Încercam într-o zi să fac un exercițiu de imaginație. Să-mi închipui orașul în care locuiesc fără evenimentele culturale (cu adevărat culturale) care au loc de-a lungul anului. Să-mi închipui orașul fără muzee, teatre, filamonică, balet, librării, cinematograf, să nu mai fie biblioteci și nici oameni entuziasmați, care să scrie și să vorbească despre educație și cultură. Ce s-ar întâmpla după un an? Cum s-ar dezvolta comunitatea și ce am avea de discutat unul cu celălalt? Iar exercițiul acesta al meu de imaginație l-am propus și altora. Și de acolo au pornit tot felul de discuții despre atomizare, plictiseală, lipsă de reacție, educație și implicit, cultură. Concluzia la care am ajuns a fost că nu ar mai exista ideea de comunitate, oamenii nu ar mai interacționa între ei și n-am mai putea vorbi despre „acel ceva”, care e dincolo de viața privată.

Așadar, între cultură și comunitate există un raport direct proporțional. Comunitatea generează idei, comunitatea pornește proiecte, comunitatea crește gradul de educație al unui oraș. Iar când zic comunitate, nu mă refer la insituțiile care finanțează și creează mediul potrivit pentru evenimentele culturale și educative, ci mă refer exact la acei oameni, pe care îi văd la toate proiectele frumoase ale Sibiului. Acei oameni care cumpără bilete la teatru, la film, la spectacole, la expoziții sau la orice alt eveniment și nu așteaptă o invitație de la prietenul prietenei care are o cunoștință comună cu verișoara organizatorului. Comunitatea activă e alcătuită din acei oameni care participă la un festival de film făcut nu cu fonduri publice, ci din prietenie, dar cu filme de calitate, acei oameni care participă la plantarea unei păduri, care aleargă la maraton pentru cauze sociale și care știu deja că timpul e mai important decât banii. Nu o să fii niciodată în pierdere dacă ai plătit bilet la un eveniment cultural, deși ai fi putut merge gratis în Piața Mare. Mai degrabă, o să fii în pierdere dacă ai fost la un eveniment de unde ai rămas doar cu câteva poze și un tag pe facebook, și dacă spectacolul pe care l-ai văzut, nu te-a făcut să-ți spui nici măcar o întrebare sau să-ți dorești să știi mai multe. Educația culturală nu se face de azi pe mâine, ci se construiește cărămidă cu cărămidă. Și dacă uneori nu găsim cărămizile potrivite, începem să ni le creăm singuri. Noi asta am început să facem.

foto: Dan Șușa