Handmade”- artizan al propriilor idei prin meșteșugul mâinilor. Creațiile handmade nu sunt doar simple obiecte ci ascund în ele, ca o taină, povestea celui care le-a zămislit. Tehnica de realizare nu e numai un proces fizic, chimic sau mecanizat ci este o înșiruire de gânduri, de trăiri, un efort de timp, de implicare. Handmade înseamnă abilități artistice și sacrificiu.

Noi, românii, avem un mare avantaj: zestrea tradițională. Am știut dintotdeauna ce înseamnă să folosești ața și acul, dalta, ciocanul, fusul, suveica. Multe dintre produsele handmade au inspirație tradițională și au rădăcini în vechile meșteșuguri de la sat. Ceea ce dă valoare lucrului de mână este unicitatea, este amprenta umană. A meșteșugi înseamnă a te dărui.

Ioana Popovici este modelator. Absolventă a Universității Naționale de Arte, Facultatea de Arte Decorative și Design, în anul 2008 a lansat o afacere mai puțin obișnuită, realizează păpuși-replici (ale unor persoane reale), care au devenit rapid căutate și îndrăgite. Păpușile personalizate sunt o combinație între materialul textil și modelajul în ceramică și fac parte din categoria unicat a handemade-ului. Abilitățile sale artistice se regăsesc și în meseria pe care o practică în colaborare cu o cofetărie, unde modelează în pastă de zahăr, unt de cacao sau marțipan, personaje și obiecte pentru torturi personalizate. Optimistă, îndemnatică, tot timpul agitată dar pregătită să se bucure de fiecare om pe care-l întâlnește, Ioana ne-a împărtășit perspectiva ei asupra ideilor de artă, artist, meșteșug și meserie.

Cum a apărut ideea de a face păpuși din ceramică?

Ioana Popovici: A fost o combinație de activități și pasiuni care s-au legat în timp. Eram foarte pasionată de machiaj, dar în liceu am făcut ceramică, iar în facultate am studiat metalul. Îmi plăceau păpușile încă de când eram mică, motiv pentru care care m-am apucat de păpuși cusute. De la cusut am trecut la a le modela, pentru că-mi păreau mai expresive, apoi am început să le machiez și să le atașez haine cusute și peruci. Astfel, am ajuns la o combinație a activităților pe care le-am făcut tot timpul. Nu mă gândeam să vând. Începusem cu gândul de a le face prietenilor mei câte o miniatură, iar cu prima păpușă am participat la un târg. Era un test important pentru mine, dar l-am trecut, pentru că s-a vândut și așa a început aventură păpușilor. Prietenilor, n-am mai avut timp să le fac (râde).

Ioana Popovici

Ioana Popovici

Care sunt atributele/calitățile unui om care activează în această zonă?

Ioana Popovici: Cunosc foarte mulți oameni care fac handemade: unii talentați, alții lipsiți total de talent, dar foarte pasionați. Handmade-ul nu-l faci pentru bani. Chiar dacă nu vinzi, îl faci pentru tine, în viața de zi cu zi: lipești, coși, combini, pictezi, asamblezi. Oricum, din handmade nu câștigi foarte bine, deși muncești mult, folosești materiale scumpe, aloci mult timp. Important e să-ți placă foarte tare, să fii pasionat și să-ți găsești o cale proprie, fără a încerca să copiezi. Am întâlnit oameni care copiau chestii foarte bine și foarte frumos, dar faptul că nu era conceptul lor, nu atrăgea publicul, nu se vindea. În general, când îți vine o idee și te străduiești lucrând la ea, oamenii simt asta și-ți cumpără creația. Când vii cu ceva nou trebuie să ai puțin curaj. Până la urmă despre asta e vorba: să ai curaj, să crezi în ceea ce faci și să-ți placă.

Ce înseamnă să fii artist? Este vreo diferența între artă și meșteșug?

Ioana Popovici: Artist înseamnă să lucrezi din pasiune și pentru tine, fără a fi influențat de așteptările celorlalți. Și desenul și pictura și modelatul mi se par a fi, în sine, meșteșuguri. Adică oricine, dacă se străduiește, poate să învețe desen, culoare, modelaj, nu e vorba de talent. Poți să lucrezi foarte bine, foarte frumos și să nu fii un artist. Și poți lucra foarte necizelat sau, poate, chiar urât pentru unii privitori, dar să fii artist. Ceea ce face diferența este ceea ce ești tu când lucrezi, cât pui din tine în ceea ce faci. Cunosc oameni care lucrează cu tot sufletul și ceea ce fac îi reprezintă total. Pentru mine, ei sunt artiști.

