Până faci un drum din capătul străzii Bălcescu ca să ajungi în Piața Mare, cam vreo cinci minute de mers lejer, privirea îți trece fără să vrei dincolo de geamul vitrinelor. Imaginile se amestecă rapid, uneori, nici nu-ți dai seama dacă ai văzut ceva sau nu. Cărți la reducere, colecție nouă la haine, oameni în restaurante, medicamente la promoție, oferte la telefonia mobilă, noutăți culinare, programul de la teatru sau suveniruri la modă. Cine știe câte or mai fi trecut neobservate.

De obicei, oamenii expun în vitrine ce e mai bun, mai frumos, mai scump, ceea ce se caută. Se poate întâmpla să nu-ți placă și să treci de la o vitrină la alta, până găsești ceva potrivit. Dar, vitrina poate fi înlocuită cu oricine și cu orice. Cine suntem? Cum ne văd alții? Cum arată orașul în care trăim, în imaginația noastră, sau cum e el, de fapt?

Au trecut 10 ani de când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană. Multe s-au schimbat, însă nevoia de mai bine se resimte. Nevoia de mai bine, dar nu de mai mult. Orașul a devenit asemenea unei scene. E mereu in progress. Oricând ar mai fi ceva de făcut.

De ce avem nevoie? De o infrastructură durabilă, de oameni cu inițiativă, de pasiune pentru educație și cultură. Astăzi, mai mult ca oricând, tinerii sunt dispuși să ajute și să propună soluții noi.

Prin dialog, empatie și solidaritate, generațiile, doar împreună, pot face lucrurile să meargă mai bine.

foto: Silvana Armat