Când vine vorba de comunicare, considerăm că totul este mai mult decât ușor. Ne dorim să ieșim în lume, să comunicăm, să avem o viață cât mai activă din punct de vedere social. Numai că, de multe ori întâmpinăm piedici în procesul de socializare. O convorbire defectuoasă se poate datora faptului că uneori ne mulțumim cu exprimarea unei opinii proprii, fără a-i mai asculta și pe cei din jur. De la Antonia Noël, specialist în comunicarea relațională și relațiile interumane, putem învăța cum să comunicăm eficient. În luna mai, va veni la Sibiu pentru a susține un seminar pe durata a două zile, la care sunt așteptați să se înscrie toți cei care doresc să își perfecționeze modul de comunicare.
„Când voi fi mare, voi avea dialog”, și-a spus micuța Antonia în copilărie, dornică să comunice altfel decât o făceau proprii părinți. Acum, după aproape trei decenii, a ajuns formator certificat de Institutul ESPERE International Paris, la București și trainer acreditat de Centrul Național de Formare și Perfecționare a Adulţilor. Nu îi e teamă de comunicare. Dialoghează cu manageri în organizații, antreprenori, părinți, copii, profesori, elevi, și a acceptat să ne răspundă și nouă la câteva întrebări.
Niciodată nu e prea devreme pentru a iniția un proces de comunicare.
În România, nu suntem obișnuiți să acordăm o atenție prea mare detaliilor legate de comunicarea interpersonală. Nici școala românească nu excelează la acest capitol. De la ce vârstă considerați că ar trebui exersată comunicarea?
Antonia Noël: Comunicarea începe încă din viața intrauterină. Mesajele pe care fătul le primește de la mamă, încă din ziua concepției, vibrațiile receptate în burta mamei, îl vor ajuta pe bebeluș să-și dezvolte viitoarele abilități de comunicare. Cu siguranță, creierul se dezvoltă din punct de vedere fiziologic, în cele nouă luni de viață intrauterină, și fără un dialog permanent mamă-copil. Însă, neuroștiințele ne dovedesc tot mai insistent faptul că o comunicare cât mai timpurie și mai vie îl va ajuta pe copil, ulterior, în a-și dezvolta abilitățile relaționale cu cei din jur. Mai mult, întreținerea dialogului, odată ce copilul s-a născut, este absolut necesară pentru dezvoltarea lui neuronală. Cercetătorii de la Harvard University au demonstrat faptul că, în primul an de viață, un bebeluș dezvoltă 700 de conexiuni neuronale pe secundă. Cu cât bogăția dialogului este mai mare între părinte și copil, cu cât interacțiunile între cei doi sunt mai frecvente între 18 – 24 de luni, cu atât arhitectura creierului se va forma mai uniform și mai benefic pentru copil. Cu alte cuvinte, ca să răspund la întrebarea dumneavoastra, niciodată nu e prea devreme pentru a iniția un proces de comunicare.
Din păcate, în întrebare atingeți un subiect extrem de delicat pentru mine: acela al lipsei de comunicare în școli. Înca visez la o zi când comunicarea se va preda în școli, ca materie de sine stătătoare. Astăzi, elevii primesc, în cadrul orei de Limba Română, noțiuni de comunicare, însă acestea sunt pur teoretice, statice și lipsite de aplicabilitate. Copiii află de noțiunea de emițător, receptor sau mesaj, însa nu lucrează cu aceste concepte, nu sunt puse în practică în vreun fel. Dezvoltarea abilităților de comunicare în școală ar însemna exerciții de exprimare de sine, de poziționare în raport cu celălalt, de conștientizare a mesajelor, de gestionare a lor, de lucru în echipă, de negociere și stingere a conflictelor. Cu cât un copil descopera mai timpuriu metode practice de a interacționa eficient cu cei din jur, cu atât va fi un adult cu o comunicare interpersonală reușită.
O comunicare eficientă are ca rezultat o creștere a persoane
Dacă ar fi să enumerați trei aspecte ale unei comunicări eficiente, care ar fi acelea?
