În România, baletul e o alegere a părinților pentru fetițe, cel mai adesea. Aș spune din păcate, pentru că, la noi, mentalul colectiv atribuie baletului trăsături eminamente feminine, deși, dincolo de grație și sensibilitate, baletul înseamnă forță, control, disciplină. Mai înseamnă o conexiune permanentă cu muzica adevărată, cu acordurile fine și cu ritmul lăuntric al marilor compozitori. E mișcare și poză, în același timp. Dinamica baletului e zbor și plutire, iar secundele statice sunt magnifice încremeniri statuare.

Balerina neozeelandeză îndrăgostită de Sibiu și iubită de copii

Pe Aleisha sibienii o cunosc din spectacole, mai ales. A lăsat țara ei natală și fabuloasa scenă din Melbourne, pentru a se stabili și lucra la Sibiu. Copiii care sunt în preajma ei o iubesc pentru calmul, răbdarea și implicarea ei totală. Absolventă a Australian National Theatre Ballet School, unde a obținut o diplomă avansată în dans clasic și coregrafie, Aleisha a început baletul la 4 ani, fiind un copil pentru care această formă de mișcare a însemnat și o modalitate excelentă de a-și irosi surplusul de energie.

Actualmente, Aleisha este unul dintre cei mai îndrăgiți coregrafi de la Teatrul de balet din Sibiu. În același timp, e și balerină, dar și maestru de repetiții. Aflându-i povestea, am dorit să o cunoaștem și prin prisma interacțiunii ei cu copiii, în general, și cu micile balerine, în special:

„Pentru mine este minunat să-i vad pe micuții care vin să urmărească spectacolele de la Teatrul de Balet din Sibiu și să-i observ în pauze practicând mișcările sau încercând să copieze ceea ce au făcut dansatorii profesioniști. În cazul copiilor care și practică baletul, e impresionant să văd că ajung mai devreme la ore și exersează coregrafia sau o nouă mișcare pe care au învățat-o anterior. Atunci, e limpede că vezi dragoste pentru balet și visul din mintea lor.”

În grupele de balet de la Sibiu, rareori dai de câte un băiat, iar când îl întâlnești, constați că e fratele mai mic al unei fetițe balerine. Dar și așa stând lucrurile, copiii care fac de mici balet dobândesc o atitudine aparte. Nu mă gândesc  neapărat la marii performeri, la copiii care excelează și ajung să facă din balet ocupația principală a vieții lor, ci la cei care, în mod constant, văd în dans o cale de a explora frumosul și de a-și cultiva spiritul. Pentru ei, baletul nu e numai o formă de expresie artistică, ci e și bucurie, relaxare, emoție. Acești copii cresc armonios, fizic și psihic, dezvoltându-și constant sensibilitatea și receptivitatea artistică.

balet_copii

foto: Dan Șușa

Care este explicația? „În cazul baletului, concentrarea este multiplu stimulată, prin ascultare, atenție și execuție, astfel că memoria cerebrală și cea musculară sunt folosite simultan. Dincolo de asta, în ultimii ani de predare, am observant cât de important este în cazul copiilor să înțeleagă muzica și să perceapă ritmul, iar împreună cu acestea să descopere dragostea pentru mișcare”, precizează Aleisha.

„Baletul înseamnă muncă în echipă și comunicare”

Desigur, orice formă de mișcare e binevenită, mai ales că vorbim de generații de copii predispuse la sedentarism și pentru care alternativa tehnologică e mai facilă și mai spectaculoasă. Aleisha ne-a detaliat care sunt beneficiile fizice și psihice ale practicării baletului de timpuriu:

„Baletul crește flexibilitatea, coordonarea, echilibrul, forța musculară și contribuie la lărgirea gamei de mișcări. Săriturile îmbunătățesc ritmul cardiac și, implicit, rezistența fizică. Baletul, însă, formează personalitatea copiilor; le stimulează încrederea în ei și inspiră un sentiment de mândrie și de realizare. Pe măsură ce copiii stăpânesc mai multe combinații și o coregrafie anume, stima lor de sine sporește și poate fi transferată cu success în alte zone ale vieții lor.”

De ce iubesc copiii baletul, iar unii dintre ei nu vor să renunțe nici la adolescență, cu toate că își doresc o carieră profesională în cu totul alte domenii? Am stat de vorbă cu câteva fetițe, pe care le-am întrebat ce înseamnă baletul pentru ele: „Un alt mod de a respira”, a răspuns Bea (16 ani). „Eliberare și emoție”, completează Ana (12 ani). Ce simt fetele când dansează?„Bucurie. Parcă aș zbura într-o lume paralelă” (Maria, 12 ani). Pentru Maia (10ani), „baletul e ca o poezie cu mult soare și dans”, iar Andreea (11 ani) ne mărturisește: „Dacă nu ar fi baletul, nu ar fi o parte din mine.”

foto: Dan Șușa

Dacă percepem cu toți senzorii activi atmosfera din sala de curs, înțelegem că baletul poate spune povestea unei copilării frumoase și normale: una despre solidaritate, legături emoționale, empatie. Trăind astfel zi de zi, și printre adulți, dar și printre copii, Aleisha ne confirmă: „Socialmente vorbind, baletul întărește relațiile interumane. El este o modalitate excelentă de a întâlni persoane noi și de a interacționa. Odată cu relaxarea și consumarea excesului de energie, baletul înseamnă muncă în echipă și comunicare, fiind o activitate care expune copiii la o combinație de mișcare, muzică și performanță artistică.”

Baletul poate fi o opțiune fericită, chiar dacă va fi o activitate practicată temporar. Fetițele balerine merg, se așază, gesticulează într-un fel care le trădează un exercițiu asiduu al eleganței mișcărilor. Nimic nu e forțat. Toate acestea sunt parte a ființei lor fluide. Vorbesc, chiar, într-un fel anume, e la ele o finețe cultivată de muzică și de comunicarea aparte dintre profesor și elev. Privindu-le, e imposibil să nu remarci un contrast fascinant între aparenta fragilitate a ființei lor exterioare și forța unei atitudini care vine din interior și e încărcată de prestanță și noblețe.

autor: Minodora Sălcudean

foto: Dan Șușa

*articol apărut în ediție tipărită Capital Cultural nr. 8.