Cap de afiș la #FocusFestival, Alternosfera revine la Sibiu pentru a doua oară în acest an. Formația de muzică rock din Chișinău și-a schimbat de-a lungul anilor și componența, și direcția muzicală, fiind în continuu în căutarea unui stil unic ce se afirmă mai ales prin solo-urile la clape și vocea solistului – Marcel Bostan. În cele două decenii, formația de peste Prut a scos 6 albume, a susținut concerte în Chișinău și la cele mai importante festivaluri de muzică rock din Moldova și România.

Țin minte că am ascultat pentru prima oară Alternosfera pe drum către Sibiu, în mașina unui prieten, fan Alternosfera. De câțiva ani nu îmi atrăsese o formație atenția atât de mult. Versurile melodiilor erau parcă poezii pe care le puteai asculta la volum maxim. Deliminatoarele de pe șosea treceau repede de noi, repetându-se matematic. De atunci am ascultat mult Alternosfera. Am găsit prieteni comuni. Și iată că, acum câteva luni, s-a întâmplat să-i și întâlnesc.

Foto: Facebook Alternosfera

Foto: Facebook Alternosfera

L-am găsit pe Marcel Bostan, fondatorul și liderul trupei, înconjurat de „băieții” săi. Marin Nicoară (chitară, clape), Eugen Berdea (tobe), Serj Krasnov (chitară bass) și Aurel Chiruță (chitară) sunt cei care compun trupa Alternosfera la momentul actual. Marcel mă întreabă dacă vreau să vorbesc cu toți băieții sau numai cu el. Mă anunță că doi dintre ei nu vorbesc română foarte bine. Așadar, aleg să vorbesc numai cu el. Marcel se așează în fața mea și își aprinde o țigară, povestind fără grabă, cu acel accent îndrăgit atât de mult de fanii săi. Despre începuturile formației, despre ce au însemnat anii ’90 în lumea muzicii din Chișinău, despre cum se întreține o formație timp de 20 de ani.

Foto: Facebook Alternosfera

Foto: Facebook Alternosfera

La anul împliniți…

Marcel Bostan: 20 de ani.

V-ați gândit cum să sărbătoriți?

Marcel Bostan: Nu cred că o să sărbătorim. Nu cred că avem nevoie de motive suplimentare pentru a porni turnee. Trupa a apărut în ’98. Noi aveam câte 15-16 ani și multe lucruri se întâmplau inconștient. A durat 10 ani de zile până am înțeles ce trebuie să facem și cum putem închega un material sau altul. Primul album a fost lansat în 2005 și a durat 7 ani de zile. Eram copii de fapt când a apărut Alternosfera. Nu eram un colectiv sau instrumentiști care să fi avut experiență în alte colective. Era prima trupă. 20 de ani pentru noi cred că au trecut cu vreo 6-7 ani activi, restul timpului, a fost un fel de training. Nu cred că o să facem ceva. Dă doamne să scoatem un album și să fie bine.

Cum erau primele voastre concerte?

Marcel Bostan: Triste. Primele noastre concerte le-am avut în ’99. În Chișinău, în perioada aceea era destul de dur. De fapt, cred că și în România. Erau niște concerte mai mult aranjate pentru prieteni. Nu era ceva foarte grandios. Noi abia în 2002-2003 am început să umplem săli. Nu erau mari, erau niște concerte destul de importante pentru Chișinău. În perioada aceea, erau câteva cluburi orientate pe muzică rock live.  În timpul în care ne-am început noi activitatea erau câteva trupe mari, Zdob și Zdub, Cuibul, Gândul Mâței. Și respectiv, toate trupele se orientau după trupele deja existente. Și noi, la rândul nostru, frecventam concerte.

Și acum aveți propriul vostru studio. Ce înseamnă pentru o formație să aibă propriul  studio?

Marcel Bostan: Studioul propriu zis, este un proiect destul de greu. Astăzi tehnologiile sunt atât de avansate, încât poți să îți faci un studio oriunde. Adică ai pus un microfon, un laptop, câteva monitoare și poți înregistra. Echipamentul nu este un factor decisiv. Până la urmă, aportul intelectual contează mult mai mult decât un echipament. Echipamentul este doar un instrument. Sunt persoane foarte talentate, ingineri de sunet, care îți pot face o înregistrare cu un simplu notebook. Totul depinde de abilitățile lui profesionale. Eu pesonal consider că un artist trebuie să se afle 30% din timpul său în proces creativ, 30% – în studio și 30% – pe scenă. Dacă este o debalansare, procentual vorbind, atunci artistul are șanse mult mai mari să greșească în materie de compunere a materialului, și propriu zis, calitate-prestație. Un artist nu poate să meargă numai o dată pe an în studio să înregistreze piesele, fiindcă vibrațiile pe care le ai în repetiție sunt niște vibrații, și vibe-ul pe care îl transmite o înregistrare – este absolut diferit. Noi de aici am pornit ideea – că trebuie să facem o sală bună de repetiții. Dacă tu lucrezi în studio, îmbini repetițiile cu înregistratul, plus că dacă tu intri într-un studio și nu ai chef, adică ceva nu merge, nu trebuie să te forțezi. Adică nu trebuie să fie un proces forțat.

Fiecare album are o cărțulie cu versurile melodiilor. Ce înseamnă pentru voi versurile cântecelor. La ce vă gândiți când compuneți?

Marcel Bostan: Cu textul în general e o chestie interesantă. Textul este prerogativa mea în trupă, dar niciodată nu îi dădeam o valoare separată.

