Anul viitor, pe vremea asta, România va fi predat deja Finlandei, după 6 luni presărate cu succese, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. La summitul special UE din 9 mai, de la Sibiu, se va fi bătut în cuie deja strategia și direcția Uniunii Europene post-Brexit. Bun, acestea sunt scenariile pozitive în ceea ce privește politica mare, pe care, de data aceasta, din inerție și noroc, și România va putea să-și lase amprenta, dacă nu prin viziune și inițiativă, măcar prin ospitalitate, ca gazdă.

Pe lângă Summit, în 2019, Sibiul, și de data asta întreg județul, are ocazia să pună în practică un credo de bază al Uniunii Europene, și anume, că o Europă puternică este o Europă a regiunilor. Județul Sibiu va purta în 2019 titlul de Regiune Gastronomică Europeană.

Dzintars Kristovskis, ambasador al regiunii Riga-Gauja, RGE 2017 // Credit foto: rigagauja.lv

Dacă în anii premergători Capitalei Culturale Europene, și în anul 2007, puteam să observăm cu ochiul liber transformările prin care trecea orașul pentru pregătirea evenimentelor culturale, de data aceasta, pregătirile pentru Sibiu – Regiune Gastronomică Europeană 2019 – nu se lasă atât de ușor devoalate, întrucât dezvoltarea unui program coerent pentru 2019 înseamnă mai mult decât finanțarea renovării patrimoniului construit, al spațiilor de evenimente sau al spațiului public. Deținerea titlului de Regiune Gastronomică Europeană implică un angajament pe care și-l iau toate părțile interesate, pentru valorizarea patrimoniului cultural și natural, prin scoaterea în evidență a particularităților gastronomice regionale. Despre dificultățile și barierele, dar și despre beneficiile și câștigurile unui astfel de demers, am stat de vorbă cu Diane Dodd, președintă și co-fondatoare a IGCAT (International Institute of Gastronomy, Culture, Arts and Tourism – Institutul Internațional de Gastronomie, Cultură, Artă și Turism) precum și directoare executivă și inspirația din spatele Platformei Regiunilor Gastronomice Europene și a Titlului Regiune Gastronomică Europeană.

Cu această ocazie am aflat că ideea de a crea o platformă care să ofere regiunilor un cadru propice pentru a împărtăși experiențe și exemple de bune practici, își are într-adevăr rădăcinile în experiența acumulată de-a lungul anilor de Diane Dodd, consultant și raportor pentru mai multe Capitale Culturale Europene. „Mulți dintre experții noștri provin din domeniul turismului, din domeniul cultural sau gastronomic, iar în urma unor întâlniri pe care le-am avut, în anul 2011, a rezultat și un referat științific în care am evidențiat problemele pe care regiunile le înfruntă, când aplică pentru titlul de Capitală Culturală Europeană. Acest program fiind destinat orașelor, regiunile Ruhr cu orașul Essen, Germania și Cornwall din Marea Britanie, au avut mari dificultăți în a convinge juriul CCE să primească titlul. În același timp am observat că există un mare interes din partea regiunilor de a beneficia de pe urma oportunităților oferite de un titlu precum Capitala Culturală Europeană.”

