India o întâlnim astăzi la fiecare pas. În filme, muzică, teatru. În stilul vestimentar, tehnici de masaj, design floral și interior. Aseară am întânit-o, pentru prima oară, în dans, unde, Teatrul de Balet Sibiu a prezentat în premieră Baiadera, un spectacol de balet clasic ce are la bază coregrafia originală a lui Marius Petipa, pe muzica lui Ludwig Minkus.

Tot timpul îmi propun să ajung cu 15 minute înainte ca spectacolul să înceapă. Aproape niciodată nu reușesc. Aseară a fost o excepție. Prima reprezentație avusese loc  cu o zi înainte, iar reacțiile au fost surpinzătoare. Mai toți prietenii și-au dat check-in și îmi spuneau că trebuie neapărat să merg. „E diferit de tot ce ai văzut până acum la balet”, îmi zice Dragoș. „Despre Baiadera nu ai cum să nu faci un articol”, adaugă Bianca.  De obicei eu sunt cea care le face recomandările , așa că m-am grabit să ajung, pentru că biletele erau aproape epuziate.

Baiadera

Am stat în rândul doi, foarte aproape de scenă, undeva la jumătate. Când mă uit în stânga și în dreapta am senzația că stau la granița dintre două lumi. În stânga,  două fete, adolescente, își fac selfie. Spectacolul nu a început, așa că au timp să își pună și un efect special cu flori, sub formă de coroniță, pe capul lor. Nu le place. Încearcă și un efect de curcubeu. Mult mai bine!

În dreapta sunt două doamne și un domn, undeva la 60 ani, studiază programul. Recunosc ușor balerinii din pliant și îi identifică în alte spectacole. Domnul o ajută pe doamnă să-și scoată eșarfa și citesc mai departe programul. În spatele meu, grăbit, se așează un băiat. O roagă pe fata de lângă el, care îl aștepta să îi facă rapid un rezumat „că el nu le are cu baletul.” „Trebuie să urmărești atent primul act. E cel mai important, acolo se întâmplă cele mai multe, după, îți dai tu seama”, îi spune fata.

Se stinge lumina, se trage cortina, începe Baiadera. Acțiunea se petrece în India și are la bază drama unei dansatoare în templu (baiaderă), Nikia (Ayaka Nagai), care îl iubește pe Solor (Kirill Ermolenko), un războinic nobil. La rândul său, Nikia este iubită de Marele Brahan (Daniel Plier), pentru care însă ea nu simte nimic. În Actul 1, Scena I asistăm la ritualul indian al focului.  Nikia și celelalte baiadere le oferă fachirilor apă din fântâna sacră. Fără să fie auzit de cineva, Magedaveya (Kenichi Murata) îi șoptește Nikiei că Solor va veni să o vadă în acea seară. Întâlnirea lor secretă este vegheată de către fachir. Cei doi îndrăgostiți își jură dragostre eternă, iar Solor o roagă pe Nikia să fugă cu el. Marele Brahman aude conversația și jură să îl ucidă pe Solor.

Adaptarea coregrafică realizată de către Aleisha Gardner și Kirill Ermolenko reușește să dozeze rolurile, asftel încât nu doar prim-soliștii să fie puși în evidență. Nu am putut să nu îl remarc pe balerinul Kenichi Murata care nu a transmis doar prin dans ci și prin mimica feței și expresivitatea ochilor. Aplauzele finale au confirmat că nu este doar o părere subiectivă.

În Actul 1, Scena II, Rajahul Dugmanta (Andrei Dunaev) îi spune fiicei sale, Gamzatti (Gabriella Delgado), că în acea zi își va întâlni viitorul soț, căruia i-a fost promisă încă de când era o copilă. Privind portretul lui Solor, Gamzatti se îndrăgostește de acesta. Rajahul îl invită pe Solor la palat, i-o prezintă pe fiica sa și le explică celor doi că trebuie să se căsătorească.  Marele Brahman vine la palatul Rajahului pentru a-i împărtăși secretul lui Solor și al Nikiei. Îi spune despre dragostea secretă dintre cei doi, sperând că Rajahul îl va ucide pe războinic. Rahajul decide, însă, să o ucidă pe Nikia.Baiadera

Corpul de balet a excelat și de data aceasta, iar în ajutorul lor a venit și decorul realizat de Ionuț Cristian Marin, dar și costumele realizate de Anamaria Șut.