Îți dai seama, dacă până în 2011-2012 Alternosfera era o trupă care rar ajungea în România (foarte rar), din 2012 ne-am trezit cu sălile care ne cântau piesele. E cel mai greu să scrii un text. De la faza inițială – cânt ceea ce simt, am ajuns la faza – fii atent ce cânți că textul, puterea cuvântului e o chestie periculoasă. Devii tot mai responsabil pentru mesajele pe care le comunici tinerilor care stau în fața scenei și așteaptă să le comunici ceva. În fine, textul la noi apare în ultimă instanță. Pornim cu înregistrările instrumentelor și la final vin eu cu textul. Pentru toată lumea este o surpriză despre ce o să fie. Vocea și textul întorc piesa… Nu știu cum să îți explic.

Foto: Facebook Alternosfera

Foto: Facebook Alternosfera

Haosoleum reflectă imaginea lumii reale sau a uneia imaginare?

Marcel Bostan: Cred că e o combinație până la urmă. Textul în primul rând e o chestie foarte personală. Și dacă cineva se regăsește în strofa 1 și a 2-a e bine. Acum, noi să încercăm să dăm definiția fiecărui concept pe care l-am lansat, nu e corect. Adică să explici o piesă, sau o denumire, sau un concept, cum a spus un artist din Rusia: Să explici un vers este ca și când ai explica un banc. Dacă nu ai simțul umorului, nu ai să înțelegi. Deci, un text nu trebuie explicat. Nu aș da explicații cu privire la ce înseamnă Haosoleum pentru că fiecare trebuie să-l descifreze în felul lui. În măsura viziunilor pe care le are. Oamenii sunt diferiți.

Dacă nu ați cânta rock, ce ați cânta?

Marcel Bostan: Eu nu cred că trebuie să existe dacă. Era o chestie cu dacă sau poate și de fapt știi că este și o vorbă cum îți așterni așa dormi. Așa e și cu muzica. Suntem azi pe scenă, cântăm rock. Mâine ce o să fie?

Cum vezi șansa unui artist din Republica Moldova de a-și clădi o carieră artistică independentă?

Marcel Bostan: Deseori, când comunicăm cu tinerii care sunt la început de drum, noi le povestim destul de amănunțit povestea trupei, le spunem care ar fi obstacolele în drumul artistic, dar totodată, cu o mică remarcă, aceea că experiențele noastre și scenariile prin care a trecut trupa nu sunt neapărat valabile pentru toată lumea. Eu dacă aș fi acum la început de drum, de exemplu, aș asculta, aș ține cont de anumite chestii pe care le vezi, le citești sau le auzi, le primești de la cei mai experimentați, dar aș ține cont că drumul meu e drumul meu. Nu există scenarii. Sunt șanse absolut egale pentru toți. Artistul trebuie să înțeleagă un lucru. Artiștii, tinerii mai ales, au o problemă. Ei cred că sunt geniali și că nimeni nu-i înțelege. Un fel de romantism, hai să-i spunem că tinerii sunt romantici, nu sunt practici. Și muncă, conștientizare, și să înțeleagă că pământul se învârte și fără el. Dimineața când se trezește, pământul se învârte. Și fără muzica lui se învârte. Trebuie să înțeleagă că a obține puțină atenție din partea publicului  este un lucru desigur vital, dar căruia nu trebuie să îi dai o valoare aparte.

Foto: Facebook Alternosfera

Foto: Facebook Alternosfera

Ce ține o trupă împreună?

Marcel Bostan: În primul rând, o necesitate psihologică de a face muzică. Dacă ai ce spune, dacă tu vrei să spui ceva, vei spune. Indiferent de toate. Noi am avut așa un moment din 2007 până în 2009, ne-am trezit într-o bună zi în 2007 când aveam prea multe întrebări și prea puține răspunsuri. A durat în jur de 2 ani de zile. Am scos un album Visător cu plumb în ochi,  și atât. Și a apărut așa un vacuum de întrebări peste întrebări și zero răspunsuri. A durat până în 2009. Toți credeau că am dispărut ca trupă. Dar noi construiam sala de repetiții să ne facem confortul pentru a ne simți ok când compunem materialele. Repetițiile durau jumate de oră și o oră jumate stăteam la țigară și comunicam. Ne acordam pe aceeași lungime de undă. Iar când am decis în 2009-2010 să tragem încă un album, am spus așa: Dragi colegi, noi nu am scos de foarte mult timp un material, ne punem niște obiective spre care mergem, muncim, facem noul album Epizodia, trilogia. În cazul în care scoatem primul album și vedem că nu îi trebuie nimănui… Adică a apărut conștientizarea. Realismul. Era o perioadă foarte complicată. Însă am înțeles cum trebuie să gândim materialul, alfel ca trupa să nu dispară. Că nu ai cum să ții cinci-șase oameni în trupă, plus persoanele din staff, doar motivând că suntem o trupă. Există totuși și necesități materiale.

Am scos un album, am cântat – un concert, zece, douăzeci – și peste trei luni de zile, am mai scos un album, după ce am lansat Virgula, am mai scos după trei luni un album care a avut un feedback turbat. A fost un tempo nesănătos. Cred că eu și Marian nu am ieșit o lună din studio, adică am compus material care e și complex, și de la zero. Pe 14 martie, am scos Epizodia, și apoi concerte, concerte, și apoi Haosoleum, cu care am avut încă o mică ședință: Am terminat cu Epizodia care e o trilogie, acum mergem mai departe? Toți au spus da, mergem. Așa că mergem.

Foto: Facebook Alternosfera

Foto: Facebook Alternosfera