Restaurantul pop-up GAST, RGE Brabantul de Nord, Olanda 2018

O altă mare diferență față de Capitala Culturală Europeană o reprezintă modul prin care regiunile pot ajunge să dețină titlul de Regiune Gastronomică Europeană. Primul pas pe care regiunile trebuie să îl facă, este să devină membre ale Platformei Regiunilor Gastronomice Europene pentru o perioadă de cel puțin 5 ani. Prin apartenența la Platformă, regiunile primesc posibilitatea să depună un dosar pentru candidatura la Titlul RGE, comisia de experți a IGCAT analizând ulterior acest dosar. Diferențele nu se opresc însă aici, după cum precizează Diane Dodd: „În primul rând, RGE nu are nimic de-a face cu Uniunea Europeană. Aceasta a fost, de la început, o inițiativă la firul ierbii, care a aparținut regiunilor. Noi am fi chiar fericiți să invităm regiuni în platforma noastră și din afara Uniunii Europene, pentru că după cum se știe, în Consiliul European sunt 47 de țări, iar din punctul nostru de vedere, toate acestea sunt Europa. În al doilea rând, dacă prin ceea ce facem noi, am putea să influențăm deciziile UE, ar fi minunat, dar momentan UE este foarte mult o platformă economică, care lucrează după modele învechite. De exemplu, am participat la o ședință DG Growth (Directoriatul General al Comisiei Europene) pe tema turismului, unde s-a vorbit despre anul turistic, iar tema principală a fost relația UE – China, mai precis, cum pot fi aduși mai mulți turiști chinezi în UE. China este văzută ca o piață în creștere. Am fost foarte dezamăgită, pentru că a fost vorba doar despre cum băgăm mai mulți oameni în avioane, despre cum obținem mai multe nopți de cazare, dar nu s-a vorbit deloc despre calitatea experienței pe care turiștii ar urma să o aibă. În acel moment am ridicat mâna și am spus că noi nu împărtășim această viziune. Din punctul nostru de vedere, Europa este despre altceva, este despre calitate și stil de viață. Iar din momentul în care vrem să concurăm cu America sau Asia, din punct de vedere a cifrelor, nu avem cum să ținem pasul. Noi nu avem cifrele respective, și nici nu ar trebui să ne apropiem, întrucât și numărul actual de turiști din Europa este sufocant. Așadar, haideți să schimbăm modelul, să avem mai puțini turiști dar care să plătească mai mult .“

Diane Dodd // Credit foto: igcat.org

Până în acest moment s-au alăturat Platformei regiuni din zece țări, fiecare dintre acestea purtând deja sau urmând să poarte Titlul de Regiune Gastronomică Europeană. Seria a fost deschisă de regiunile Minho din Portugalia și Catalonia din Spania, în anul 2016. În 2017 le-au urmat regiunile Riga-Gauja din Letonia, Lombardia de Est din Italia și Aarhus – Danemarca Centrală. Anul acesta titlul le-a fost acordat regiunilor Brabantul de Nord, Olanda și Galway – Irlanda de Vest. Alături de Sibiu, în 2019, titlul va fi purtat de către regiunea Egeea de Sud din Grecia. Pentru anul 2020 este confirmată deja regiunea Kuopio din Finlanda, urmând să i se alăture cel mult alte două (trei fiind numărul maxim de regiuni care pot deține titlul în decursul unui an), regiuni din Portugalia și Slovenia, dosarele de candidatură ale acestora fiind încă în faza de evaluare.