De la templul în ansamblu, până la cele mai mici detalii, precum portretul lui Solor, realizat după chipul balerinului Kirill, totul se îmbina pentru ca spectacolul să fie complet.

În Actul II, acțiunea se mută în grădina palatului, unde, un ospăț este ținut pentru a celebra logodna lui Solor cu Gamzatti. Nikia primește porunca de a dansa la logodna celor doi. Sclavele lui Gamzatti îi oferă baiaderei un coș cu flori, iar aceasta crede că sunt de la Solor. În coș se ascunde un șarpe veninos care o mușcă și Nikia moare.

Scena din grădină a fost cea mai apreciată de către public, culminând cu suita Idolului de aur (Kaito Sekino) Aplauze s-au auzit continuu, poate și în momentele în care liniștea conta. Dar asta le face și mai sincere. Alături de cei 40 de dansatori ai Teatrului de Balet Sibiu, pe scenă au urcat și dansatori ai Ansamblului Folcloric „Cindrelul – Junii Sibiului”, dar și copiii de la Școala de Balet Adela Floricioiu și Școala de Balet Arabesque.  Una dintre cele mai mici balerine, îi explica, în pauză, tatălui său care sunt balerinii și din ce țări provin. Alta îmi spune că deși nu e pentru prima oară alături de balerini mari pe scenă, a fost emoționant, iar  când o să crească vrea să fie precum Ayaka Nagai.

Daniel Plier și Andrei Dunaev au fost aleși de către coregrafi pentru că se doreau doi actori profesioniști, iar în aceelași timp, pentru autenticite, au preferat să lucreze cu actori care se apropie  de vârsta personajelor.

Profesioniști este și cuvântul prin care un spectator descrie spectacolul: „Superb! Extraordinar! Minunat! Sunt foarte încântat! O realizare excepțională! Se vede profesionalismul!”, exclamă la final, după ce a aplaudat neîntrerupt.

Ultimul act l-a prezentat pe Solor în cortul său. Cuprins de regret și îndurerat de moartea Nikiei, acceptă compania fachirului, care încearcă să îl distragă. Aflat sub influența opiumului, Solor visează că s-a reunit cu Nikia în Regatul Umbrelor.

Diagonalele, sincronul impecabil, solo-urile și pas de deux-ul au făcut deliciul publicului. „Bravo” se auzea din toate colțurile sălii. „Nici nu știți cât îi apreciez eu pe acești copii. Vă imaginați orașul ăsta al nostru frumos fără ei? Eu nu!”, îmi spune un domn care a stat în primul rând.” „A fost precum în viața reală. Îți pare rău doar când e prea târziu. Corpul de balet a fost bravo, la fel și cele mici”, adaugă o tânără.  „Chiar mi-a plăcut. Și dansul și muzica. Însă, dacă știam că durează așa mult nu mai aduceam și copilul. Ultiumul act se putea scurta”, adaugă o mămică.

Dacă în mod normal nu plecam de la spectatol fără să vorbesc cu balerinii, de data aceasta am făcut-o. Nu pentru că a durat două ore spectacolul și doua pauze a câte 15 minute, ci din respect pentru munca lor. Pentru că a fost un spectacol lucrat în cele mai mici detalii, pentru că au muncit la fiecare pas, pentru că pe fața lor vedeai zâmbete, chiar dacă sudoarea de pe frunte striga oboseală. Pentru toate astea și multe care nu se văd pe scenă, merită ca după spectacol să inspire iubirea publicului, nu întrebările unui reporter fascinat de ei și de India.

Baiadera va fi reluat luni, 6 noiembrie și marti, 7 noiembrie 2017, pe scena mare a Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, de la ora 19:00.