„Ploaia se oprise. Mama a deschis geamul, să se mai aerisească. Tata a pornit radioul. Am ieșit în curte cu o felie de pâine neagră. M-am așezat pe butucul ud, aruncând firimituri la găini. Care se apropia mai mult, primea un șut zdravăn între pene. Auzeam motorul lui frate-meu undeva prin verandă. La radio începuse minut cu minut. După ce am terminat pâinea, m-am ridicat și am căutat mingea. Se dezumflase. Când o loveam, piciorul intra în ea până la jumătate. Intervenție de la meciul dintre campioană și lanterna roșie. 11 metri. Mi-am așezat mingea pe o ridicătură de pământ, am făcut câțiva pași în spate, apoi am șutat. Numărul cinci ratase. M-am așezat pe genunchi și mi-am prins capul în palme. Ridică-te imediat, nu vezi ce-ți faci cu pantalonii?Pune-te ăl cu coarne și murdărește-i numa, c-apoi vezi tu, a strigat mama. Imediat după vocea ei, vocea de la radio spunând minutul și scorul înainte de a da legătura în studio. Mi-am suflecat pantalonii până deasupra genunchilor și am început să alerg prin bălți, ducând mingea înspre poartă, recuperând-o înainte de a trage, luând-o înapoi înspre peretele casei, ratând singur-singurel cu peretele gol, aplecându-mă puțin și sprijinându-mi mâinile pe genunchi pentru a-mi trage sufletul, țîșnind dintr-o dată și furând pur și simplu mingea din picioarele adversarului, driblând până și portarul, înscriind un  gol spectaculos. ”

fragment din cartea „Parohia”, de Dan Coman, pag. 15.

Anul apariției: 2017

Editura: Polirom

Parohia este monografia bizară a unei aşezări imaginare din anii tragici şi groteşti ai unei dictaturi agonizante şi totodată un fals, ironic bildungsroman. Satul e văzut prin ochii unui antierou care refuză să se maturizeze, un soi de adolescent de 30 de ani, îndrăgostit de halucinata Ninia – o fată misterioasă, mereu însoţită de un cortegiu de creaturi stranii, animale fără nume, ce sfidează orice taxonomie. Textul inconfundabil al lui Dan Coman îmbină prozaismul notaţiei realiste şi lirismul unui imaginar fantasmatic ce irumpe din miezul cotidianului banal, amestecă într-o formulă senzaţională cruzimea şi duioşia, şarja şi fantezia, neverosimilul vieţii reale şi veracitatea „irealităţii imediate”.

„De o frumuseţe stranie prin lirismul grotesc în care se amestecă religiosul, fantasticul, ruralul şi politicul, Parohia este o carte admirabilă ce conţine cîteva episoade memorabile. Inspirată din şi descriind lumea rurală cu ritualurile gospodăreşti şi religioase specifice (exceptîndu-l pe Sorin Stoica, cine dintre tinerii scriitori a mai publicat o carte întreagă cu acest subiect ieşit din moda literară acum cîteva decenii?!), scrisă aproape fără cusur, Parohia este una dintre cele mai bune cărţi ale lui Dan Coman.” (Marius Chivu)

Dan Coman  s-a născut pe 27 iulie 1975 la Gersa, Bistriţa-Năsăud. A debutat cu volumul de poezie anul cîrtiţei galbene (Timpul, 2003), urmat de ghinga (Vinea, 2005) şi Dicţionarul Mara (Cartier, 2009). În 2004 primeşte Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Prima, şi Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. În 2010 obţine Premiul pentru poezie acordat de Radio România Cultural, iar în 2011, Vilenica Crystal Prize, Slovenia. A publicat de asemenea volumele de proză Irezistibil (Cartea Românească, 2010) şi Căsnicie (Polirom, 2015, 2016). Textele sale sînt incluse în antologii din România, Suedia, Franţa, SUA, Serbia, Ungaria, Slovenia, Canada.