Tocmai ce s-a încheiat festivalul Astra Film, care și anul acesta a ridicat ștacheta și a adus în fața spectatorilor o mulțime de filme de non-ficțiune prin care a fost captată realitatea zilelor noastre. Despre ce presupune realizarea unui documentar am aflat de la trei regizori cu mai multă sau mai puțină experiență în această zonă cinematografică. Mara Trifu, Dan Chișu și Adriana Oprea au fost prezenți la Astra Film Festival și ne-au oferit niște răspunsuri la câteva curiozități despre producerea unui documentar.

De unde vine ideea unui documentar?

mara-trifu, regizorMara Trifu: Cred că cea mai faină parte la un documentar e că ideea se poate schimba pe parcurs foarte mult. Adică e un proces creativ de când ai ideea și scrii proiectul, iar când mergi și întâlnești oamenii se schimbă din nou și până la sunet și montaj, ideea se poate tot schimba și îmbunătați.

dan-chisu-615976lDan Chisu: Dacă e ceva care te marchează atunci poate fi un subiect bun. La mine a început vizionând filmele pentru WebSiteStory și dând de acest personaj m-a șocat. Un om care e la limita gestului suprem numai ca să fie el faimos îți atrage atenția. După care văzând ce a făcut în continuare și ce calitate de film există în spate am aruncat un glonț.

Adriana OpreaAdriana Oprea: În acest caz am luat-o pas cu pas. Am fost inițial într-o prospecție, am cunoscut echipa de la Muzeul Țăranului
Român  și am vrut să facem o cercetare cu ei și așa i-am cunoscut pe Călușari. Pe teren am fost puțin spectatori să spun așa, nu am intervenit cu nimic în ritualul, obiceiul lor, motiv pentru care ne-am chinuit destul de mult la montaj, pentru că nu puteam să-i mai punem să repete încă o dată dansul. Pas cu pas s-a construit, noi ne făceam o idee, un plan, un final, dar lucrurile se schimbă de foarte multe ori. Nu pornești din start că vrei să faci filmul așa, pentru că la final ajungi la cu totul altceva.

Cum se situează documentarul în România?

M.T.: Mi se pare că e într-o creștere. Față de ficțiune poate nu e la același nivel, dar mi se pare că sunt tot mai mulți oameni entuziasmați care vor să facă documentare și să vadă documentare.

D.C.: Nu sunt specialist, dar cred că se situează foarte bine. Am văzut filme extraordinare aici, la festival.

A.O.: Mă bucur că în afară de TVR, HBO am apărut și noi, Digi World. Încet-încet începem și noi să producem filme documentare și mă bucur că este un public tânăr pentru așa ceva. Din fericire, tot mai mulți încep să aprecieze acest gen și noi nu putem decât să ne bucurăm și să sperăm că încet-încet o să intre și pe TV aceste documentare.

Există o legătură între filmul documentar și cel de ficțiune?

M.T.: Da, cu siguranță. Orice film de acțiune are puțin documentar în el și orice documentar are întotdeauna puțină ficțiune. Adică întotdeauna e o interpretare a realității. Mi se pare că e mai apropiat de ficțiune, decât de jurnalism cel puțin.

D.C.: La mine există. Eu făcând numai filme de ficțiune până acum, e prima dată când fac un documentar. La mine cred că e multă ficțiune.

A.O.: Da, dar depinde ce gen de film documentar faci, dar da, la foarte multe există această legătură. Dacă este doar observațional atunci nu există, dar poți să faci un documentar eseu și atunci se apropie foarte mult.

Sunt anumite compromisuri pe care le faci atunci când realizezi un documentar?

M.T.: Cred că daca aș considera că e un subiect pe care trebuie să-l arăt, aș lupta pentru asta. În general, cred că nu e bine să faci compromisuri când faci un film de orice fel sau în artă în general.

D.C.: Să stai să muncești, să aduni, să urmărești, să te documentezi. Documentarea cred că este foarte importanta în acest caz. Nu poți să fii superficial în documentar, poti să fii superficial în ficțiune, adică nu e bine, dar se întâmplă.

A.O.: Compromisuri e mult spus, trebuie să faci sacrificii, trebuie să-ți dai seama ce e important și ce nu. Ăsta e cel mai greu lucru. Ajungi la un punct și trebuie să tai și tu ești cumva atașat de filmul tău. Plus că intervine și factorul emoțional. În filmul acesta a murit un personaj și e pentru prima oară în viața mea când trebuie să montez niște imagini cu un om care a murit. Cu atât mai mult, implicarea emoțională îngreunează munca în film.

I se face dreptate filmului documentar la acest festival?

M.T.: Da, cred că e cel mai important loc unde poți să arăți filme documentare la noi în țară.

D.C.: Este festivalul care face dreptate filmului, în primul rând și, poate e cel mai important festival din Europa de est, după părerea mea.

A.O.: Da, eu mă bucur foarte mult că există acest festival la noi în țară și că are un public tânăr.

 Sursă foto: Astra Film Festival