În fiecare an, în 21 noiembrie este marcată „Ziua Internațională a Televiziunii”. Organizația Națiunilor Unite, care a proclamat această zi, în 1996, încurajează ca misiunea posturilor TV să fie una paşnică, de promovare a valorilor democratice. În România, televiziunea rămâne încă sursa principală de informare a cetățenilor pentru decizii politice. Știrile, filmele sau emisiunile de timp reality show se află printre preferințele consumatorilor. Care mai este rolul televiziunii astăzi? Cât de mari sunt diferențele din punct de vedere editorial între televiziunile din România și cele din străinătate? Cum ne afectează fenomenul știrilor false? Am stat de vorbă cu jurnalistul Mircea Toma, președintele organizaţiei ActiveWatch, care militează pentru comunicarea liberă în interes public.

Cum vedeți televiziunile din țara noastră? Cum au evoluat sau involuat în ultimii ani?

Mircea Toma: Pot să spun că există două forme de televiziuni și, din păcate, niciuna dintre ele nu arată bine. Avem televiziunea publică în care o problemă importantă este faptul că funcționează pe o lege care nu o ajută să se desprindă de pârghiile politicienilor. Poate că și din acest motiv încă o duce destul de prost din punct de vedere economic, dar rămâne televiziunea cu șansele cele mai mari de a reabilita ideea de televiziune pentru public. Iar ceea ce se întâmplă în rest este dezastruos, vorbesc aici de televiziunile comerciale mari, cu programe politice, cele care fac dezbateri politice, care nu prea mai au legătură cu televiziunea, cu misiunea unui jurnalist. Ceea ce se întâmplă acolo este propagandă politică, explicită, fără nuanțe, de mai mult sau mai puțin prost gust. Urarea pe care pot să o fac de Ziua Televiziunii este adresată telespectorului: alegeți posturile TV care arată mai aproape de ideea de televiziune. Evitați tot ce e toxic.

E o diferență între televiziunile din România și cele din alte țări?

Mircea Toma: Nu mă pot lăuda că am o imagine foarte documentată despre televiziunile străine. Pot să citez cercetări făcute de o echipă de la Oxford care a urmărit evoluția instituțiilor mass-media, nu doar televiziunile din fostele țări socialiste – și situația este din păcate comparabilă. Mecanismul care a pervertit vertiginos funcționarea televiziunilor și a presei în general este natura proprietății. Faptul că proprietarii de media din fiecare țară în parte, sunt persoane care provin din zone controversate, ca să mă exprim civilizat. La noi, principalii proprietari media sunt cu condamnări definitive. Situația este perfect comparabilă și cu ce se întâmplă în Cehia sau Polonia. Asta nu ne distinge pe noi, în mod particular.

mircea-toma

Mircea Toma, foto: Cătălin Grădinariu

 De asemenea, un fenomen care este foarte vizibil la noi, este de fapt un fenomen internațional, ceea ce este botezat deceniul post-adevarului la nivel mondial. Faptul că știrile false au încept să fie difuzate cu foarte mare nonșalanță. Acestea nu doar compromit din nou spațiul informațional, ci pun în pericol funcționarea decmocrației. Ceea ce s-a întâmplat în Marea Britanie, Campania pentru Brexit, a fost grav afectată de știri false. Și tot minciuna l-a dus pe Trump în poziția de câștigator în SUA.

Cine ar trebui să se ocupă de educația consumatorului de media?

Mircea Toma: În tradiția pe care o au instituțiile publice de radio și TV, acolo găsim și astăzi programe care ajută spectatorul să își dezvolte competența de consumator. Altfel, școala are un rol important. Organizația noastră, ActiveWach, a promovat încă de acum 12 ani o disciplină nouă, opțională în licee care se numește „Competențe în mass-media” și care pregătește consumatorul critic. Din păcate, manualul pe care l-am produs a rămas în urmă pentru că nu am mai găsit finanțări. El ar trebui completat acum cu informații care să privească noile media, consumul de informație digitală care poate fi afectat de vicii noi. Ceea ce ne bucură este că am aflat dintr-o cercetare făcută de o altă organizație că încă se predă această discipină. Câteva sute de profesori o predau la clasă, deci am putea spera la o generație care să fie puțin mai critică.

Din ce știu eu, în România, principala sursă de informare a cetățenilor pentru decizii politice încă este televiziunea, deci 85%, în medie. Acest scor spune multe, cu toate noile canale de informare care au apărut, televiziunea ramâne sursa principală. Aici, mă simt dator să felicit colegii din televizune care produc programe de calitate, ca să nu lăsăm senzația că tot ce se întâmplă acolo e dezastruos. Deci, există emisiuni cu reportaje și anchete de calitate, și care, din fericire, navighează înțelept pe calea profesionalismul și se feresc de contaminarea politică sau agenda unor patroni zeloși, cum se întâmplă cu alte programe.

sursă foto imagine de fundal: Stephen Coles