation of the stage ensemble, of actors in the context of an artificial environment, not only focusing on characters and finding the motivation behind each individual gesture. The creativity of an artist depends on “constant questioning, asking oneself what is it?, and not just stating what it is. That’s how I see artists’ creativity”, he says. You are probably wondering how a stable artistic movement can be created in such a dynamic world. Wilson believes that “the only thing that’s constant is change”.

He has worked all over the world and hopes that his art will remain accessible centuries from now. He believes that the difference between contemporary audiences and those in the 90s is the fact that “nowadays, the spectator is much more conscious visually, largely because of today’s media.”

In his universal journey, Robert Wilson arrives this year at the Sibiu International Theatre Festival, where he will perform John Cage’s text, Lecture on Nothing. Staged so as to define reading and ascribing value to each word, the statement ’Slowly, as the talk goes on, we are getting nowhere and that is a pleasure‘ becomes the chorus of the performance, described as an “acoustic and visual approach, inspired by Cage’s philosophical and poetic text, based on his long and complex time scale, as well as his music”. Mark Swed wrote for Los Angeles Times that “His stage suggestions pertain to museums. Yet, his non-narrative theatre can only be understood if experienced, lived.”

This is not Wilson’s first time in Romania. “My works have been presented in Romania several times since creating Hamletmachine in the 80s. My only extended stay in Romania was three years ago in Craiova, where I staged Rhinoceros at the National Theatre. I’ve been there twice. The first time, for a  workshop to develop the performance, and, the second time, for final rehearsals. I enjoyed very much being in Romania and I can’t wait to return. I’ve heard of the Sibiu International Theatre Festival, but I know little about Sibiu and that’s very exciting”, he says about coming to Sibiu in June.

However, the novelty about Robert Wilson’s visit to Romania and his artistic career is the fact that he will receive a star on the Sibiu Walk of Fame – for his original and powerful artistic vision.

This article was published in the magazine Capital Cultural, special edition for the Sibiu International Theatre Festival  2017.