RGE Galway, Irlanda de Vest 2018 // Credit foto: foodontheedge.ie

La ce putem să ne așteptăm de la anul în care Sibiul va purta acest titlu? Cel mai simplu cred că este să ne uităm la problemele întâmpinate dar și la inițiativele sau programele susținute de regiunile care au trecut deja prin asta. Diane Dodd ne oferă aici exemplul regiunii Galway din Irlanda: „În Galway, Irlanda de Vest – Regiune Gastronomică Europeană 2018, fac o treabă extraordinară cu producătorii locali, cu ajutorul oferit IMM-urilor ca să-și reinventeze mâncarea, dar problema lor este exportul: cum exporți produsele locale? Irlandezii produc cartofi și bere verde de St. Patrick’s Day, dar cum exporți lucrurile acestea? Cum faci lumea să afle despre aceste produse locale minunate? Concluzia la care aceștia au ajuns a fost că poate nu ar trebui să se concentreze atât de mult pe export, ci să convingă oamenii să vină acolo ca să se bucure de acele ingrediente extraordinare. Tot în acest an, Galway va găzdui o conferință numită Food on the Edge, la care vor participa bucătari de top din întreaga lume, iar aceștia vor discuta despre pace, despre securitatea hranei, teme periferice activității lor, dar atât de importante pentru lume. Pe lângă asta vor gusta și din produsele locale, bineînțeles. Vor gusta din carnea, brânzeturile produse acolo. Vor gusta din celebrul miel păstrat pe un pat de lavandă și sărat cu sare de mare. Poate cel mai bun miel din Europa. Iar Sibiul ar putea face același lucru. […] Sibiul cred că este una dintre regiunile care ar putea beneficia cel mai mult de pe urma acestui titlu, și spun acest lucru cu toată sinceritatea, pentru că de fapt în regiunile care au fost mai puțin dezvoltate, în sensul economic al dezvoltării, vedem acum niște adevărate comori, date fiind oportunitățile oferite de ecoturism, turism rural, mâncare organică, naturală, de posibilitățile de a dezvolta o ofertă cu totul diferită pentru lume, față de zona mea, de exemplu. Eu locuiesc acum în Catalonia, astfel că bătălia aici este de a transforma turismul de masă într-un turism sustenabil. Este o provocare imensă. Iar dacă privești lucrurile la bază, cred că poți spune: Nu, nu acesta este tipul de turism pe care ni-l dorim; ne dorim mai puțini turiști și vrem ca turiștii care ne vizitează să fie mai respectuoși și mai cu dare de mână.“

Brabantul de Nord, regiunea din, ce ironie, sudul Olandei, este cealaltă purtătoare, în anul 2018, a titlului de Regiune Gastronomică Europeană. Și regiunea care l-a dat pe Van Gogh a găsit o modalitate foarte inovatoare de a-și pune în evidență cultura gastronomică. Într-o fostă capelă, timp de 24 de luni va funcționa un pop-up restaurant, numit GAST (trad. oaspete), pe la care se vor perinda 24 dintre cei mai buni bucătari din regiune. Primul dintre aceștia, Soenil Bahadoer, chef distins cu 2 stele Michelin, a oferit o abordare culinară în 5 feluri a operei lui Van Gogh, în timp ce lucrări de-ale acestuia din urmă, erau proiectate pe pereții bisericii.

Simpozionul Food on the Edge – RGE Galway, Irlanda de Vest 2018 // Credit foto: foodontheedge.ie

În esență, ideea din spatele Regiunii Gastronomice Europene este de a crea ceva ce reprezintă doar startul într-un proces mult mai amplu și de lungă durată, ne explică Diane Dodd. „Asta am încercat să facem, pentru că atunci când te gândești la regiuni, este clar că trebuie să incluzi agricultura, trebuie să incluzi mâncarea, pentru că de acolo provine mâncarea pentru orașe. În Europa, în general, se constată că mediul rural este în mare pericol. Iar pericolul vine din mai multe direcții. Din exodul creierelor, de exemplu, pentru că tinerii aleg să meargă la oraș să muncească. Alt pericol vine din partea marilor companii multinaționale, care forțează fermierii să se adapteze la noile tehnologii, la diferite tipuri de agricultură care includ pesticide și semințe modificate genetic. Aceste lucruri modifică peisajul regiunilor noastre.“

În cele din urmă, rămânem din conversația cu Diane Dodd cu înțelegerea că succesul Sibiu – Regiune Gastronomică Europeană va depinde în mare măsură de energia creativă cu care toți cei interesați, de la administrațiile publice, la producători și antreprenori locali, până la locuitorii regiunii, vor fi dispuși să contribuie. Și nu e doar atât. E vorba, în fine, despre „o alegere de stil de viață, unde oamenii o să se conformeze cu un lifestyle bun, cu mâncare bună, cu ingrediente bune, cu o companie bună și un ritm al vieții bun sau o să continue să investească în modele economice despre care știm cu toții că nu sunt sustenabile?“.

Da, putem spune de pe acum că 2019 va sta sub semnul alegerilor.

*articol apărut în Capital Cultural nr. 13, ediția tipărită