-Românii cu românii și romii cu romii, fără supărare. Doar așa jucăm.

– Păi și noi? În care echipă să mergem? (Noi eram mai închiși la culoare și de obicei, toată lumea credea că suntem de-ai lor, „din vale”).

– Doi la noi și doi la ei. Și începem!

Așa erau jocurile noastre în curtea școlii. Doar că noi nu țineam neapărat cont de etnie, ci auzeam de la cei mari că nu prea e bine să ne amestecăm. Deși, cine să mai țină cont când ne prindea jocul și aveai nevoie de portar bun și alergătorii cei mai sprinteni. Mult mai târziu am pus toate astea într-un alt context. Al comunităților.

Cu romii am crescut de mici și erau de-ai noștri. Iar despre celelalte comunități am aflat puțin câte puțin, dar mai târziu. Sașii cu casele lor deosebite, maghiarii cu muzicieni de jazz și fotografi renumiți, evreii cu Sinagoga Mare care e printre cele mai frumoase din Transilvania, chinezii cu simbolurile lor din cultura tradițională. În funcție de regiunea geografică, comunitățile sunt altele și diferite.

Dincolo de criteriul etnic, fiecare  dintre noi suntem incluși, definiți, susținuți, recunoscuți de un  grup,  de  o comunitate.  Identitățile  noastre, valorile, grupurile pot fi diferite, însă, respectul pentru diversitatea  socială și culturală  ar trebui să existe la baza  oricărei comunități. Doar așa  se poate  contura  o societate echilibrată.  Iar ca să respectăm,  e necesar să cunoaștem.

Cu gândul la „comunități”, am pornit în căutarea locurilor, a oamenilor și a poveștilor. Am căutat să vedem ce mai înseamnă astăzi o comunitate, cum arată România de la sat și de la oraș. Cum e explorat termenul „comunitate” în artele spectacolului și cum ne identificăm fiecare cu un grup sau altul. Care sunt prejudecățile ce ne țin la un pas distanță să aflăm povestea unui om al străzii, a măturătorilor sau artiștilor care nu sunt încă în lumina reflectoarelor.  Tu cum ai descrie comunitatea din care faci parte?

*articol apărut în ediția tipărită Capital Cultural nr.10

sursa foto: http://wrkshp.org