Prin artă, decodăm viața. La fel și regizorul Armin Petras care, în chip premeditat, ridică oglinzi între realitate și scenă, cu gândul bun de a ricoșa direct în rândurile spectatorilor, prin reflecție, întrebări, îndoieli care să iște, în final, în interioarele deschise ale publicului, toleranță.

Artă incandescentă, teatrul lui Armin Petras conturează sclipiciul superficialului în concomitent cu forări la adâncime ale actualului. Astfel, personajele sale, sub iluzia propriei profunzimi, sunt angrenate într-un veritabil bluff prin consumarea iresponsabilă a unui cocktail de informații. Monocultura epuizează societatea, iar Armin Petras reușește în acest spațiu confuz și ușor isteric, să contureze o hartă a realității prin cuvânt, prin text la care alătură dansul, muzica. Un spațiu pluridisciplinar…

Reporter: De ce teatru?

Armin Petras: Pentru că este viața mea. Am început la 23 de ani. Am studiat pentru o perioadă scurtă de timp în Berlinul de Est la o școală de teatru, iar în anul 1988 am ajuns în Germania de Vest unde m-am alăturat unui grup francez pentru ca, în final, să ajung la un teatru de stat, locul unde am activat timp de 20 ani.

Reporter: Tocmai mi-ai enumerat etapele parcursului tău. Acestea sunt doar borne temporale, însă ce te-a determinat să alegi teatrul?

A. Petras: Ce m-a determinat?! E o întrebare destul de dificilă… Ce ar fi trebuit să aleg!? Adică m-a pasionat scrisul, textul, vroiam să devin scriitor sau preot. Am vrut doar să trăiesc într-un sat mic și să lucrez acolo, dar, la un moment dat, aflându-mă în armată, am întâlnit o actriță care m-a invitat să iau parte la spectacolul lor. Am ajuns la închisoare și, în final, ideea de a face teatru mi-a surâs.

Reporter: Încarcerat? De ce?

A. Petras: Da. Am fost arestați, pentru că am pus în scenă un spectacol pacifist. Nu era o idee bună să faci un spectacol pacifist în armată, în orice armată a lumii.

Reporter: De ce ați ales să luați parte la acel spectacol, știind totuși ca ar putea fi periculos?

A. Petras: Pentru că m-au rugat. Pentru că eram parte a generației punk și mi se părea absolut normal să fac lucruri periculoase. Și, în plus, nu eram suficient de talentat pentru o eventuală carieră muzicală în punk.

Reporterul: Într-o conferința de presă ați spus că ați vrut să deveniți coregraf și, după cele spuse mai sus, muzician, ambele din sfera creației. De ce nu economist sau inginer?

A. Petras: E destul de ușor… Nu știu să gestionez banii și nu sunt priceput cu lucrurile tehnice.

Reporter: Și când a început să se manifeste această nevoie de a crea?

A. Petras: Cu siguranță în copilărie. Știu că făceam doar două lucruri: jucam fotbal și citeam cărțile din biblioteca tatălui meu, biolog de profesie, care era foarte bogată.

Armin_Petras

Reporter: Cum îți alegi textele pentru spectacole? Care este sursa de inspirație, experiența personală a acelui moment sau nevoile societății din acea vreme?

A. Petras: Cred că este o combinație între experiențele mele personale și ceea ce se întâmplă în jurul meu. Poate fi o prestație dintr-un spectacol, o carte recent citită sau un film. Caut tot timpul să îmi adaug propria viziune asupra a ceea ce creez. Nu este ușor, desigur, să îmbini toate acestea, întrucât experiențele sunt nenumărate și timpul modifică perspectiva aspra lor. Este greu să hotărăști ce e și ce nu e interesant. Acesta este primul pas, apoi intervine punerea în scenă, decorul și altele.

Reporter: Nu sunteți interesat de problemele oamenilor bogați, de problemele așa-numitei bourgeosie. Dar oare nu toți oamenii au aceleași probleme?

