Luis Soriano este un profesor de spaniolă din zona rurală La Gloria Columbia. Fiind îngrijorat că elevii lui nu au access acasă la cărți, a decis să preia inițiativa. Astfel a creat cu cei doi măgari ai săi pe care îi folosea mai demult pentru a transporta apă, o bibliotecă mobilă numită Biblioburro, Bibliomăgar din alăturarea cuvintelor Biblio + Burro, care înseamnă măgar în limba spaniolă. Pe măgari i-a numit Alpha și Beto pentu a crea astfel alfabetul, în limba spaniolă alphabeto, facilitator al lecturii. 

Foto: biblioburrosinfronteras.blogspot.ro

Louis Soriano a fost fascinat de lectură, încă de mic. Acesta a studiat literatura spaniolă cu un profesor care venea la el în sat de două ori pe lună, obținând apoi licența în domeniu. Apoi Soriano a devenit profesor la școala primară din satul său și acolo a putut observa influența pe care cititul o poate avea asupra elevilor. Cei mai mulți dintre copiii și tinerii din Columbia trăiesc în medii defavorizate, fără access la educație și au parte de conflicte puternice încă de la vârste fragede. Începând cu anul 1990 , Louis Soriano a decis să călătorească în diferite comunități din zonă cu o librărie mobilă alcătuită din 70 de cărți. Programul Biblioburro se desfășoară de atunci în Departamentul Magdalena din Columbia.

Foto: biblioburrosinfronteras.blogspot.ro

Când a început proiectul, Louis Soriano era singura persoană din sat care deținea 70 de cărți de geografie, istorie, cărți de spaniolă, dicționare, cărți pentru copii. Soriano era îngrijorat că motivul pentru care elevii lui nu își făceau temele putea fi acesta, că nu aveau acces la cărți. Atfel s-a hotărât să le ducă el elevilor săi, cărți. A adaptat șeile măgarilor săi pentru a putea transporta cărțile și a început proiectul Biblioburro.

Apoi i-a scris jurnalistului și scriitorului Juan Gossaín rugându-l să îi doneze pentru Biblioburro un exemplar din cartea sa, La balada de María Abdala, din care auzise câteva fragmente la radio și care îi plăcuse. Juan Gossaín a transmis toată această poveste în emisiunea lui radio, iar această inițiativă a atras cu sine multe alte donații.

Biblioburro a ajuns astfel de la 70 la 4.800 de cărți.

Credința lui Soriano este inspirată din propria experiență, el la rândul său fiind ajutat de un profesor care venea la ei în sat când acesta era copil. Faptul că și câțiva copii din sat își transformă viața prin educație îl motivează în continuare și reprezintă cea mai mare satisfacție pentru el, în schimbul fiecărei sâmbete în care a călătorit cu măgarii săi de dimineață până la apus, pentru a facilita lectura. Luis Soriano spune că atunci când citești, supriza și imaginația se întâlnesc și că poți vedea bucuria pe chipurile copiilor atunci când văd o carte. Când le place ceva anume dintr-o carte copii își arată unul altuia acele imagini sau fragmente și astfel creează o conexiune între ei.

Foto: Colombia.co

Traseul Biblioburro nu a fost însă numai fericit. Forțele paramilitare locale au încercat să oprească proiectul, amenințându-l pe Soriano și ținându-l chiar ostatic o vreme, însă acesta nu s-a lăsat înfrânt.

Acum se construiește chiar o mică librărie finanțată de o firmă locală, dar aceasta nu a fost încă terminată din lipsă de fonduri. De bibliotecă se ocupă Maria Fernanda Vega, o fostă elevă a lui Soriano, care a urmat traseul profesorului.

Cele mai iubite cărți din cadrul Biblioburro sunt cele de aventuri, pentru copii. La acestea s-au alăturat și volume de encicolpedii, romane, cărți de medicină, dicționare de limbă  spaniolă și cărți despre călătorii. Louis Soriano este conștient că s-ar putea ca unii dintre elevii lui să nu mai citească sau să nu mai aibă acces la o carte după ce vor termina școala. Însă Soriano nu transportă numai cărți, ci încearcă să insufle elevilor săi spiritul educației și modalitatea prin care membrii viitoarei generații își vor putea transforma viața și țara, plină de dificultăți, cu ajutorul educației.

Carlos Rendón Zipagauta, a realizat un documentar despre povestea lui Soriano și despre Biblioburros. În câteva dintre scenele filmului, Soriano îi încurajează pe elevii săi să spună povești sau să deseneze scene din realitatea lor cotidiană. Una câte una, ies la iveală povești despre masacrele forțelor paramilitare, despre violență și traume care le umbresc zi de zi existența copiilor de acolo. Însă Luis Soriano îi încurajează să lase aceste amintiri trecutului și să trăiască în prezent, dovedind  că oamenii din Columbia sunt oameni buni și că trebuie să se schimbe ceva în țara lor.  Aceasta este mantra pe care Soriano o împarte cu oamenii din satele pe care le vizitează în speranța de a-i salva copii săraci prin educație.

Luis Soriano visează să construiască un centru cultural în satul în care locuiește, în Columbia.

 

Surse:

BBC Culture

biblioburro sin fronteras

Biblioburro – film