Antonia Noel
Antonia Noël: Comunicarea este un proces simplu și complex în același timp. Simplitatea în procesul de comunicare e data de faptul că a comunica nu este un concept, este un fapt, o acțiune. Din momentul în care suntem conștienți de acest lucru, realizăm și faptul că putem influența acest proces, noi, ca oameni. Din păcate, așa cum spunea George Bernard Show, „cea mai mare problemă a comunicării este iluzia că ar fi fost efectuată în manieră corecta”. Așadar, mulți oameni se mulțumesc în a-și exprima opinia, considerând că au bifat cu brio un exercițiu eficient de comunicare. Pe de altă parte, așa cum spuneam, comunicarea este un proces complex pentru că integrează factori ce sunt în permanentă mișcare. Atitudinea celuilalt, reacțiile lui, emoțiile mele, gândurile exprimate sau nu, sunt fenomene ce fac din comunicare un proces relativ, imprevizibil si ireversibil. E dificil așadar să aplicăm rețete într-un proces de comunicare, întrucât fiecare din aceste procese are unicitatea lui. Totuși, este evident că sunt anumiți factori cheie, fără de care comunicarea nu se poate construi. Aș numi aici responsabilizarea (conștientizarea actului de a lua cuvântul, alegerea mesajului de transmis, gestionarea propriilor trăiri în raport cu mesajele transmise de celălalt), ascultarea activă (capacitatea de a se decentra complet de sine și a se centra pe celălalt, diferențierea persoanei de mesaj, decodarea comportamentului celuilalt) si feedback-ul (concluzionarea celor spuse și înțelese, în vederea clarificării și a găsirii, în mod ideal, a unei viziuni comune). O comunicare eficientă are ca rezultat o creștere a persoanei, o dezvoltare a ei, în urma schimbului relațional. În caz că nu știi dacă comunicarea ta a fost eficientă cu cineva, îți poți răspunde la întrebările: Am ieșit, din acest schimb, mai bogat ca înainte? Am mai crescut față de cum eram când am intrat în acest dialog? Dacă răspunsul e da, totul este perfect. Dacă, în schimb, răspunsul este unul negativ, te poți întreba: Ce aș fi putut să ameliorez? Unde nu m-am simțit confortabil în acest dialog? Ce m-a deranjat? Ce am gândit în timp ce dialogam? Ce gândesc despre acea persoană? Dar despre subiectul dat? Clarificându-ne pe noi, ne ajutăm să ne clarificăm și în fața celorlalți, iar pe viitor, să comunicăm mai eficient.
Înainte de a fi un bun comunicator, eu aș recomanda fiecarei persone care își dorește să acceadă la acest titlu, să înceapă prin a deveni un bun auto-ascultator.
Știm că înainte de a vorbi, e mult mai important să știi să asculți. Care sunt, de fapt, cele mai importante calități ale unui bun comunicator?
Antonia Noël: Există o bibliografie vastă și foarte la modă în ceea ce privește comunicarea. Manuale sau cursuri de tipul „cum să?” au împânzit rafturile librăriilor și vând cu ușurință concepte și idei despre „cum să fii un bun comunicator”. Aceste cărți au și un mare succes pentru că, este adevărat, în era tehnologiei, oricine este nevoit să comunice, să știe să se prezinte, să se facă înțeles, poate chiar să-i determine și pe alții să comunice. Mă gândesc la manageri care au rolul de a stimula comunicarea în echipa, la antreprenori care doresc sa comunice cu clienții, ș.a. Însă, înainte de a fi un bun comunicator, eu aș recomanda fiecarei persone care își dorește să acceadă la acest titlu, să înceapă prin a deveni un bun auto-ascultator. Așadar, aș propune acestor persoane să descopere mai întâi cine sunt ele cu adevărat, ce obiective își doresc să atingă și mai apoi, să înceapă lucrul cu sine pentru a se perfecționa în ceea ce sunt fiecare dintre ele. Cu cât te descoperi mai mult, cu atât te vei descoperi și în fața celuilalt, fiind mai clar și mai coerent în mesajul transmis. Descoperirea aceasta nu trebuie privită ca pe o vulnerabilitate, ci ca pe o formă de autenticitate. Atunci când ești autentic, când gândurile tale sunt foarte aproape de vorbele și faptele tale, vei reuși să comunici eficient. Așadar, dacă vreți, vorbind de calitățile unui bun comunicator, aș menționa în primul rând autenticitatea, urmate de responsabilitate și o doză consistentă de umor, absolut necesară în dezamorsarea unor conflicte, în dedramatizarea unor situații și în transmiterea energiei pozitive necesare captării publicului.
