O parte din actorii de la Centrul de Teatru Educațional Replika și Teatrul Mic București au ilustrat la Sibiu, pe scena Teatrului Gong, câteva episoade de teatru muzical despre cum se vrea a fi imaginată familia ideală, la români. Spectacolul a avut loc la începutul săptămânii, în cadrul Festivalului Tânăr de la Sibiu.
Împărțit în episoade punctuale, realizate simplu, care aduc în discuție sau satirizează subiecte de interes imediat, spectacolul Familia Fără Zahăr, reușește să pună degetul pe rană, trezind întrebarea fundamentală: cum ar trebui să arate o familie ideală?
Credit foto: Dragoș Dumitru
Probabil ați mai auzit de termenul englezesc to sugar-coat something. Înseamnă a masca ceva neplăcut într-un înveliș de zahăr ca să pară mai ușor de acceptat. Am aflat această expresie imediat după spectacolul celor de la Teatrul Mic și Centrul de Teatru Educațional Replika, de la o spectatoare. Deși mesajul din partea distribuției a fost unul clar: noi suntem Familia Fără Zahăr – adică nu vrem să îndulcim aparențele, mi s-a părut interesantă analogia doamnei care tocmai vizionase spectacolul. „Cred că vine ca sursă din engleză – sugar coating – toți încercăm să aducem un aspect pozitiv asupra familiei, zâmbete în poze, dar sunt multe aspecte negative, iar fiecare face ce vrea cu ele. Tema spectacolului din seara asta a fost tocmai cu privire la aceste multe aspecte negative. Chiar dacă le luăm în râs un pic. Dar în realitate nu cred că le recunoaștem, mai ales în public. Poate numai cu prietenii. Cum se spune? Nu îți speli rufele în public.”
Și într-adevăr, spectacolul începe cu procesul de producție al unei poze de grup ideale, într-o familie neideală. Ignorând toate aspectele care ar putea distruge îngerul perfecțiunii, riscând chiar dezmembrarea familiei perfecte în cadrul supus stresului, membrii familiei reușesc aproape să își facă poza – care se încheie morbid, cu decesul celui mai bătrân membru al familiei. Iată cât de repede poate trece o familie prin starea de perfecțiune/imperfecțiune, ideal/real depinzând numai de factori externi. Familia este ceva ce nu poate fi controlat precum un orar întocmit matematic. Acesta este mesajul Familiei Fără Zahăr.
Credit foto: Dragoș Dumitru
Povestea spectacolului schițează clișeele famililor în care am crescut majoritatea dintre noi – amintirea fericită a grătarelor îmbelșugate de sâmbătă și duminică, sau acei vecini care au o mulțime de animale de companie de care nu se pot desprinde și pe care le cresc într-un apartament deranjând ceilalți vecini, sau doi părinți divorțați, deci implicit patru părinți și două dormitoare pentru copil sau familia înseamnă Amazon Alexa App, o aplicație menită să îți fie prietenă atunci când îți petreci singur Crăciunul în Singapore.
După spectacol, două doamne, surori, care locuiesc la 12.000 de kilometri distanță una de cealaltă, îmi spun: „Pentru mine tema spectacolului a fost familia fără aspectul acela pozitiv pe care încercăm să îl arătăm, precum și teoria conform căreia fără familie nu ești nimic. Dar sunt și multe aspecte negative care te țin înapoi, nu îți mai realizezi visurile sau viața pe care ți-o dorești. Nu în familia mea. Familia mea se exclude”. Cele două spectatoare râd. Le întreb cum funcționează familia lor cu atâția kilometri depărtare. Îmi spun: „Merge incredibil de bine. Ne scriem e-mailuri, vorbim de 2 ori pe an și ne vizităm o dată la 5 ani. Asta e rețeta familiei perfecte.”
