Între studii, repetițiile din studio și repetițiile generale pentru cele trei premiere, pe care le-a pregătit la Teatrul de Balet Sibiu, am reușit să îl întâlnim pe Mihai Babușka, unul dintre cei mai cunoscuți coregrafi români, rezident de aproape doi ani la Sibiu, unde activează ca maestru de studii și coregraf la TBS.

 A montat de curând „Pinocchio”, la Opera Comică pentru Copii din București, la Sibiu baletul clasic „Don Quijote” (2010), „Class Concert. Spectacolul studiilor de balet” (2016) și acum alte trei coregrafii, ce vor avea premiera în această seară. Am povestit despre spectacolul de astăzi, tripticul de balet „Freedom”, „Tristan și Isolda. Vorbind despre Isolda”, Straussiana”, pentru care a lucrat împreună cu Aleisha Gardner, am povestit despre nevoia acută de iubire și libertate, despre familie și împlinire, dar mai ales despre dans.  Despre cum vede și se vede dansul la Sibiu.

Aveți în această seară trei premiere pe scena Teatrului de Balet. „Freedom”, „Tristan și Isolda. Vorbind despre Isolda” și „Straussiana”. Ce poveste au la bază, ce mesaj propun aceste noi coregrafii?

Mihai Babușka: Lucrările ce vor avea premiera în această seară tratează trei teme actuale: libertatea, individuală și de grup, în lipsa căreia totul se pierde, iubirea, fără de care nici unul dintre noi nu putem evolua, iubirea într-un timp nebun al banilor și al vitezei, și bucuria, bucuria lucrurilor simple, nevoia acută de a învăța să ne bucurăm. Cred că fiecare dintre noi trebuie să fie liber precum vântul, asta am încercat să punctez în „Freedom”, un balet cu influențe din mișcarea de dans contemporan, construit pe ecuația unui pas de deux clasic. Sunt foarte mulțumit de ce au reușit cei doi interpreți, Gabriella Delgado și Marco Palamone, să facă în această lucrare. A doua lucrare a serii, „Tristan și Isolda. Vorbind despre Isolda”, abordează un cu totul alt limbaj, acela al baletului dramatic al anilor cincizeci, când au apărut „Cenușăreasa”, „Romeo și Julieta”. „Tristan și Isolda. Vorbind despre Isolda” este o poveste frumoasă de dragoste, pe care am încadrat-o în realitatea zilelor noastre, tocmai pentru că toate poveștile de acum câteva sute de ani vor trăi mereu, se întâmplă și astăzi și se vor întâmpla mereu. Trebuie doar să știm să le descoperim în cotidian. „Straussiana” ne întoarce pe toți în povestea unui balet vodevil al anilor ʹ50. Suntem în mijlocul unei petreceri private, la care este invitată să cânte o faimoasă cântăreață (Myrna Squire) și de aici încep să curgă toate celelalte povești ale unei astfel de seri: povești de dragoste, conflicte între invitați, întâlniri aparent întâmplătoare, nelipsitul ospătar aghezmuit, garçon – cum era pe vremuri. Noi suntem convinși că publicul se va bucura de această coregrafie, pentru că dincolo de a reînvia pe scenă vremuri cu care, poate, parte dintre spectatori nu sunt familiari, coregrafia are mult umor.

Mihai Babușka_balerini

Care credeți că sunt elementele care definesc un spectacol de dans ca fiind unul bun?

Mihai Babușka: Sunt multe elemente care puse împreună în ecuație asigură succesul unui spectacol de dans. Mă rezum aici la două dintre cele mai importante poate: tehnica și mesajul, la fel de importante și care în aceeași măsură asigură reușita. Pentru mine, ca și coregraf, este foarte important ca o lucrare pe care o prezint publicului să transmită ceva, să aibă suflet, să aibă un mesaj puternic, care să ajungă la fiecare spectator din sală. Oricât de bun tehnician ai fi în lucrul cu dansatorul, dacă nu reușești să pui suflet în lucrarea ta, dacă nu reușești să îl faci pe dansator să înțeleagă care este mesajul care trebuie să ajungă la public, atunci totul este în zadar. Vedem cu toții spectacole foarte bine realizate tehnic, în care se investește enorm în scenografie, dar foarte greu de înțeles de către public. Fie pentru că mesajul este foarte codat, fie pentru că el nu există sau dacă a existat s-a pierdut … Ori asta încerc de fiecare dată să fac și asta am încercat și acum, să pun un mesaj în fiecare lucrare creată. Fiecare dintre cele trei lucrări, pe care le-am creat împreună cu tânăra mea colega Aleisha Gardner, are ceva de spus. Fiecare are suflet. De asta avem nevoie cu toții. De artă cu suflet. De conținut.

