Lumea în care trăim este într-o continuă schimbare. Dezvoltarea tehnologică permite omului să acceseze noi domenii ale realității, dar în același timp îl obligă să își regândească locul în societate, să se adapteze unei piețe a muncii tot mai puțin predictibile. În Europa, îmbătrânirea populației vine la pachet cu afecțiuni degenerative precum Parkinson și Alzheimer, motiv pentru care oamenii de știință caută soluții pentru descoperirea cauzelor acestor boli, îmbunătățirea stării de sănătate și prelungirea perioadei active. Printre tinerii cercetători români de succes se numără și sibianca Ioana Ilie, care a obținut rezultate meritorii alături de echipe internaționale, în cadrul unor ample programe, dezvoltate în Olanda, Germania și Elveția.

Ioana, lucrezi în Elveția la un proiect de cercetare postdoctorală în domeniul biofizicii. Poți să ne prezinți pe scurt parcursul tău științific și tema pe care te concentrezi în acest moment?

Am studiat Fizica Tehnologică la Cluj, am făcut un masterat pe fizică Computatională în limba engleză. În paralel am studiat și Administrarea Afacerilor la Facultatea de Business obținând un MBA în domeniu. Îmi doream să combin cele două domenii: fizica și business-ul. Așa am descoperit că exista Econofizică, domeniu care aplică metode și modele din fizică, pentru a rezolva probleme economice. Ce provocare pentru mine! Deja făceam prognoze, modelari, simulari în domeniul financiar. Dar, din păcate, la momentul res­pectiv nu existau poziții doctorale pe acest profil. Am revenit cu picioarele pe pământ și am ales fizica.

În ultimul an de masterat am aplicat pentru diferite poziții doctorale în străinatate. Am fost acceptată la mai multe universități de top din Europa și S.U.A., pe diverse domenii: fizică computatională, fizică cuantică, magnetism, biofizică. M-a ajutat mult experiența de la Babeș-Bolyai. Am avut profesori extraordinari. A fost greu pentru că nu știam ce domeniu să aleg, ce universitate, ce țară.

Până la urmă am decis să merg la Universitatea Twente în Olanda. În principal datorită proiectului care consta în dezvoltarea de modele computaționale noi pentru înțelegerea mecanismelor de acumulare a proteinei responsabile pentru boala Parkinson. Era vorba de un proiect în care erau implicate cinci universitati. Dupa patru ani, am finalizat teza și am obținut primul succes. Am realizat două metode originale de studiu la nivel molecular pentru alfa-sinucleină, proteina responsabilă pentru declanșarea bolii Parkinson.

 

Universitatea din Twente, Olanda

Universitatea din Twente, Olanda.

Surpriza a fost si mai mare în perioada testării (al doilea succes), când am realizat că metodele mele se potriveau și pentru Alzheimer și diabet de tip II. Metodele de studiu și implicit de identificare a acestei afecțiuni le-am aprofundat mai apoi la nivel atomic, într-un proiect comun cu Universitatea Tehnică din Darmstadt, Germania. Din mai 2017 sunt postdoctorand la Universitatea din Zürich, Elveția. Aici investigez diferitele proteine asociate cu boala Alzheimer. Pe perioada doctoratului analizam problemele din punct de vedere biofizic, iar acum mă concentrez mai mult pe biochimie. Diferența constă în modul de abordare și în extinderea domeniului.

Atât doctoratul cât și postdoctoratul tău au aplicabilitate în domeniul medical. Ce te-a determinat să te îndrepți asupra acestor subiecte? 

Tema de cercetare și nivelul extrem de ridicat existent la Institutul MESA+ pentru cercetări în nanotehnologie m-a determinat să aleg Universitatea din Twente, Olanda. Era ceva cu totul nou pentru mine. De când eram mică m-am întrebat ce se întamplă în creierul uman, cum funcționează acesta, de ce la un moment dat începe să se autodistrugă. E o temă de larg interes pentru întreaga populație. Cu toții avem bunici sau prieteni care suferă sau au suferit de o boala neurodegenerativă, iar mai devreme sau mai târziu unii dintre noi vom fi afectați ori de boala Parkinson ori de boala Alzheimer.

Medicamentele care există pe piață tratează strict efectele acestor boli și nu există nimic care să împiedice declanșarea sau dezvoltarea lor. Pe scurt, am ales să mă concentrez pe aceste subiecte pentru ca am considerat și consider ca ceea ce fac contribuie puțin la salvarea de vieți. Știi, și fizicienii pot salva vieți.

În urma observațiilor tale, consideri că o viață socială activă și o activitate intelectuală intensă ar putea preveni apariția bolii Alzheimer?