În foaierul Teatrului Gong, am continuat cu întrebările. Ce înseamnă noțiunea de familie pentru spectatori? Iar apoi am descoperit că în unele cazuri familia nu poate fi descrisă, și că lacrimile unei adolescente prezente la spectacol transmit mult mai multe decât poate explica un interviu amplu. Ce înseamnă așadar, familia pentru câțiva spectatori de luni seara de la Teatrul Gong? „Dacă ar fi acasă, ar fi mai bine!”, îmi spune un tânăr, „familia înseamnă vizite”, îmi spun cele două doamne menționate mai sus. Sau „Telefoane. Trebuie să sunăm familia” sau „Să trimitem poze regulat” sau „Să știm ce face fiecare dintre noi”.
Familia nu poate fi definită standard
Credit foto: Dragoș Dumitru
În contextul încercării forțate de a defini familia în România, sau nu, Familia Fără Zahăr hiperbolizează imaginea ideal-tradițională pe care vrem să o proiectăm asupra banalității cotidianului, cu care de fapt ne confruntăm fiecare. Spectacolul portretizează într-un mod tragi-comic diferitele aspecte ale familiei românești precum superstițiile, obligativitatea de a urma niște reguli de etichetă, slujba de duminică la care participă toată familia fie și ca acțiune socială, migrația, vesela horă de petrecere și motivele populare, permițând însă și furișarea câtorva note serioase în desfășurarea acțiunii. Acestea sunt realitățiile cotidiene cu care societatea se confruntă azi, bâjbâind în jurul soluțiilor – homosexualitatea, migrația, adopția, sărăcia. Astfel contextul spectacolului trece prin câteva blocuri emoționale, de la un cadru disco care explică fără îndulcitori noțiunea familiei în prezent, la regăsirea fiecărui spectator într-unul dintre cadrele moștenite din imaginea anilor 90, și apoi confruntarea cu realitatea secolului 21, pe care nu o mai putem nega.
Îmi amintesc de întrebarea unei prietene care a vizionat spectacolul: „Dar oare numai românii au problemele astea?” Probabil nu numai românii, însă ceea ce se întâmplă în România și poate nu și altundeva, este încercarea de a găsi o definiție ca la carte sau o combinație perfectă, o imagine strălucitoare a familiei. Lucru inutil la urma urmei.
Societatea, involuntar, evoluează și se modernizează, iar ideal ar fi ca noi să ținem pasul. Familia putea însemna în trecut imaginea cu mileul și peștele de sticlă de pe televizor sau putea însemna mirosul de mâncare gătită de pe soba bunicii, somnul de prânz de la ora două la trei până când sunetul fabricii te trezea și știai că părinții tăi urmează să ajungă acasă. Între timp, familia poate să includă și bona care are grijă de tine până vin părinții la ora 18.00, de la serviciu, poate să fie și robotul Alexa care stă de vorbă cu tine în lipsa unei familii, poate fi câinele tău, pisica ta, iar partenerul tău poate fi un băiat sau o fată. Familia este cea pe care o alegi tu, să te însoțească pe drumul vieții. Cu cât inventăm mai multe structuri care să elucideze misterul familiei, cu atât riscăm să creăm mai multă confuzie.
Credit foto: Dragoș Dumitru
Această modernizare și individualizare a regulilor standard ale familiei le aflăm din textul scriitoarei Mihaela Michailov, pe versurile lui Bobi Dumitras și muzica lui Bobo Burlăcianu, de la….Fără Zahăr, și de la membrii familiei Fără Zahăr: Mihaela Radescu, Viorel Cojanu, Gabi Costin, Oana Cristina Puscatu, Silvana Negruțiu, Paul Dunca, coordonată de Radu Apostol.
Ce ar trebui să luăm cu noi acasă după seara petrecută la Teatrul Gong? Nu o lecție, ci o reconfirmare a variantelor deja existente ale familiei.
Cei de la Centrul Educațional Replika mai au un proiect, Copiii Migraţiei, parțial realizat în aceeași formație, care își propune să dezbată prin mijloacele artei teatrale problematica migrației forței de muncă, din perspectiva copiilor rămași în țară, copii care se adaptează noilor roluri sociale ale familiei, devenind ei înșiși cei care-și cresc fraţii mai mici sau au grijă unii de alţii.
Cum definim, deci, familia?