Mihai Babușka_studii

Ați ales Sibiul în ultimii doi ani. De ce Sibiul? De ce teatrul de balet de aici?

Mihai Babușka: Ultima perioadă din București a fost o perioadă extrem de tristă și dezamăgitoare pentru mine. Într-o operă poate fi de multe ori ca într-o cușcă. Aici am spart cumva o carapace și mi-am recâștigat suflul artistic. Am întâlnit la Sibiu un colectiv, și nu mă refer aici doar la cel artistic, cât mai ales la echipa administrativă, echipa de management, colectivul tehnic, care iubește dansul, care are dorința de a face, de a lucra, de a crea și asta este o atitudine foarte importantă. Sunt fiecare dintre cei care lucrează în acest teatru oameni pozitivi și astfel atmosfera este una propice pentru creație. Cu toate suferințele actuale ale baletului din Sibiu, pe care cred că le știe toată lumea deja, cea mai mare și dureroasă pentru noi toți fiind lipsa unei săli proprii de spectacole sau măcar a unei săli potrivite pentru spectacole, cu toată această suferință s-a păstrat aici o atmosferă pe care eu nu am întâlnit-o altundeva și am convingerea că această trupă de dans va avea o soartă mult mai bună în viitor și va ajunge acolo unde trebuie. Personal, îmi voi aduce tot aportul pentru ca Teatrul de Balet Sibiu să își găsească renumele pe care îl merită în marile capitale ale dansului.

Familia dumneavoastră, soția și cei doi copii, sunt totuși în București. Cum vă împărțiți între Sibiu care v-a devenit o a doua casă si București, unde este „acasă”?

Mihai Babușka: Familia a înțeles, mă susține și îmi este alături. Soția mea încă dansează, are încă o carieră artistică în București. Băiatul cel mare este deja la școală, la Liceul Cervantes în București și mi-ar fi foarte greu să îl aduc aici. Cu toată dinamica programului fiecăruia dintre noi, reușim să găsim timp pentru noi. De multe ori au venit ei să stea aici cu mine, cum se întâmplă și acum, când îmi sunt alături, iar eu în fiecare săptămână merg acasă. Ne găsim timp unii pentru alții.

Mihai Babușka_familie

Cum a evoluat baletul din Sibiu și publicul sibian de la prima dumneavoastră colaborare până în prezent?

Mihai Babușka: Am constatat că în timp, de la prima mea colaborare cu teatrul, pentru „Don Quijote” în 2010, baletul din Sibiu are un public. Oamenii vin să vadă spectacolele. Aici se interacționează foarte mult cu comunitatea. Aici, artiștii coboară de multe ori din turnul lor de fildeș în mijlocul oamenilor. S-a reușit, cu producții precum „Simțuri”, producție realizată integral de dansatorii teatrului, „Class Concert”, pentru care am lucrat împreună cu Aleisha Gardner, să ajungem mai aproape de oameni, dar mai ales să dăm viață prin dans unor locații la care nimeni nu s-a gândit până acum că ar putea fi folosite pentru dans. Pe de altă parte, Teatrul de Balet Sibiu este o trupă specifică, atipică, diferită de cele cunoscute de mine din teatrele de operă. În primul rând, colectivul artistic e unul internațional, dansatorii vin de pe tot globul la Sibiu, cred că și datorită teatrului de balet de aici, Sibiul este tot mai cunoscut în mediile artistice ale dansatorilor și nu numai. În al doilea rând, Sibiul are o trupă de dans dinamică. Aici rămân mereu doar cei mai buni dansatori, care ajung la același numitor comun în foarte scurt timp, chiar dacă vin din școli diferite de dans.

Mihai Babușka_TBS

În ultimul rând, dar poate cel mai important, baletul din Sibiu are poate unul dintre cele mai bogate repertorii: întâlnim aici aproape toate titlurile mari din baletul clasic, dar si producții neoclasice și contemporane – iar asta este un lucru foarte benefic atât pentru dezvoltarea artistică a dansatorului, cât și pentru public, care se poate bucura de o ofertă repertorială variată. În plus, politica managementului de aici de a da o șansă dansatorilor de a se dezvolta ca și coregrafi este foarte binevenită. Chiar și pentru mine a fost un imbold, pentru că am găsit aici un suflu proaspăt, artiști care își doresc să creeze și să evolueze.

foto: Ovidiu Matiu

editor online: Oana Ciucă