A. Petras: Nu. Desigur că sunt probleme pe care toți le avem, precum moartea, predispoziția la cancer și altele, dar sunt de părere ca fiecărui individ îi este caracteristic un context social, iar acest context este foarte important. De exemplu, în zilele noastre ne confruntăm cu o criză economică și religioasă. Ne punem întrebarea cu ce religie mă identific, pentru ce tip de economie optez. Dacă aș fi bogat, aș avea un altfel de probleme față de cele pe care le-aș avea dacă nu aș fi bogat. Nu spun că oamenii bogați nu au probleme, dar aceste probleme nu reprezintă o prioritate pentru mine.

Reporter: Și atunci, întrebarea mea este ce fel de societate creionează spectacolele dumneavoastră?

A. Petras: Societatea modernă, societatea în care trăiesc, cea europeană.

Reporter: Contactul permanent cu mass-media dă actualitate spectacolelor tale… făcând un înconjur al globului prin atingerea unor probleme întâlnite în diferite colțuri ale lumii…

A. Petras: Am preluat numeroase știri de la televizor sau din alte surse de informare, dar nu le-am concretizat imediat în spectacolele mele. Însă da, aceste aspecte mă influențează. Chiar în timpul repetițiilor pentru spectacolul de mâine seară vorbeam cu o tânără actriță despre nevoia excesivă de înfrumusețare în rândul tinerelor din Brazilia, unde fiecare fată de 18 ani apelează la operațiile de mărire a sânilor. Ceea ce pentru mine este o nebunie, întrucât devii bun doar dacă te încadrezi într-un anumit tipar. Așadar, se promovează o imagine greșită a frumuseții. Am avut ocazia, în anul 2007, în timpul pregătirii unui spectacol chiar în Brazilia, să asist la o petrecere care celebra faptul că o femeie din mahalaua braziliană, foarte săracă, avea posibilitatea să-și facă o operație de acest gen.

Reporter: Dacă tot ai amintit de Five morgen, despre ce este vorba în acest spectacol?

A. Petras: Texul spectacolului este scris de Fritz Kater și este un science-fiction, ceea ce mi s-a părut o idee interesantă să punem în scenă un asemenea spectacol. A fost scris cu ocazia unui festival din Germania, ce va avea loc peste 2 săptămâni, festival al cărui nume este TERRORisms și noi, ca parte a Union des Theatres de l’Europe, împreună cu alte 5 teatre europene am pregătit fiecare un spectacol a cărui temă este terorismul în diferite țări, precum Serbia, Israel, Norvegia, Germania și Franța. Și unul dintre aceste 5 texte este Five Morgen. Acesta descrie o zi din viitor în care are loc un atac terorist asupra unui oraș, iar acest atac este redat din perspectiva a 5 persoane diferite. Aceasta ar fi ideea principală e spectacolului.

nathan-inteleptul-4

Reporter: Legat de terorism, am citit despre o doamna Laica Bokhari, din Norvegia. Care este aportul ei în Nathan Înțeleptul?

A. Petras: Laica face parte din spectacolul nostru. Este un om extraordinar. Născută în Bangladesh, a lucrat în Londra și în Oslo, iar subiectul pregătirii ei științifice este terorismul. Fratele ei a murit în timpul propriului atac terorist, iar ea face parte din biroul Primului-Ministru al Norvegiei în calitate de consultant în probleme legate de terorism, după atacurile de acum doi ani din Oslo.

Reporter: Contribuția ei trebuie să fi fost considerabilă în realizarea spectacolului.

A. Petras: Da. Ne-a ajutat foarte mult cu partea de cercetare. Am discutat intens, timp de doi ani, despre acest proiect la Oslo și întâmplarea face că în timpul acestor discuții avea loc un atac al palestinienilor asupra unui teatru israelian. O situație destul de bizară, chiar ironică, întrucât noi vorbeam despre cum să combatem terorismul, iar afară avea loc un protest prin care lumea teatrului era acuzată de terorism. De aceea, este un subiect foarte delicat, iar abordarea terorismului prin teatru este destul de dificilă.

Reporter: Între 2002 si 2003 ați pus în scenă un număr de 50 spectacole, ceea ce este mult. În ceea ce privește calitatea actului creator, nu există pericolul unei alterări a creației?