Există studii care într-adevăr susțin faptul ca diferitele activități pot întârzia apariția bolii Alzheimer. Totodată se spune că inactivitatea poate accelera apariția bolilor neurodegenerative, deoarece neuronii nu sunt stimulați, iar conexiunile neuronale se degradează mult mai repede. Nu se pot face afirmații foarte puternice pe aceasta temă, deoarece nu exista încă suficiente dovezi, iar eu nu sunt medic.

Poți să compari din punctul de vedere al programelor de cercetare cele două țări în care ai avut ocazia să lucrezi (Olanda și Elveția)? Ar fi existat posibilitatea să dezvolți astfel de studii în România?

De fapt, am avut ocazia să lucrez în trei țări: Olanda, Germania și Elvetia, fiind visiting researcher și la Universitatea din Darmstadt jumatate din perioada postdoc-ului olandez. Fiecare universitate din aceste țări are mai multe puncte tari. De exemplu, Universitatea din Twente este mai nouă, mai precis din 1961, dar este construită și organizată dupa modelul MIT . Patronează unul dintre cele mai mari Institute de Nanotehnologie din lume, MESA+. Universitatea din Darmstadt are o veche tradiție în cercetare. Este universitatea despre care Einstein spunea că ar fi cea mai bună universitate germană. Universitatea din Zürich este unul dintre liderii mondiali în ceea ce privește cercetarea în domeniul biochimiei.

foto credit: Universitatea din Twente, Olanda

foto credit: Universitatea din Twente, Olanda.

De fapt, nu contează locul în top al universității, ci domeniul în care lucrezi și cu cine lucrezi. De exemplu, Universitatea din Zürich este în top 10 universități din lume pe profil biologic, dar per total universitatea este pe locul 58 în lume. MESA+ al Universitatii Twente este unul dintre cele mai mari ins­titute de nanotehnologie, iar universitatea Twente este în top 200. Eu lucrez la Zürich cu profesorul Amedeo Caflisch. La rândul său, aacesta a lucrat ca postdoctorand cu profesorul Martin Karplus, laureat al premiului Nobel.

La Twente am lucrat cu profesor Wim Briels, un mare mentor. Dar și în Romania am avut la Cluj dascăli de mare valore, care și astăzi crează generații noi de oameni de știintă. România are nevoie de oameni de știintă. Ea nu trebuie sa fie doar o sursă de oameni de știinta pentru alte țări. Sigur, se pot dezvolta asemenea teme în România. Există potențial științific. Sunt foarte mulți profesori și cercetători care sunt în stare să dezvolte proiecte foarte complexe. Cred că problema cea mai importantă este finanțarea. Proiectele pe care am lucrat eu au avut finanțare de milioane de euro.

Ce înseamnă să lucrezi într-un mediu cultural divers? În ce măsură educația și spațiul cultural din care provin colegii tăi de echipă își pun amprenta asupra relațiilor voastre de muncă și, poate, asupra rezultatelor cercetării?

Mediul multicultural și mai ales multidisciplinar are un impact major. Cu toții avem un background diferit. Am colegi și colaboratori fizicieni, farmaciști, ingineri, chimiști, biologi, medici. Contează foarte mult în domeniul meu să privești lucrurile dintr-o perspectiva cât mai amplă. Altfel rezultatele tale sunt limitate doar la ceea ce știi tu. Un fizician interpretează rezultatele total diferit față de cum le judecă un chimist. O analiză multidisciplinară este mult mai profundă. Pe de altă parte, provenim din țări si culturi diferite. Aici la Zürich, în universitate, majoritatea cercetătorilor și profesorilor sunt germani, francezi, italieni, austrieci, etc. Poți și trebuie să relaționezi în limba engleză, aceasta fiind și limba în care publicăm, dar germana, franceza, italiana, constituie un mare avantaj pentru dezvoltarea unor prietenii.

Elvețienii sunt foarte drăguți în general, dar sunt de-a dreptul șarmanți dacă le vorbești în limba germană. În Olanda, profesorii erau încântați că mergeam la cursuri de olandeză, cursuri plătite de universitate. Puteam exersa permanent cu ei la serviciu. Lumea știintei este o lume unică, cu oameni diferiți, dar uniți în vederea realizării unui singur obiectiv: lărgirea cunoașterii. Universul nostru este atât de mic și de puțin cunoscut, iar știinta este chemată sa-i înțeleagă și să-i dezlege misterul. Va putea oare să o facă, fiind ea însăși parte a acestui mister?

*Articol apărut în revista tipărită Capital Cultural, numărul 11.