Sunteți un cunoscut expert in relația părinte-copil. Puteți spune că ați învățat și din propriile greșeli?
Antonia Noel
Antonia Noël: Sigur că da! Învăț zi de zi din rolul meu de mama (de unsprezece ani) și doresc să-i mulțumesc pe această cale fiului meu, că mă ajută să cresc. Cu siguranță că greșesc, dacă nu zilnic, poate săptămânal, însă acest lucru este, pentru mine, o oportunitate extraordinară. Știm cu toții că din greșeli învățăm. Totul e să conștientizăm că am greșit și să avem dorința de a ne îndrepta, îmbunatăți comportamentul. Spun „mulțumesc” fiului meu pentru că el este, practic, un stimul, oglindă întinsă în fața-mi ca să mă văd mai bine, să îmi observ furiile, slăbiciunea, perfecționismul sau lipsa de toleranță pe care le detectez uneori. Lucrez cu mine mereu și consider că avem această șansă, oferită de copiii noștri, de a ne îmbunătăți constant, de a fi în fiecare zi o versiune mai buna a noastră , față de ziua precedentă. Indemn toți părinții să privească spusele sau comportamentele copiilor ca pe oportunități de creștere pentru ei înșiși. Acest lucru nu înseamnă supunere față de copil, să ne înțelegem, ci doar detectarea unor limbaje care ne spun ceva despre noi înșine.
E bine de știut că orice mesaj negativ adresat interlocutorului închide din start procesul de comunicare.
Deseori ne regăsim în situații de comunicare conflictuală și nu știm cum să ieșim din ele. Există vreo strategie simplă pentru a dezamorsa „bomba”?
Antonia Noël: Dupa cum spuneam, comunicarea nu prezintă rețete miracol sau „metode la cheie”. Există, însă, niște instrumente care, cu siguranță ne pot ajuta să dezamorsăm conflictele. Printre acestea, eu folosesc câteva reguli de „igienă relațională”(așa le numesc), și amintesc: disocierea persoanei care vorbește de mesajul pe care îl transmite, centrarea pe persoana cu care vorbesc și nu pe obiectul despre care îmi vorbește, păstrarea poziției la capătul meu de relație, vorbind la persoana întâi singular; nu acuz, nu folosesc șantajul, amenințările, devalorizarea celuilalt. E bine de știut că orice mesaj negativ adresat interlocutorului închide din start procesul de comunicare. Așadar, e important să ne ascultăm mai întâi emoțiile, să identificăm ce anume ne determină să acuzăm sau să reproșăm cu ușurință. Unde suntem răniți? Ce se întâmplă cu noi? Mă simt nedreptățit, umilit, mi-e teamă? Ce traiesc în acel moment al conflictului? E foarte important, de asemenea, în măsura posibilului, mai degrabă să ieșim din zona de conflict și să revenim în dialog cu persoana atunci când discuția poate fi purtată „la rece”. Voi vorbi despre toate aceste tehnici în cadrul seminarului de două zile pe care îl voi susține la Sibiu, cu tema „Performanță prin comunicare”. Participanții vor descoperi, pe lângă tehnicile de comunicare eficientă, cum să obțină performanță, stabilind relații autentice cu cei din jur, în viața profesională și personală.
de Cătălin Pilea, student în anul II, Departamenul de Jurnalistică din cadrul Facultății de Științe Socio-Umane, Universitatea Lucian Blaga Sibiu
