Mi-am început dimineața cu o poezie despre Nimic de-a lui Mircea Cărtărescu. Am închis. Parcă nu se lega de starea mea. E Ajunul și, de un timp, vine cu amintiri din vremuri în care dimensiunile lucrurilor erau hiperbolizate. Totul era mai mare, mai puternic, mai colorat. Mai viu?

Țin minte că într-un an, de Crăciun, atât de tare m-am îndrăgostit de zăpadă, încât mi-am umplut buzunarele hainei groase cu ea. Era atât de… albă, da albă, de strălucitoare, curată. Din basme ruptă. Și voiam să o am și primăvara, și vara, și mereu. Așa că am îndesat zapadă bine în buzunare spre topirea ei. Oana ține minte și acum sârguința cu care, cu două săptămâni înainte, înșira instalațiile pe covor și verifica toate beculețele să fie sigură că sunt în stare bună. Sau cum făcea alături de frații ei cu rândul în noaptea de Crăciun, să vadă când apar cadourile. Teia mi-a povestit de Cușma lui Guguță din care, până acum, nu am auzit darămite, să gust. Dar pare un desert delicios. Ce mi-a plăcut mult în poveștile ei de Crăciuun este cum tatăl ei confecționa bradul:
„Țineam de o creangă, el potrivea alta, le lega și aveam cel mai autentic și ecologic brad. Tata zicea că dacă curățăm brazii și alegem câteva crengi, vor crește altele, tinere, drepte. Să cumperi un brad crescut și tăiat pentru a decora casa i se părea tatei un moft somptuos.

Cosmin a găsit într-unul din ani, un cățel chiar în fața porții sale, sub o scândură ce-l proteja de zăpada grea. L-a dus bucuros în casă strigând roșu-n obraji că Moș Crăciun i-a lăsat cadoul la poartă. Cristian, în schimb, nu credea nici în Moș Crăciun și nici în Moș Nicolae:

Știam că o să primesc cadouri, pe care le descopeream prin casă cu câteva zile înainte. Asta era bucuria mea, să caut și să mă bucur înainte pe ascuns. Ca de fapt în ziua cu pricina să fiu pregătit. Odată l-am prins pe Moșu la două noaptea. M-am bucurat de cadouri și de atunci am învățat cum să fac surprize ca nimeni să nu își dea seama.”

Aleisha Sibhoun Prodea, coregrafă și balerină – Crăciunul în Noua Zeelandă… când mă gândesc la acea vreme, multe amintiri îmi vin. În primul rând, căldura puternică și grătarul împreună cu familia pe plajă. Schiam, mă scufundam, pescuiam. În noaptea dinainte de Crăciun mereu îi lăsam o scrisoare lui Moș Crăciun, alături de un pahar cu lapte. A doua zi ne trezeam cât de devreme posibil pentru a găsi cadourile la capătul patului și alergam în camerele surorilor mele pentru a le trezi și a vedea ce au primit. Apoi, întreaga familie, inclusiv bunicii, mătușile, unchii, verișorii, prietenii și vecinii veneau în vizită la un festin mare cu curcan la cuptor, friptură de porc, legume din abundență și dulciuri fel de fel. Multe zâmbete, voie bună, povești și somnul de amiază…

1058886_10156531668695727_1429826608_n 1419831_10156531671370727_781030338_n

Monica Florescu, pianistă – Una din cele mai frumoase amintiri ale copilăriei, legată de sărbătoarea Crăciunului și care a durat mulți ani la rând, a fost primirea bradului de Crăciun. Copil fiind, îl văzusem o dată pe Moș Crăciun într-o seară când i-am cântat și i-am spus o poezie. Însă apariția lui la noi în sufragerie m-a cam speriat. Moșul nu a vrut ca eu se ma tem de el și mi-a promis cu multă bunătate că va continua să îmi aducă un brăduț an de an. În fiecare iarnă, cu câteva zile înainte de Crăciun știam că Moș Crăciun va veni cu bradul și că-l va lăsa din zbor în balconul meu. Îl pândeam în fiecare noapte până cădeam în somn adânc. Locuiam la etajul zece și balconul era deschis. Mi se părea că aceast lucru reprezintă un avantaj pentru Moș Crăciun, care trece prin văzduh cu sania lui în nopțile geroase de iarnă. Cu aproximativ trei zile înainte de Ajun, Moș Crăciun lăsa bradul în balconul meu și dimineața mama mă chema la geam să văd brăduțul care ajunsese la noi. Ieșeam pe balcon cu ochii închiși și mă lăsam condusă de mirosul specific de brad, pe care îl descopeream cu bucurie și urma să îl împodobim. Acel miros a rămas strâns legat de copilăria mea, cu toate misterele ei.

