„Cum alegem? Un protest al democrației pe înțelesul tuturor”e primul titlu care mi-a sărit în ochi, din cercul cititorilor. Departe de gândul că suntem la un cerc literar, într-o librărie sau bibliotecă, la căldură, cu o cană de ceai lângă noi. Oamenii s-au mutat în Piața Mare pentru o oră. Citesc în liniște din cartea pe care și-au adus-o de acasă. Astfel, participă la protestul „Ora de lectură”.

 „Cultura e puterea cea mai tare de pe pământ şi e o cetate nouă a unităţii”, citesc pe o pancartă. Un alt domn și-a lipit de coperta cărții „#Rezist”. „Vuvuzelele omoară ideile”. Sunt mulți cititori.  Și copiii și-au adus cărțile lor. Eva are opt ani și îmi spune că a adus-o cu ea pe Elsa, Crăiasa Zăpezii. Alături, mama ei are în mână cartea lui Cătălin Avramescu și-mi spune că ar fi necesare mai multe inițiative de acest fel: „Mi se pare normal să o aduc și pe fetița mea, e o lecție de cultură civică alături de acești oameni minunați care de 12 zile rezistă și ies în fiecare zi  în stradă.”

protestsibiu

foto: Ovidiu Matiu

Tot în zona celor mici, le-am întâlnit pe Daria și Diana. Niciuna nu are mai mult de 10 ani. Daria răsfoiește „Din lumea celor care nu cuvântă”, pe cînd Diana e cu manualul școlar după ea: „Nu am altă carte la mine așa că o să citesc fragmente de la școală. Am venit cu mama și prietena mea și chiar îmi place să citesc în Piața Mare, chiar dacă e frig”.

proteste_culturale_sibiu

foto: Silvana Armat

Frigul și vântul tăios nu i-a înduplecat să rămână în case. Sunt aproape 300 de oameni. Cu pături,  căciuli, fulare, cu biciclete și ceai cald. În mijlocul cercului, stă un banner mare fixat cu pietre la colțuri „#REZIST”. Doru Apostol, cel care a inițiat acest protest, spune că e un îndemn la normalitate: „M-am săturat de atâta înverșunare și de atâta ură. Cultura e o modalitate prin care toți ne educăm. Ea stă la baza oricărei națiuni. În momentul în care suntem informați, suntem mai puțin sensibili la manipulări. Eu zic că e un îndemn la normalitate, cine poate să detensioneze situația, să o facă. Politica nu se face în stradă. Se face în campanie electurală, se face în Parlament. Ei să-și facă treaba acolo, iar noi să ne putem trăi viața. Să ne putem întâlni la o poveste cu prietenii, să vedem un film, să citim o carte. Asta înseamnă normalitate. Nu să ne răzvrătim noi între noi și să ne împărțim în două tabere, sau trei sau șapte.”

proteste_sibiu_matiu

foto: Ovidiu Matiu

Max cel Curajos, Apel către lichele, Cercul mincinoșilor sau Constituția României sunt alte câteva cărți la vedere. O doamnă citește de pe tabletă Big little lies: „Am ales să vin cu tableta ca să am acces și la Ordonanța 13, și la Ordonanța 14, și la Ordonanța 9. La oricare dintre ele, să nu ni se mai impute că nu le citim. Mi se pare de bun augur această formă de protest, mai ales că în ultima vreme s-a tot vehiculat că oamenii nu sunt suficient de educați să înțeleagă ce se întâmplă în Parlament. Iată că se trage un semnal foarte bun, oamenii se educă și poate prin această inițiativă, de a ieși în stradă să citim, îi tentăm și pe alții.”

proteste_tableta

foto: Silvana Armat

Vecina de scaun, îmi spune că a ales să citească Codul de Procedură Penală. „Am impresia că asta vor parlamentarii noștri. Să știm și Codul Penal, așa că ne străduim să-l învățăm. Poate că dacă am protesta mai des prin cultură și domnii politicieni ar umbla mai mult prin școli decât prin închisori, ar reuși să scoată România din marasmul în care este”.

protest_cultural

foto: Silvana Armat

Vladimir de la Librăria Habitus, a venit să lectureze din cartea pe care a început să o citească de acum câteva zile: „Citesc Misterul Mașinuțelor chinezești de Florin Irimia. Nu este neapărat o alegere strict pentru protestul prin citit, am început-o acum câteva zile și o aveam în ghizodan. Cred că ideea unui astfel de protest este binevenită, mai ales după 12 zile de marș în care ne-am strigat oful. Uneori și protestele prin citit sau prin liniște pot fi un imbold pentru cei care ar trebui să vadă asta și să schimbe ceva.”

proteste_sibiu_carti

foto: Ovidiu Matiu

Cercul se închide cu un domn ce are o carte în mână, și o alta, în fața sa, așezată pe o pungă de plastic: Codul Bunelor Maniere. Îmi spune că fiul lui deja a citit-o, dar vrea să o recomande de această dată politicienilor. În mână ține „Holocaustul Roșu”: „N-am ales-o acum, pentru acest moment. Eu sunt un pasionat de istorie. Consider că cine n-are memoria istoriei, riscă să o repete.”

proteste_sibiu_silvana

foto: Silvana Armat

bune_maniere_protest

foto: Silvana Armat