Un copil găsește într-un sertar un aparat foto. De atunci, fotografia i se așterne ca extensie a propriei identități, iar lumea haotică din jur devine mult mai clară. Profil de fotograf: Maria Blaga, Sibiu, 17 ani, autodidactă.

Deloc vorbăreață,  însă hotărâtă, cu o prezență care se distinge ușor din mulțime. O întrebi ce teme preferă pentru fotografiile ei, zice că nu are neapărat preferințe, însă îi place să fotografieze oameni. O întrebi ce temeri are, zice că niciuna nu merită a fi menționată – le depășește treptat. Așa e Maria, ca un timbru care nu se lipește nicăieri, însă-l păstrezi undeva pentru că-i ciudat și unic, și-ți place.

„Momentan sunt elevă în clasa a 12-a la Colegiul Național «Samuel von Brukenthal». Prima oară când am pus mâna pe un aparat aveam vreo 9-10 ani. Era un Canon mic, un Powershot. Am început să fiu tot mai interesată și faceam poze la tot ce vedeam. Îmi place și acum să încerc tot felul de aparate (film, digital). Favoritele mele sunt Nikon D90, Nikon FE3 și un Olympus point & shoot.

Când fotografiez, mă simt conectată cu realitatea.

Însă cred că nu contează ce cameră folosești atât timp cât știi să faci o poză bună. Contează în primul rând să ai viziune. Pentru mine, o fotografie bună trezește emoții, te face să simți ceva, orice. Îți arată diferite versiuni ale lumii înconjurătoare; lucruri banale pe lângă care poate treci zilnic, privite atent, exprimă o frumusețe unică, efemeră. Când fotografiez, mă simt conectată cu realitatea. Nicio altă formă de artă nu poate captura cu atâta precizie și ușurință un moment al existenței umane. Cum spunea Edward Weston – fotografii dezvăluie publicului «ceea ce ochiul lor nevăzător a ratat». Asta aș vrea să fac eu.

Am mers singură pe acest drum. Sunt autodidactă. Nu am avut pe cineva, un mentor care să-mi dea sfaturi, să mă îndrume, să-mi arate ce fac greșit, ce e bun la ceea ce fac. N-am fost la cursuri sau lecții despre arta fotografică. Am învățat cum să folosesc programe de editare cu tutoriale de pe Youtube. Dar am avut sprijinul prietenilor și al familiei.

Vreau sa merg cu fotografia mai departe, în altă țară. Încă simt că am foarte multe de învățat. Vreau să am posibilitatea de a experimenta mai multe domenii fotografice (fotojurnalism, fotografie de modă etc.) ca să-mi dau seama ce mi se potrivește. Fotografiile sunt astăzi peste tot în jurul nostru, practic, ele domină media și, prin urmare, societatea. Iar eu, în toată această harababură, aș vrea să creez ceva frumos.

Găsesc inspirație, uitându-mă la pozele altor fotografi sau făcând screenshot-uri la cadre din filmele care îmi plac. Nan Goldin, Olivia Bee, Cass Bird, Lauren Withrow – se numără printre cei câțiva pe care îi urmăresc și îi admir. Asta, și getting out there să faci poze – sunt cele mai bune tehnici să te dezvolți ca fotograf.

Pe Elena, sora mea, am început să o fotografiez de când avea vreo 2 ani, ceea ce a obișnuit-o să fie pozată. Acum are o naturalețe aparte în poze. E mereu lânga mine și pot să scot oricând aparatul să-i fac o poză. Când îi arăt poze cu ea spune că sunt frumoase, dar apoi fuge să se joace mai departe. E modelul meu preferat.”

— Maria Blaga