A fi artist nu este o meserie, ci e propriul stil de viață. Ești liber de prejudecăți, de părerile celor din jur și ai o anumită deschidere. Nu ține de a fi bine cotat sau avea școli, pregătire, specializări.. Un artist nu poate să facă orice, adică nu e multitasking. Dar poți fi artist în orice domeniu, în zona în care activezi: artist bucătar, artist sculptor, artist grădinar etc. Până la urmă asta cred că e cheia artistului. A lucra cu inima, cu pasiune, dăruindu-se.

Reîntorcându-ne la meșteșugul modelajului, care este procesul de realizare al unei păpuși din ceramică?

Ioana Popovici: Realizarea unei păpuși în întregime, durează între cinci și șapte zile. Primesc pozele cu persoana după prototipul căreia trebuie să modelez păpușa. Fac niște schițe în creion să-i identific trăsăturile definitorii, modelez capul, mâinile și picioarele, restul corpului e pe schelet din sârmă învelit în material textil. După uscarea materialului, urmează construcția corpului, pictură, lăcuire (dacă este cazul), peruci (în cazul femeilor), apoi haine cusute după poze: cămăși, blugi, rochii, pantofi și diverse accesorii.

Nu-i cunoști live pe oamenii cărora le faci păpușa-miniatură. Atunci când lucrezi, simți că începi să cunoști persoana respectivă?

Ioana Popovici: Mi s-a întâmplat să mă întâlnesc pe stradă cu oameni cărora le-am făcut păpuși. Este, într-un fel, foarte amuzant, pentru că ei nu mă cunosc, dar eu le știu: alunițe, gropițe, zâmbetul, pasiuni, poze. Despre unii îmi dau seama că așa i-am simțit și când le lucram miniatura, în alte cazuri am avut surpriza să văd că persoana e foarte înaltă iar eu nu am avut acest aspect bine evidențiat în poze. Sunt și alți oameni pe care-i văd prima dată și despre care zic: ce bine ar merge ca păpuși! Sunt acei oameni expresivi, care au un „ceva” diferit și care îți atrag atenția din prima clipă.

Când lucrezi la o păpușă, surprinzi și trăsăturile interioare ale omului?

Ioana Popovici: Da. Și în viața de zi cu zi, dacă ești atent la om poți să simți, să vezi. Din zâmbet, din priviri. S-a întâmplat să primesc o poză cu o figură comună, fără nimic special și m-am gândit că voi întâmpina dificultăți la realizare, dar în timp ce lucram mi-am dat seama ce haioasă și ce specială este.

Primesc foarte multe poze, chiar cu mai multe ipostaze ale aceluiași om, pe care privindu-le abia se observă că este aceeași persoană.  După ce fac schițele îmi dau seama că e ceva, e un element comun care se regăsește în toate pozele: partea aceea constantă a persoanei și care o reprezintă. Ca o matrice, aș zice. Tânăr sau bătrân, slab sau gras, rămâne acel „tu”, trăsătură pe care o porți toată viața și care te definește. Uneori ne ascundem foarte bine sub măști improvizate. (râde)

Ce anume îți atrage cel mai repede atenția la un om, în general?

Ioana Popovici: Ochii și mâinile. De la ochi îți dai seama ce fel de om este, iar mâinile îți spun ce face, cu ce se ocupă.

Ce-ți place cel mai mult la oameni?

Ioana Popovici: Bunul simț, blândețea și spontaneitatea. Îmi plac oamenii cărora le place să trăiască frumos. Atât pentru ei cât și pentru cei din jur.

Ai simțit vreodată că modelarea păpușilor devine rutină?

Ioana Popovici: Nu. E o activitate pe care o fac de șapte ani și nu m-am plictisit niciun moment, pentru că nu mi-am mecanizat deloc lucrul. Aș putea realiza niște mâini, picioare, corpuri turnate (după un tipar), dar prefer să fac totul manual, inclusiv soclul pe care le așez și cutia de ambalaj. Păpușile mele sunt încă în zona de handmade, nu în zona de produs în serie. N-ai cum să le multiplici, pentru că fiecare păpușă are personalitatea ei. Nici măcar eu nu pot face la aceeași poză două păpuși identice. Tot ce creezi are amprenta unicității. Și n-ai cum să te plictisești.

Dacă n-ai fi modelator, ce meserie ai alege acum?

Ioana Popovici: Ortodont. Mi se pare atât de interesant să ai grijă de zâmbetul unei persoane, să-i redai încrederea în sine. Da, n-aș ezită să aleg această meserie.

Mai multe  informații despre păpușile pe care le realizează Ioana Popovici, găsiți aici.

autor: Cosmina Ciucă

*articol apărut în Capital Cultural nr. 11