A. Petras: Într-adevăr! A fost o perioadă în viața mea când am făcut prea multe lucruri în același timp. Într-adevăr, nu este cantitatea obișnuită de muncă, dar consider că orice bărbat, orice femeie are propriul tempo și cunosc regizori foarte buni care fac un singur spectacol pe an. Nu cred că aș accepta acest lucru. Nu mă văd făcând un singur lucru într-un interval așa mare de timp, cu toate că lucrez uneori îndelung la un text.

??????????????

Reporter: Dar să ne îndreptăm către umor. Umorul este un element distinctiv în spectacolele tale cu toate că mesajele acestora sunt destul de serioase, de îngrijorătoare chiar. Cum se îmbină subiectul abordat cu umorul și ironia?

A. Petras: Fără umor nu pot trăi. Fără umor nu vreau să fac teatru. Este un aspect foarte important să înțelegem că e doar teatru, nu e realitate. Ceea ce vreau eu este ca oamenii care ies de la teatru să-și pună întrebări la adresa propriei persoane. Pot continua să trăiesc cum am trăit până acum? Umorul se găsește întotdeauna în lucrurile care nu sunt bune.

Reporter: Spuneți-ne despre colaborarea cu teatrul din Sibiu și când a început aceasta?

A. Petras: A fost foarte simplu. Domnul Chiriac ne-a invitat cu spectacolul Prințul din Hamburg, unul foarte reușit, cu foarte multe momente amuzante. În urma acelui spectacol, ni s-a propus colaborarea, însă am refuzat inițial pentru că teatrul din Berlin la care activam era destul de mic, dar după un an și jumătate, fiind la alt teatru, am considerat ca este momentul oportun sa începem.

Reporter: Cum ați caracteriza această colaborare?

A. Petras: A fost deosebit. Nu a fost ușor… deoarece a existat o bariera lingvistică, dar și diferențe în ceea ce privește indicațiile scenice. Cuvintele pot avea atâtea interpretări! Ceea ce am constatat totuși este că generația de după ’89, noua generație, o generație aflată în contact cu globalizarea, nu se confruntă cu problema cuvintelor.

Reporter: Am două întrebări pentru tine pe care le-am auzit în timpul spectacolului Nathan, înțeleptul. Prima, Creștinul sau evreul este mai creștin sau mai evreu decât om?

A. Petras:Nu.

Reporter: Iar cea de-a doua, Europe, what God is that?

A. Petras: E interesant că acest spațiu Europa este atât de diferită de ceea ce era acum 20 de ani, de exemplu când oamenii priveau spre America încrezători. Acum, este o dorință, un vis, o promisiune… Și eu pot fi considerat un emigrant prin schimbarea Germaniei de Est cu cea de Vest și știu ce înseamnă să schimbi țara, la un nivel mai mic.

Reaporter: Cine este Fritz Kater?

A. Petras: Este un prieten al meu.

Armin Petras, născut în 1964, este unul dintre cei mai interesanți regizori de teatru contemporan. Din 1969, a trăit şi a crescut în Berlinul de Est unde a studiat regia de teatru. După ucenicia ca asistent de regie la Frankfurt pe Main şi München (la teatrele TAT şi, respectiv, Münchner Kammerspiele), a lucrat ca regizor angajat în mai multe oraşe germane din estul şi vestul ţării. Din 2006, devine directorul Teatrului „Maxim Gorki“ din Berlin, iar din toamna lui 2013, directorul Teatrului de Stat din Stuttgart. Sub pseudonimul Fritz Kater, regizorul Armin Petras scrie şi piese pe care le pune apoi în scenă:Vremea dragostei, vremea morţii; We Are Camera. Dosarul Iason; Închide ochii şi zboară, sau: Război rău 5; Trei din cinci milioane; Abalon, one nite in Bangkok; Dans!; Un loc numit Eden (Marginalia la Tristan); We Are Blood. În cadrul ediției de naul acesta a Festivalului Internațional de Teatru am avut trei spectacole de teatru ale acestuia, Vizita Bătrânei doamne, Five Morgen și Nathan Înțeleptul, acesta din urmă fiind o colaborare între Teatrul de Statdin Stuttgart și Teatrul Radu Stanca din Sibiu, din distribuție făcând parte și Ofelia Popii.

Foto: Bettina Stöß și Paul Băilă