12399519_10153102512946595_250541542_n

Boldizsár Emőke, actriță – În cultura maghiară nu vine Moș Crăciun, ci Îngerașul, așa că invenția lui Ceaușescu cu Moș Gerilă ne-a confuzat și mai mult. La gradiniță venea Moș Gerilă, prietenii români îl așteptau pe Moș Crăciun (în afară de Darius, pentru că părinții lui încercau să se supună întru totul regimiului comunist) și acasă la noi și la ceilalti copii maghiari venea Îngerașul. Asta până când am ajuns în grupa mare. Era ultimul an de grădiniță și părinții voiau sa faca ceva memorabil. Așa a venit la grădi Moșul (n-a mai insistat nimeni că-i Crăciun ori Gerilă). Scenariul identic cu show-ul oricărui Moș de la Mall sau de la firma de la tati. Când a venit rândul meu, am primit punga cu cadouri și am avut o revelație: Moșul nu e Moșul. Avea același inel ca tata, inelul tatălui meu moștenit la rândul său de la tatăl lui, inel cu inițialele lui ce l-au dat de gol. N-am zis nimănui nimic, dar m-am gândit că dacă Moș Gerilă oricum nu există și e doar o invenție a comuniștilor, Moș Crăciun tocmai mi-am dat seama că nu e real. Da’ oare Îngerașul?

12398922_10206393991621682_1541857737_n

Raluca Stratulat, violonistă – Țin minte mirosul… Of, Doamne… Cum îți lipeai nasul de geam noaptea, încercând să simți zăpada neatinsă printre florile de gheață, riscându-ți pielea în același timp, căci dacă erai prins nedormind după stingerea luminii, era vai și amar de pielea ta. Și stăteai așa minute bune până când te lua frigul din cameră, ce și se strecura timid prin tălpile goale. Și atunci te repezeai sub plapuma încă tremurând, dar cu inima bătându-ți tare-tare, în timp ce abia așteptai visele de cum avea sa fie. Și emotiile… Răscolindu-ți simțurile, începând cu pielea. Și apoi bucuria… Bucuria nesfârșită care te ținea să adormi. Abia așteptai să se facă mâine.

12399062_10207415319154653_997465311_n

Niccolo Faraci, compozitor și contrabasist – Crăciunul este un moment, pe care-l aștept mereu cu drag de când eram mic. Dau o foarte mare importanță acestor evenimente pure, sincere, ca visele de copil. Nu avem nevoie de multe pentru a da Crăciunului importanța pe care o merită. Doar trebuie să ne amintim de cum eram noi pe vremea copilăriei. Culorile Crăciunului, miresmele care mereu se schimbau… erau atât de felurite. Și ritualul așteptării acelei dimineți! Îmi amintesc bucuria pe care am simțit-o, în mașină, alături de părinții mei, mergând în vizită la prieteni pentru acea măreață cină din 24 decembrie și prânzul de Crăciun. Îmi amintesc focul din șemineu, mersul la biserică și ciocolata caldă de după. Modul de a te încălzi în această perioadă are ceva special… Ideea mea de Crăciun se referă la a nu căuta extravaganță. Sentiment pur, iubire și prietenie.

Gabriel Bebeșelea, dirijor – În familia mea, Crăciunul se sărbătorea pe două planuri. Părinții mei fiind cadre didactice, puneau mare preț pe serbările de la grădiniță și scoală, așa că aveam parte de mai multe runde de „întâlniri cu Moș Crăciun” – pentru orice copil prilej de fericire. Apoi acasă, când în Ajunul Crăciunului urma momentul cel mai important: împodobirea bradului. Sărbătorile de iarna erau (și sunt) un mare prilej de bucurie pentru că totul culmina cu petrecerea de ziua de naștere a tatalui meu, născut pe 1 ianuarie.

2015-12-23 23.11.36

Iustinian Turcu, actor Am fost un copil cuminte și foarte ascultător, era logic că Moșul va veni în fiecare an. Aveam impresia că trăiesc în cel mai frumos mod sărbătorile de iarnă și că nimeni nu se simte așa ca mine. Vin dintr-o familie în care mama a avut grijă ca educația religioasă să nu lipsească. Am fost obișnuit de mic, fie că venea Crăciunul sau Paștele, să țin post. De Crăciun, la finalul postului, apreciam mai mult bomboanele fondante din bradul împodobit, de care nu aveam voie să mă ating și-mi salivau ochii până la lacrimi. În ajun, mergeam de dimineața până seara la colindat cu sora mea și cu fratele meu, ajungeam obosiți de la atâta mers pe jos și luptat cu zăpada, împodobeam bradul (pentru că era lege ca bradul să fie împodobit de Crăciun) și ascultam colindele de pe caseta cu Ștefan Hrușcă. Scriam scrisoare Moșului, apoi mă așezam cu capul sub brad, altă regulă pe care o respectam cu sora mea în fiecare an, și ne uitam în sus. Câteodată unul dintre noi mai scotea câte un cuvânt, un oftat, dar în general ne plăcea liniștea pe care ne-o dădea lumea de luminițe, globuri și podoabe. Într-un an, Moșul a uitat să fixeze alarma de trezire. Ei, a fost o tragedie când dimineața la ora 08:00 nu era nimic sub brad. Până la urmă a făcut Moșul ce-a facut și cadourile au apărut. Acum am crescut… și de Crăciun nu mai vreau cadouri împachetate frumos și bomboane fondante, vreau să fiu fericit, vreau să mă bucur de luminile din centrul orașului și de colinde, să mă bucur de oamenii mulți și zâmbitori de pe stradă, de vinul fiert cu portocale și mere și de multe întâlniri pe care aș vrea să le am cu mine. Crăciun Fericit!

10416629_767769016578860_8699526732425619348_n